Feeds:
Articole
Comentarii

Corporatistii

M-am nimerit, din pura intamplare, la o terasa de corporatisti. Daca nu stiti cum arata una, va fac o scurta descriere pentru a le putea indentifica pe viitor. Este scumpa, au cafea interesanta si mancare bio. Lumea este imbracata normal doar ca au niste apucaturi altfel. Romanul este un om priceput la toate iar subiectele de discutii sunt diverse. La o masa de fete se vorbeste despre campionatul mondial. L-ai vazut pe mexicanul ala, intreaba o fata de la una din mese care cantareste cat toata linia de mijlocasi a mexicanilor, dovada ca fotbalul chiar schimba viata femeilor. Nu ii raspunde nimeni pentru ca probabil nu au aceleasi gusturi la fotbalisti. In stanga este o masa mixta. Doi baieti cu doua fete vorbesc despre Jesuischarlie si ca nu este normal sa faci misto de religia omului si de oameni care au fugit de acasa de frica razboiului, dovada ca oamenii isi schimba parerile destul de repede. Vorba unui baiat de pe facebook, ce nasol este cand romanii se supara pe francezi pentru ca spun despre romani ce spun romanii despre romani. In fata sunt doi indragostiti si o proasta care nu a vazut reclama aceea cu „uneori al treilea este in plus”. S e mananca sandwichuri bio sau mai putin bio dar proaspat facute, se bea cafea si se fumeaza. Se fumeaza „electronice”, tigari normale  sau tutun. Astia mai smecheri fumeaza tutun deci v-ati prins ce fumez eu. Se beau sucuri naturale, frappeuri si evident apa plata cu lamaie si gheata. Fraierii beau apa minerala deci iarasi stiti ce consum eu. Nu se sta mult la terasa pentru ca pauzele de tigara sunt scurte la corporatisti. Am lucrat si eu cativa ani intr-o astfel de cladire. Dupa ce terminam cate un dosar trebuia sa il duc la semnat prin diferite birouri, aflate la etaje diferite. Treceam mereu pe langa locuri unde se fuma. Fiecare loc era dotat cu cate un aparat din acela care face cafea proasta si costa putin. Treceam cam din ora in ora pe acolo. Ce mi se parea genial era ca acolo se aflau mereu aceeasi oameni, mereu beau cafea si fumau si de fiecare data cand aveai nevoie de o semnatura erau plecati la fumat si tu sunai ca prostul la ei la birou si erau si suparati cand ii mai si nimereai acolo. Asa si cu astia din stanga mea, este unul suparat ca il suna cineva de la birou cand e si el in pauza de tigara. Au ochelari cu rame si lentile colorate. Probabil ca asa este trendul. Nu inteleg de ce poarta barbatii sandale. Bai, chiar nu vreau sa va admir degetele de la picioare iar la salariile pe care le aveti sa stiti ca s-au inventat si incaltari prin care piciorul respira si nu trebuie sa ne etalam extremitatiile. Este frumos la terasele de corporatisti, este unul care doarme la o masa. Daca incepe sa  sforaie plec.

V-am pupat, ma duc la meci. Sa vad ce face Columbia cu bani mei de la efbet!

Reclame

Am fost aseara la concert. Am fost si cu o seara inainte. Vad sute de trupe in fiecare an. Discutam cu un domn care activeaza in domeniu, in sensul ca organizeaza evenimente/concerte/suse. Il intrebam cum naiba de rezista pe piata asta in conditiile in care la concerte vin intre 50 si 100 de spectatori. Imi explica ca este o muzica de nisa, ca este vara, ca lumea se uita de mai multe ori la bani pana sa vina la un concert. Si inclinam sa ii dau dreptate pana la evenimentul de aseara. Aseara a cantat o formatie pe care eu nu am ascultat-o pana aseara. Este o poveste lunga, au cantat ceva timp, apoi s-au despartit, acum s-au reunit si au pus de un concert de rock de nisa. Doua trupe, locatie cunoscuta ascultatorilor de gen, 25 de lei biletul si un cd inclus. Stiti cati oameni au fost la eveniment? Nu aveti de unde sa stiti si o sa va spun eu: 48 plus 10 invitati. Saizeci de oameni au venit sa sustina fenomenul dar doar aproape 50 au platit. In conditiile in care un organizator inchiriaza o sala unde sa aiba loc evenimentul, formatia sau formatiile care presteaza pe scena nu prea au cum sa primeasca vreodata macar un leu. Nu cu mai mult de o saptamana in urma am asistat la un alt eveniment, un concert hip-hop. Astia sunt mai fani. In sensul in care vin mai multi la concerte. Vin mai multi daca te uiti la cati sunt in public. L-am intrebat pe organizator cate bilete s-au vandut si mi-a raspuns ca 40.

