Feeds:
Articole
Comentarii

Dupa si putin!

Am cateva zile mai libere. Am avut un accident zilele trecute, nu va faceti griji, nu am patit nimic. Dureaza un pic pana se repara masina asa ca am si eu timp sa mai citesc un ziar, sa mai vad un film, sa ma bucur de o prajitura. Am fost la E.M.I.L in weekend, super concert, super public, super super. Sambata am dat un shot cu Bufnitz, super petrecere cu muzica aia de tot rasul din anii 90, duminica asta ma duc sa vad RoadKillSoda. Asta in caz ca vroiati sa stiti ce mai fac. Pentru ca eu sa continui sa nu fac nimic si sa ma distrez asa cum imi doresc aveti contul meu de paypal. Asta vine ca gluma dupa ce m-a sunat un prieten aseara sa imi spuna ca uneori este asa de prost dar isi revine. Ideea era ca daca tot vreti sa dati bani de pomana ar trebui sa alegeti ceva care sa merite. Cum ar fi spitalul de oncologie sau un camin de batrani. Sau unul de copii.

Apropo de copii, eram azi in 385, frumos, elegant, parfumat, cu caciula visinie, ma duceam sa beau cafea cu iubita. Ascultam podcast-ul Playground cu Hefe si Despot, cel de saptamana trecuta, care i-a avut invitati pe baietii de la Am fost la munte si mi-a placut. Eram atent la ploaia matinala si la decorul primaverii. Romantic pana in maduva oaselor, ca de obicei.

Mi-am intors privirea la un moment dat catre partenerii mei de calatorie. Bai, pe mine chiar nu ma deranjeaza cand se schimba moda. Oricum pentru mine se schimba invers de ani de zile. Imbatranesc si am pretentia despre mine ca pot accepta ca apar schimbari. Si nu am nicio problema daca esti gay si vrei sa porti sutien sau chiloti cu ata in cur, sau tot felul de alte minuni, nu ma deranjeaza nici daca nu stii sa te imbraci. Nu cred ca ar trebui sa facem toti cursuri de dressing (uite cum se murdareste omul de engleza), pur si simplu cred ca fiecare ar trebui sa se imbrace cum vrea, dar, pentru ca exista un dar, sa exista o decenta. Ca aici vroiam sa ajung. Nu ma deranjeaza ca ai glezne golase, am inteles, esti prost, o sa te doara mai tarziu. Nu ma deranjeaza ca ai blugii mulati, hai ca pot sa inteleg ca ai si blugi cu curul jos. Dar de ce trebuie sa iti vad chilotii, si , din cand in cand chiar posteriorul?

Imi place moda, imi place sa ma imbrac in tot felul de culori, imi plac costumele la fel de mult ca si hanoracele. Imi place cu barba si fara barba. Incerc sa fiu deschis. Deschis dar pana unde? Daca si asta se cheama evolutie va rog sa opriti trenul, eu cobor la prima. Dupa noi mai este putin, si chiar daca nu pare, toate astea pleaca de la oamenii care ne conduc astazi!

Reclame

Sau as mai fi putut sa ii zic „Am găsit droguri la peneteu”!!! Pentru ca titlul oricum nu spune mare lucru de obicei la postările mele. Doua lucruri tot macină de când m-am întors din vacanta: cum naiba pot aia și cum e posibil ca cineva sa mai creadă căcatul care se mănâncă la antena 3!!! În plus de asta m-am mai enervat și cu un amic, care nu îmi mai este nici măcar amic între timp, care nu a facut decât sa îmi demonstreze ca șansele sa se schimbe ceva în tara asta nu cresc ba chiar, dimpotrivă, scad în continuare. Știam ca nu îl duce capul mai mult de amestecatul băuturilor dar, din plictiseala, din neatenție, ba as spune chiar din prostie, am purtat un dialog care m-a întristat. Nu faptul ca votează cu psdul ma deranjează. Înțeleg ca sunt oameni care au un interes sa voteze cu ei pentru a putea rămâne la putere. Fie ca trebuie sa își păstreze posturile, fie ca au contracte cu statul, pot sa înțeleg pe cineva care are un interes. Dar sa nu ai niciun interes și sa refuzi sa înțelegi ca ăștia nu fac decât sa ne bage în căcat din ce în ce mai tare nu pot sa concep. Sa nu înțelegi ca un analfabet, un mecanic, un ospătar sau un șofer nu au cum sa conducă o tara, ca fiecare își are locul lui într-o tara civilizata, ca atunci când furi din banii tarii o condamni pentru generații întregi, ca locul hoților este la pușcărie, ca trebuie sa faci școală pentru a înțelege cum funcționează economia și ca nu tot țăranul știe ce este șofranul, asta mi se pare de neconceput.