Bai, nu face misto de mine, in sala sunt cel putin 100 de oameni! Cum adica s-au vandut 40 de bilete? Intrebarea mea era din pura curiozitate, neavand vreo implicare financiara.

Ii vezi, imi zice tipul. Aia cu bratari verzi sunt platitori, aia cu bratari albe sunt pe guest list. Mai multi cersetori decat sustinatori.

Dar cat e biletul?

Doua beri, Cataline, doua beri!!!

Am plecat  saptamana trecuta cu un gust amar de la repareala. Artistiti bunicei, publicul nu prea. As fi plecat si aseara tot cu un gust amar, doar ca la iesire, un cuplu care avea si o fetita de vreo 5-6 anisori in dotare, adica o tinea tatal ei in brate, au cerut si ei un cd din cele care se ofereau gratuit la achizitionarea biletului.

Cu ce este discul, a intrebat fetita. Cu formatia pe care am ascultat-o pana acum. Nu il lua, nu il lua, a izbucnit fetita si incepuse si sa planga. Dupa 3 secunde s-a oprit si a intrebat: are poze? Nu are mamica, a zis mama ei. Atunci nu il lua, a replicat fetita si s-a pus din nou pe plans.

Nu am neaparat o concluzie pe care vreau sa o transmit, dar daca vreti sa sustineti fenomenul, mergeti la concerte si platiti bilete! Zi buna, ne vedem diseara la concert! 🙂

Numarul reprezinta cate persoane au parasit anul trecut tara pentru a lucra in strainatate. Pentru a putea trai decent, peste o suta doua zeci de mii de tineri pana in 35 de ani au parasit tara asta si nu prea cred ca o sa se intoarca prea curand. Nu prea este nimic de ras in treaba asta iar mie imi place sa rad cat mai mult. Mii de absolventi de facultate au plecat din tara cautand un Eldorado pe care nu il vor gasi majoritatea. Nicaieri nu umbla cainii cu covrigi in coada dar macar pe acolo mai intalnesti unul din cand in cand.

In timpul asta, presedintele partidului care conduce tara se da peste cap sa aduca un pic mai mult de o suta de mii de oameni la Bucuresti care sa spuna ca este bine in tara si ca o sa fie si mai bine si ca nu il lasa statul paralel sa faca si sa dreaga. Primarul capitalei ii face oamenii plini de venini pe cei care o huiduie pentru ca a vrut si ea sa anunte ca a castigat Roland Garrosul. Sau poate nu am inteles eu bine ce a castigat ea pentru ca au fost prea multi oameni bine organizati, platiti de Soros evident, care vor sa destabilizeze orasul, primaria, statul, Europa, Terra, galaxia si orice alta forma de organizare existenta.

Oameni plini de venin care nu inteleg ca este cald in Ratb pentru ca este cald afara, oameni plini de venin care asteapta de ani de zile metroul in Drumul Taberei, oameni plini de venin care se trezesc dimineata devreme pentru a munci si a plati taxe, oameni plini de venin care nu inteleg ca primarul capitalei a scapat printre felicitarile adresate Simonei Halep un mare adevar. Bine ai venit in Romania noastra a zis tanti care ne batjocoreste in fiecare zi cu prezenta ei. Bai femeie, dar tu nu iti dai seama ca nu suntem toti la fel de prosti precum amaratii aceia pe care i-ati adus cu arcanul la Bucuresti? Bai femeie, tu chiar nu iti dai seama ca esti penibila la fiecare aparitie?

Vorbeam zilele trecute cu cativa domni despre situatia tarii si despre mitingul de sambata. Eu ziceam ca oamenii aceia erau vai de mama lor, adusi la Bucuresti contra cost mai mult sau mai putin, oameni care habar nu aveau de ce au venit, oameni care il injurau pe Dragnea sau guvernul, dovedind ca au ajuns intamplator in autocare. Si ma intreba unul dintre cei cu care discutam daca nu cumva mi-au provocat mila imaginile pe care le-am vazut, daca nu mi-au provocat mila oamenii pe care i-am vazut. I-am raspuns ceva pe moment dar dupa ce am ajuns acasa si mi-am desfacut o sticla de vin, din aceia mai scumpa, primita cadou ce-i drept, pentru ca nu castig destui bani sa imi cumpar astfel de sticle, mi-am aprins o tigara, din tutun din acela scump, pe asta mi-l permit pentru ca fumez putin, am hranit pisica vecinilor care ma astepta mereu rabdatoare, m-am apucat sa gandesc.

Mi-a fost sau nu mila de amaratii aia? De ce sa imi fie mila? Pentru ca majoritatea dintre ei erau niste amarati care s-au lasat tarati in autobuze? Pentru ca nenorocitii care i-au adus nu le-au dat mancare si apa destula? Pentru ca amaratii astia voteaza?

Draga prietene, stii tu care esti, nu imi este mila de ei! Cand ma gandesc cat a crescut indicele ROBOR si inflatia, lucruri despre care ei nu au auzit niciodata, cand ma uit in portofel, cand trec pe langa rastelul acela cu vinuri din supermarket si strang din dinti cand iau de acolo o sticla care costa maxim 50 de lei, pe luna, pentru ca nu mai mult nu imi permit, nu prea imi este mila de ei. Cand ma trezesc dimineata si pe aleea pe care locuiesc miroase a pisat pentru ca vecinii mei confunda foarte des aleea mea cu wc-ul lor din fundul curtii, nu prea imi mai este mila de ei. Si de ce mi-ar fi mila? Cand ma gandesc ca din cauza amaratilor astora au plecat doar anul trecut peste doua sute de mii de oameni pentru a scapa de ei? Sirienii isi parasesc tara din cauza razboiului, romanii din cauza prostiei!

Draga prietene, si tu ai parasit tara asta, tot din aceste motive. Ai plecat pentru ca acolo unde te-ai hotarat sa te stabilesti, ai sanse mai multe sa iti cresti familia. Puteai sa traiesti si aici, nu la fel de bine, dar traiai. Ai plecat pentru ca te-ai gandit la familia ta. Te-ai gandit vreo secunda daca iti este mila de ei cand ai ales sa pleci? Pariez pe o bere (doar una pentru ca am invatat sa ma multumesc cu putin), la carciuma aia mare din centru, aia de vizavi de CEC, ca nu te-ai gandit la ei nicio secunda!

Nu mai este un secret pentru nimeni, sunt un burghez, locuiesc intr-o zona centrala a capitalei. Zi de zi am la dispozitia mea, ca un cetatean deosebit al unei capitale europene (vrem nu vrem tara se afla in Europa), o gramada de lautari. Adrian, Vali, Namol si alte nume bune ale muzicii de petrecere sau de inmormantare imi acompaniaza ziua cat este ea de lunga. Sunt burghez, locuiesc la 5 minute de mers pe jos de o piata buna, de un mec si de locul unde Viorica face instructie cu noi in fiecare zi. Face instructie cu noi pentru ca scoala nu are cum. De unde atata scoala la o analfabeta? Stau la cinci minute de locul in care se dau ordonante si imi duc gunoiul la 3 minute de casa. In 2018, anul de gratie in care hotia, nu prostia, este la putere. In fiecare zi imi canta lautarii din curtea veciniilor mei, niste asistati sociali, imi canta pana imi ies ochii si dau drumul la metale prin casa. Zic si eu ca sunt asociati sociali, nu am vazut niciodata ca le-ar aduce postasul vreun ban. Bine, nici postasul nu indrazneste sa intre la ei in curte dar oamenii stau toata ziua si asculta lautarii si se injura. Injura intr-un mare fel, cred ca as putea sa scriu un manual al injuraturilor cu ce aud de la ei in fiecare zi. Si asculta lautarii. De cateva saptamani au un hit cu unul care s-a nascut invingator care imi gadila urechiile intr-un mare fel. Imi si imaginez cum intr-o zi, asa mai pe racoare, imi iau un par si intru in ei si ies invingator. Dar nu pot sa fac asta, suntem un popor de oameni educati, civilizati, respectam legea si vecinii. Respectam, respectam, dar pana cand ma intreb in fiecare zi!