Doua persoane mi-au spus vineri seara ca dacă ies hoții ăștia în 20-20 se cară din tara. Cu familii cu tot. Oameni cu carte, cu facultăți, cu masterate, cu locuri de munca bănoase, cu potențial. Pe lângă alții vreo zece care mi-au spus același lucru în ultima perioada.

Sa îți moara oamenii în spitale, pentru ca le furi banii de la sănătate, sa îți moara oamenii pe străzi pentru ca nu le repari, sa plătești pe un litru de combustibil cât spaniolul sau austriacul, ca să le acoperi lor găurile din buget, sa primești după o viata muncita 400 de euro pensie și parlamentarul sa primească 1000 de euro după 4 ani de sforăit în banca, asta ma face sa cred ca nu vom scăpa nici de hoții care ne conduc, nici de prostii care ii aleg de fiecare data!!!

Atâta timp cât o sa mai existe chiar și un singur tânăr care sa nu înțeleagă cum își bat ăștia joc de noi de aproape 70 de ani nu avem nicio șansă. Dar nici măcar una. Putem sa ieșim la vot toți, toți ăștia care înțelegem ce se petrece, sa stam în piață de dimineață până seara, peste noapte, peste an, peste orice, pana nu ii luam la pietre nu rezolvam nimic. Dar nimic. De doua zile vreau sa spun asta. De doua zile ma macină. Și îmi dau seama ca nu mai avem nicio șansă, putem sa ne sinucidem cu toții în fata parlamentului, prostii nu o sa înțeleagă nimic!

La ce?… Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trăit-ai anume ca astfel să mori?
De e sens într-asta, e-ntors și ateu,
Pe palida-ți frunte nu-i scris Dumnezeu.

Asa se termina poezia lui Eminescu. O capodopera pana și pentru mine care nu ma prea pricep la poezie. Povestea lui Mircea, personajul principal din romanul Mortua Est al lui Teodor Hossu-Longin, începe în adolescenta, în anul ce a urmat Revoluției autohtone. Un tânăr care reușește sa deschidă ochii mai repede decât alții din generația lui. Eroul lui Teodor l-am cunoscut cu toții, unii chiar se vor regăsi în personaj. Povestea pe care ne-o prezintă autorul este una contemporana ceea ce o face și mai interesanta. Firul narativ este amestecat cu episoade mai vechi sau mai recente, alegerea lui Teodor fiind foarte interesanta. Povestea reușește sa surprindă des și nu te lasă să te oprești pana nu afli finalul. Din păcate pentru mine, și din fericire pentru autor, eu am citit romanul abia la a doua ediție. Asta înseamnă că îl puteți găsi în librarii sau îl puteți comanda online. Povestea lui Mircea putea fi povestea oricăruia dintre noi doar ca este povestea pe care Teodor Hossu-Longin a așezat-o între coperți cu talentul său și, spre norocul meu, pe care ma bucur ca am apucat sa o așez în raftul amintirilor mele. Hai ca pana la sfârșit am reușit și eu o fraza de critic literar dacă tot am încercat sa fac o analiză literara a romanului. Ca și concluzie a cărții, atunci când ajungi la finalul povestii, îți dai seama ca părți din experienta lui Mircea ai fi vrut să trăiești și tu, unele le-ai trăit iar unele o sa le trăiești. Cartea lui Teodor este și va rămâne actuală, va invit sa o lecturati și cu siguranță veți rămâne cu o amintire frumoasa!

De ce am început cu Eminescu un articol despre cartea lui Teodor Hossu-Longin? Pentru ca Teodor ne dovedește și cu acest roman ca isi merita locul între autorii pe care trebuie sa ii ai bibliotecă!

Mortua Est, a(m) murit și acum este timpul sa revenim la o viata normala, pentru care plătim în fiecare zi!