Ieri m-am trezit oarecum mai tarziu. Asa se intampla la batranete, cand pierzi cate o noapte iti trebuie mai mult sa iti revi la viata. Era liniste. Am dat drumul la niste metale din obisnuita si mi-am vazut de ale mele. Am sesizat ca ceva nu este in regula abia cand am iesit in curte sa fumez o tigare si nu se auzea nimic din curte de la asistati. Liniste de inmormantare. Mi-a trecut prin cap ca a parcat vreunul dintre ei si s-au dus sa il sadeasca si am ramas fara lautari dar ma inselam. „Suedezii” mei erau acasa dar erau cuminti. Am aflat mai pe seara si de ce. S-au plimbat masiniile de politie in permanenta pe strazile noastre, pregateau mitingul de sustinere al Veoricai si vecinilor mei nu le este frica decat de politie. A fost o liniste frumoasa ieri la noi pe strada, s-au auzit Sarmalele ceva incredibil.

Binenteles ca nu puteau sa mearga toate bine intr-o zi in care au tacut lautarii. Sutele de autobuze pe care le-am intalnit in drum spre munca mi-au transmis mesaje. Imi spuneau, cu voce linistita, in soapta, suntem multi, multi de tot si nu va lasam! Filmulete peste filmulete, toata media si retelele sociale s-au ingramadit ieri sa ne prezinte tot felul de betivi, amarati si/sau asistati, veniti(adusi) la Bucuresti sa il aplaude pe un infractor condamnat. Si gunoiul care a ramas dupa ei, de parca cineva s-ar astepta de la astia  sa isi stranga gunoaiele de pe strada. Nu cred ca ati inteles de fapt ce s-a intamplat ieri. Ieri am asistat la un spectacol grotesc, platit tot din banii nostrii, prin care niste unii care intr-o tara civilizata nu ar fi reusit sa termine scoala generala, au adus foarte multi prostii care nu au terminat scoala primara, sa ii aplaude. A fost o piesa de teatru ieftin dar nu ieftina, o abrambureala a unor idioti care cred ca daca strangi o suta de mii de oameni la un loc poti sa furi fara sa iti fie frica. Niste Prosti, cu P mare, pe care ii suportam ca niste fraieri si nu suntem in stare sa punem mana pe furci si pe topoare pentru a ne face singuri dreptate.

In fiecare saptamana joc la loto, in speranta ca voi castiga premiul cel mare si o sa ma car din tara asta undeva pe o insula, sa nu ii mai vad si sa nu ii mai aud. Acum radeti si va ganditi: nu cumva prostul sunt eu cand cred ca am vreo sansa sa scap asa usor? Cumva tot imi este frica pentru ca vad ca a inceput sa le placa si lor pe insule din acestea si imi e ca dau cu ochii de hotii astia si pe acolo.

Saptamana aceasta, doi prieteni de-ai mei, au devenit parinti. Din tara mea, din tara in care lautari au tacut de frica, am un singur sfat pentru voi, draga Magda si draga Alexe : fugiti bai ca nu se mai poate!!!

P.S. Am o prietena care azi a terminat facultatea. Am si pentru ea un sfat: Cassiano, fugi fetita!!!!

Nu, nu, nu este nicio greseala. Atunci o sa primeasca maistru Liviu sentinta. O sa o primeasca cand o sa fie in stare Veorica sa vorbeste corect romaneste si rachita o sa faca micsunele. Bine, nu ma mai mira nimic in tara asta. Am ascultat aseara Sarmalele Reci la implinirea varstei de 25 de ani intr-un concert senzational. Nouazeci de minute de distractie si voie buna, un public de la 10 ani pana la pensionari, oameni veseli care au cantat si au dansat impreuna cu trupa, un eveniment foarte reusit. Ma gandeam cate melodii o sa recunosc din programul pe care l-au pregatit baietii si am recunoscut destule. Au cantat piese si mai noi si mai vechi, au promovat si cel mai recent produs al lor, Haos.Ro, care are deja 6 ani si sper din tot sufletul sa nu fie si ultimul. Pentru ca si in muzica este fel precum in politica, daca iti susti formatia preferata doar din spatele tastaturii si nu cumperi albumul sau nu cumperi bilete la concert, artistul nu are de unde sa produca.

Ascultam „Tara te vrea prost” si ma gandeam cat de veche este melodia. Lansata in 1995, au trecut 23 de ani de cand baietii canta melodia asta si ca vor mai trece probabil alte zeci de ani pana cand se va schimba ceva. Se spune despre poezia lui Eminescu sau despre proza lui Caragiale ca este incredibil de actuala. Din pacate pentru acest popor, versurile melodiei probabil ca vor intra si ele in istorie.