Avionul decolează peste vrei doua ore și mai am cam 90 de minute pana la „Last call”. Ma gândesc la cum au trecut ultimele șapte zile și la ce ma așteaptă acasă. Nu chiar acasă, pentru ca acolo lucrurile sunt așezate. Am o pisica vesela, sănătoasă și jucăușă, o iubita care încă mai crede ca sunt Don Juanul de acum 20 de ani, părinții cât de cât în putere și loc de munca stabil. La astea nu ma gândesc prea mult deși aici cred ca este greșeală. Ma gândesc la nenorociți ăștia care își bat joc de tara, care fura cu trei mâini, care își dau legi pentru a își acoperii talhariile, la bătaia de joc pe care o primesc în schimbul banilor pe care ii dau statului. A nu se înțelege greșit, eu cred ca este obligatoriu sa plătești taxe și impozite, sa fii penalizat când nu o faci, amenzile sa fie pe măsură faptelor. Dar vreau ceva înapoi de banii pe care ii dau. Vreau scoli și spitale, vreau străzi și parcuri, vreau aer mai curat și vreau sa ma simt bine la mine în tara. Nu mi se pare ca cer prea mult pe banii mei, munciți și ziua și noaptea, cu destul efort și Dumnezeu știe cata putere îmi mai lasă în baterie.

M-am gândit destul de mult zilele acestea dacă este o soluție sa plec din tara. Din multe puncte de vedere ar putea fi mai bine. Îmi mut pisica la mama, pe iubita mea o conving eu cumva, iar cu ai mei, spre rușinea mea, ma vad oricum cam la doua luni. La ce preturi au ăștia la wizz este mai ieftin sa ajungi de la Malmo la București decât de la București la Mangalia. Și mai rapid. Și într-o luna îmi găsesc și ceva de lucru. Nu doar în Suedia, oriunde îți găsești de lucru. Trebuie doar să vrei. Dar asta nu rezolva situația. Nu putem sa ne punem toți bagajele la cala sau în mașină și sa le lăsăm tara asta sa își bata joc de ea. Dacă pana acum am mai tras chiulul din când în când din piață, acum sunt mai hotărât sa ies mereu. Ei se bazează pe găleți și natafleti, noi speram sa ii trezim pe aia care încă dorm.

Îmi spunea cineva ca nu știm ce vrem. Ba știm, chiar foarte bine. Vrem sa scăpăm tara de hoți și de prefăcuți. Și de mizerie. Și vrem spitale, scoli, poduri și autostrăzi. Chiar vrem autostrăzi. Și cai ferate moderne. Și o grămadă de alte lucruri NORMALE. Și cel mai mult vrem RESPECT! Și nu va mai lăsăm de data asta! Liviule, ma întorc din vacanta și ma apuc de treaba, ‘ti-ar proasta de la palat de ras!!!

Vacanta – Ganduri

Mă întreba aseară Andreea, Andreea și Marius fiind gazdele mele pentru această vacanță și sper și pentru altele, ce mi-a plăcut cel mai în Suedia după o săptămână de colindat. Răspunsul a venit la fel de firesc precum facturile lunare, normalitatea. Este adevărat că nu m-am lovit zilele acestea de problemele reale ale unui locuitor al Suediei. Nu știu care sunt problemele prin care trec zi de zi oamenii de aici deși am discutat și despre aceste lucruri cu gazdele mele. Exista și la ei probleme dar sunt lucruri la care se lucrează și pe care autoritățile încearcă sa le corecteze. Se construiește în permanenta, locuințe, blocuri de birouri, dar mai ales infrastructura. Poduri sau pasaje, străzi și autostrăzi, orice e nevoie apare aproape cat ai clipi. Comparații cu România nu poți face. Pur și simplu este imposibil. În gara centrală din Stockholm se întâlnesc 4(patru) linii de metrou, săpat în stâncă. La noi nu pot sa termine 6 stații de 6 ani. Comparațiile sunt imposibile și sincer nici nu își găsesc rostul. Indiferent unde am intrat, magazine sau restaurante, baruri sau boutique, oamenii au o politețe Normală, indiferent de limba pe care o folosești. Toți vorbesc cel puțin engleză. Toți!!! Este țara în care te simți ca acasă chiar daca nu înțelegi nimic din ce vorbesc oamenii. Nu este o țară ieftină, trebuie să recunosc asta, dar nicio țară civilizata nu poate fi ieftină. Toate vin cu un preț dar merită. Clima nu este foarte prietenoasa din punctul meu de vedere dar te obișnuiești după o perioadă. Dacă este ceva ce pot să spun că nu mi-a plăcut aici este vremea. Dar eu sunt un tip friguros și cu toate astea nu am simțit cu adevărat diferența de grade de aici și de acasă. Sunt o grămadă de lucruri pe care le poți povesti despre Suedia și care pot părea extraordinare dar pentru cei care locuiesc aici sunt pur și simplu normale. Curățenia este un alt lucru pe care l-am remarcat aici. Trăgând o linie, una preliminara, aș spune că Suedia este una din țările în care mi-ar plăcea să locuiesc.

Am făcut bagajul și ma pregătesc de drum. As vrea sa le mulțumesc gazdelor mele, Andreea și Marius, și copiilor lor, pentru ca m-au suportat și plimbat peste tot pe unde mi-a trecut prin cap. Cu ajutorul lui Dumnezeu sper să mai repet experienta și să vă mai povestesc și altele!

O zi frumoasă să aveți!

P. S. Mulțumiri aditionale se cuvin de asemenea prietenei mele, părinților mei, Claudiei și încă o data lui Marius și Andreei!

Vacanta – Meciul

Am plecat din Goteborg de dimineață, după cum vă povesteam și ieri, având mici aventuri cu transportul în comun. După o călătorie cu trenul de trei ore în care ațipit cât de cat. Cat ai merge de la București la Timișoara nu ne-a deranjat nici controlorul. Nu mai zic că am avut internet și prize pentru toate cele necesare. Stockholm este o capitala ca toate din Europa. Seamănă cu Bucureștiul în sensul în care este locuita tot de oameni. Este adevărat că în majoritate sunt alt fel de oameni dar și ei respira tot oxigen. Gara din Stockholm este, ca multe altele din Europa, un nod al transportului. De aici poți lua și autobuzul și tramvaiul și metroul. Poți cumpăra abonamente pentru perioada pe care știi ca o petreci în oraș pentru transportul în comun chiar de la punctul de informații aflat în ceea ce este denumita Central Station. Toate informațiile necesare și o grămadă de pliante de prezentare îți stau la dispoziție pentru a te ajuta să descoperi orașul. Noi nu am avut destul timp pentru a descoperi orașul și ne-am mulțumit cu câteva ore de odihna înainte de meci.

Am plecat devreme spre Friends Atena, având în plan sa mâncăm ceva înainte de meci. De la hotelul de unde am fost cazați, Sundby Hotell, un aparthotel de fapt, faci cam 25-30 de minute în plimbare pana la stadion. Lângă stadion, și când spun lângă stadion înseamnă la 50 de metri de stadion, se afla un Mall. Destul de măricel, gasiti orice va doriți să cumpărați și binenteles orice doriți să mâncați. Noi am optat pentru tradiționalul kebab la farfurie, un produs după care nu ai cum să rămâi nesatul oriunde l-ai încerca. În afară de mine, care il mai găzduiesc încă pe Gamanu de odinioară și care i-am ajutat pe partenerii mei de deplasare să își termine carnea din platouri. Cu stomacul plin ne-am îndreptat spre intrarea în stadion. Concetățenii noștrii ne-au întâmpinat cu tradiționalul Muie PSD, lucru pe care l-am apreciat cum se cuvine.

Accesul în stadion a durat aproximativ 30 de secunde, după un control corporal foarte amănunțit, și am intrat pe una dintre cele mai cochete arene pe care le-am vizitat eu.

Încă de la intrare am observat ca romanii s-au pus frumos la coada la floricele, suc, bere sau cârnați. Au băgat romanii la floricele în ei mai ceva ca la Mall, și după o noua repriza de sănătate transmisa partidului de guvernământ a început meciul.

În jurul meu au apărut brusc, Cornel Dinu, Panduru, Ilie Dumitrescu, Gica Hagi și încă vreo 2000 de alți specialiști. Eu însumi m-am simțit un pic Ioan Ovidiu Sabau, cumva rămas cu numărul 8 de pe tricou decuseara precedenta.

Chipciule, ți-a venit mah pensia??? Grigore, îți place mah petrolul??? De ce l-a chemat pe Pușcaș??? De ce nu joaca Ianis??? Haideți gloabelor (ultima îmi apartine)!!!!! Au urmat doua goluri pentru gazdele meciului și am mutat caterinca pe Facebook.

La tine tot 2-0 este, m-a întrebat Nicu de la București. Și tot asa. Am ținut-o asa tot meciul, am cantat pentru România, am gustat și niște bere și am plecat liniștiti și nemulțumiți la sfârșitul meciului. Din toate plimbările prin Suedia, din asta am înțeles cel mai puțin.

Am avut timp de dimineață să ne plimbam un pic prin capitala. Am trecut prin locul unde a avut loc masacru de acum câțiva ani, cu tâmpitul ăla care a intrat cu camionul în oameni. Nimic nu amintește de tragedie. În afară de câteva statui cu lei care au apărut după atentat pe aleile din centru, nimic nu este diferit de cum arata locul conform gazdei mele. Am băut o cafea și am mâncat un sandwich înainte de a ne urca în trenul care ne duce înapoi la Goteborg. Mi-am propus o alta vizita la Stockholm, una mai de durata, măcar vreo 3 zile, timp în care sa vizitez mai multe obiective turistice.