Ce folos ai daca-nveti prea multe-n viata?
Poa’ sa-ti explodeze creierul…
Ce folos din carti
despre domnitorii morti?
Tot ce ti se cere azi e sa fii nul…

La ce bun sa-nveti atît limba româna?
O vorbesti cursiv de la doi ani…
Nu exagera
nici cu matematica:
S-o stii numai cît sa nu te-ncurci la bani…

Ah ce frumos
Viitorul luminos
li se-arata celor idioti
Deci fii supus
fata de cel mai sus pus
Nu uita ca tara te vrea prost!

Nu-ncerca sa te realizezi în viata:
nici o meserie n-are viitor…
Si nu cuteza
sa încerci sa schimbi ceva
dupa 2000 de ani de somn usor…

Mai cinstit e sa-ti gasesti o cunostinta
ea sa te serveasca tu sa o servesti…
Un spate solid
te va promova rapid
în armata nationala-a capetelor seci

Ah ce frumos
Viitorul luminos
li se-arata celor idioti
Deci fii supus
fata de cel mai sus pus
Nu uita ca tara te vrea prost!

Vorba altui domn artist, iar e seara, iar se canta, iar se aplauda si tot nu invatam nimic. In seara asta se strang in fata guvernului, frumos incolonati, adusi cu arcanu’, mai mult sau mai putin, niste oameni sa sustina un guvern si o coalitie de hoti si analfabeti. Suntem in anul 1947 si ne pregatim de dictatura comunista. Exista o mica diferenta, inca putem asculta Sarmale si sa mergem le vot, desi multi inca nu inteleg cat de mult inseamna aceste lucruri.

 

Sase ani cu executare, cinci ani cu executare, trei ani cu executare si inca vreo 11 cu suspendare sunt sentintele definitive primite astazi de cativa oameni pentru dosarul „Gala Bute”, in fond o amarata de schema prin care unii dadeau bani pentru cadouri si partid si castigau contracte cu statul. Ce mare smecherie au facut? Au dat si ei niste spagi, bani s-au intors inapoi, oricum statul trebuia sa ii cheltuie. O si vad pe Lenuta suparata pe plaja din Costa Rica, motaind pe sezlong langa Alinuta, la auzul vestii ca a primit 6 ani in beciurile mioritice: Auzi Alino, imi mai aduce si mie cocktailul ala boi ca plange copilul de sete!

Iar Alinuta, care se pregateste si ea de ceva odihna lucrativa pe aceleasi meleaguri batute de soare ii raspunde gales: Nu iti aduce fa nimic, e la fel ca la Bucuresti. Daca nu ii dai spaga nu primesti nimic si astia nici nu stiu ca tu ai fost ministru la ministerul turismului, dezvotare si spagii!!!

Le-a dat cu executare si cam atat ar trebui sa retinem din sentinta de azi. La un moment dat o sa apara si motivarea. Ma gandesc ca ar trebui sa sune cam asa motivarile in cazurile astea: Le-a dat cu executare pentru ca au luat spaga si mai departe ne-au crezut si prosti. Atat pe noi ca judecatori cat si pe cetatenii acestei tari! Punct!

Oare lui Dragnea cat ii da? Am pariu cu prietena mea ca nu il condamna. Asa zice ea! Eu risc un meniu din ala nasol de la Mac, cu cartofi si suc mare, care iti aduce un zambet ca macar 5 anisori tot ii da. Si sambata se face miting la Jilava. Sau pe unde il parcheaza astia, in functie de unde are domniciliu!

Hai la multi ani, cu executare!

Peste ani

A fost un weekend interesant. A inceput frumos, cu 1 iunie, zi libera, cand toti aventurierii au plecat la munte si toti betivii la mare. Au ramas in Bucuresti parintii copiilor care aveau bilete la Smiley si o parte din colegii mei de clasa din generala, mai exact din scoala primara. O parte din ei sunt peste hotare, o parte nu aveau bilete la Smiley, iar pe unii i-a durut in basca de intalnirea pe care am programat-o de ceva timp. Mi se pare si normal, de ce ai vrea sa te vezi cu cineva cu care nu te-ai mai vazut de aproape 30 de ani? Unii dintre noi am fost curiosi si am reusit sa ne vedem, Razvan a venit al doilea. La fel de frumos ca in tinerete, 30-40 de kg mai mult dar tot frumos. Inalt, brunet si fotomodel nu a fost niciodata dar mereu cu zambetul pe buze. L-am asezat in dreapta mea pentru ca restul scaunelor erau goale si aveam de unde alege. Au aparut pe urma Roxana si Loredana ceea ce a mai dat culoare mesei pentru ca deja eram la masa cu trei persoane blonde, ale caror par stralucea in asfintit. Pe urma a venit Irene. Cu Irene povestea este foarte interesanta. Irene este inalta, satena si nici macar nu a fost cu noi in clasa dar locuieste in apropiere. Ea a fost la B, la tocilari, cu Cezarina si cu Tom Cristina, dar ce mai conteaza in ziua de azi cand te bucuri daca mai traiesti la 40 de ani. Au mai aparut Ana, Radu, Gabi si Adrian si am ras si povestit si unii dintre noi, care nu sunt la regim au si mancat. Cireasa de pe tort a fost Auras, tanar, inalt, brunet si frumos, la fel ca in copilarie. Toti am fost emorionati sa il vedem, mai ales Irene care a facut o poza cu el si ne-a parasit, desi toata lumea a insistat sa mai ramana. Am ras si am mai povestit si pana la urma am ramas cu Radu sa mai bem o bere pentru ca totii batranii s-au retras la casele lor. Am zis toti batranii pentru ca eu, cel mai tanar dintre ei am fost si o sa raman mereu. Am facut poze si le-am postat in grupul de pe fb, nu de alta dar ca sa ii enervam si pe cei plecati pe afara si ne-am promis ca ne mai vedem. Probabil prin septembrie, cand vine si Gratiela acasa, si cand practic se implinesc 35 de ani de cand am inceput clasa intai.

Acestea fiind trecute, s-a facut sambata, am mers cu Vali la spital pentru ca il durea mana, de la triaj la trimis la chirurgie, unde am stat ca prostii 90 de minute pentru ca sa il trimita la ortopedie si unde am mai asteptat 30 de minute pentru ca niste neni de acolo sa ii dea o reteta cu doua pastile si un unguent si sa ii spuna ca trebuie sa se opereze. Niste prosti, care habar nu aveau de capul lor, ei nu stiu ca orice durere trece cu Jack, si cand iei destul Jack nici nu te mai doare si nici nu iti mai pasa. Auzi la prostii aia, cica sa isi faca RMN si sa stea linistit ca se opereaza. Am plecat la club sa il ascultam pe Pacha Man, pentru prima oara dupa foarte multi ani, am baut niste beri, am mancat tort, am mai baut niste beri care au mers la fix dupa tort si asa am implinit 41 de ani. Tot tanar, tot inalt, tot brunet atunci cand ma tund, tot frumos am ramas chiar daca ma mai dor oasele uneori cand fac dragoste trei, patru ore. Nu ma dor foarte tare dar ma dor. Am glumit, ma dor oasele foarte tare si dragoste nu mai fac de trei, patru ani dar mi s-a parut ca suna mai frumos in prima varianta.

Dupa ce am stat la club pana la 4 dimineata si am reusit sa adorm pe la 6 m-am trezit greu. Intai greu pe la 9 cand m-a sunat mama sa imi spuna la multi ani. Am adormit instantaneu la loc ca sa ma trezesc la 9.30 cand a sunat tata. Am multumit si mi-am revenit pe la 13. Pe la 13 a sunat varul meu Tami, omul cu cea mai proasta memorie dupa mine pe care il cunosc. M-a sunat sa ma intrebe daca este ziua mea, asta dupa ce sunase pe altcineva inainte, caruia i-a urat la multi ani si ala l-a facut bou pentru ca ziua acelei persoane este peste o luna si ceva. Zice varu:

Ai dreptate, ca si anul trecut tot dupa o luna te-am sunat sa iti spun la multi ani!!!

L-am facut si eu bou la randul meu pentru ca anul trecut chiar am petrecut ziua mea impreuna. Dupa telefonul varului am iesit din casa. Am fost la chinezi la restaurant, tocmai la doua strazi distanta, unde am strans mai multe mese intr-o singura comanda, adunand mancare pentru doua persoane si bautura la fel la aceeasi masuta si imaginandu-mi ca nu servesc masa singur. Partea nasoala este ca la mancare sunt portiile mari iar la bautura portiile sunt mereu fixe. M-am bucurat foarte tare de cadourile pe care le-am primit de la parinti si de la prietena mea, acestea fiind si singurele pe care le-am primit odata cu implinirea frumoasei varste de 41 de ani, ce o fi asa de frumos la varsta asta abia astept sa descopar!

Va multumesc frumos pentru mesaje, va urez sa aveti un an frumos, glicemie normala si vant la pupa!