Găsiți casa de schimb în Central Station dar va recomand sa aveți bani cash la voi și un card. Nu puteți plăti cu cash peste tot. Țara se îndreaptă destul de repede spre o dispariție a monedei în forma fizica, existând cu siguranță o explicație a acestei dorințe.

Diseară avem turneu de table în comunitatea romanilor, pierzatorul bea bere, asa ca diseară o sa ma străduiesc sa câștig cat mai multe meciuri, sa nu ma fac de băcănie la gazdele mele!

Hej da!

Dacă vremea este frumoasă, și de multe ori este, există în Goteborg varianta unei plimbări cu vaporașul. Cam cum era pe vremuri la noi în IOR sau mai recent prin Herastrau. De la Central Station, unde puteți ajunge din orice loc al orașului cu transportul în comun, trebuie sa luați tramvaiul 11 pana la capăt. Drumul nu tramvaiul trece prin cartiere populate în cea mai mare parte cu cetățeni suedezi veritabili. Emigranții nu prea au acces la locuințele aflate în aceasta parte a orașului, casele fiind destul de scumpe. Călătoria cu vaporașul vă va arăta o altă fată a Suediei, partea cu insulițe, în cea mai mare parte locuite. Plata se face doar cu cardul sau prin aplicație. Cursa este considerata transport în comun și plata este acceasi precum în transportul cu tramvaiul sau autobuzul. Durează cam 60 de minute un tur, exista mai multe variante. Fumatul este interzis la bordul vaporasului deși exista și o parte descoperita. Daca este frumos afara puteți sa faceți călătoria pe puntea superioara. Peisajul este interesant și fotografiile o sa va faca placere atunci când le veți revedea.

Va puteți plimba cu vaporașul și prin oraș, în același regim de transport în comun. Un alt aspect de care trebuie sa țineți cont sunt restaurantele. Majoritatea au preturi mai scăzute la ora prânzului iar o parte dintre ele se dovedesc a fi foarte ieftine. Noi am optat ieri pentru mâncare chinezeasca, la un restaurant numit Foodie, aflat aproape de Central Station. Între orele 11 și 16 restaurantul oferă posibilitate unui festin all you ca-n eat la 119 coroane, aproximativ 60 de lei, unde poți să bagi în tine pana mori tu sau le ies ochii din orbite de cât poate să bage un om în el. Se găsesc variante pentru fiecare. Am rămas plăcut impresionat de farfuria pe care mi-am desenat-o singur, vită cu ciuperci, cu paste de orez, cu surimi, cu ardei, cu puțin porc, cu creveți și praz chinezesc, și pe care Cheful HabarNamCumIiZicea a desăvârșit-o pe plita. Cum sunt un fin degustător și Coana Mare nu mi-a pus degeaba porecla Gamanu, am cam degustat cam tot ce aveau în oferta, inclusiv niște sushi și desertul, niste amărâte de banane prăjite combinate de mine cu niscai înghețată din aia de 1 leu de la Mac. Pertotal cred va puteți baza pe ofertele de prânz ale orașului, am înțeles de la gazda mea ca sunt și restaurante cu burgeri având aceeași oferte, cum ar veni, mai sunt și alți fraieri care nu știu ca și romanii ajung în vacante în Suedia. Dacă timpul îmi va permite, luni ii execut pe burgeri, dacă nu rămâne pe data viitoare.

Acum ne îndreptăm spre Stockholm, locul de disputare a meciului dintre naționala țării gazda și gloabele noastre. Aseară am avut un preambul al meciului, ne-am jucat fotbal în sală alături de alți români stabiliți aici, a fost frumos, a fost românește, după primele trei meciuri a fost că pe vremuri în curtea scolii când nea Ion vedea hențul din partea opusa a terenului și Muscă se jura ca nu mai bea dacă a fost. Și la sfârșit s-a terminat cu bere și whisky. Whisky nu aveam după fotbalul de duminica dimineața dar beam la bere la Gilete până schimbă Bibu tura. Aventura noastră a început bine, a venit autobuzul care s-a stricat în stație, a trebuit să mergem pe jos 3 kilometri, după ce că eram ghipsat de la fotbal acum sunt paralizat la propriu.

Din trenul care ne duce în capitala, și care parcurge 600 de km în trei ore și doua zeci de minute și unde poți sa îți încarci telefonul și sa beneficiezi și de Wi-Fi, va urez o sâmbătă frumoasă și Hai ROMÂNIA!!!