Feeds:
Articole
Comentarii

Voce, nu karaoke!

M-am luat cu ce ma fac eu ca imi ocup timpul si uitasem o chestie pe care am vazut-o in weekend. Printre filme, meciuri de fotbal,apropo tv, stiri si reclame, obisnuiesc sa ma uit si la Voce. Ma uit cam de la inceput la aceasta emisiune si am auzit ceva voci bune. Zic eu ca sunt voci bune cu toate ca, neavand „ureche”, nu cred ca parerea mea este foarte avizata. Doar vocea conteaza, motto-ul emisiunii, mi se pare insa o gluma reusita. Am si doua exemple in apararea mea. Primul este Mihai, mai cunoscut ca Dorel din Las Fierbinti, care a ajuns destul de departe in concurs, dupa mine, nemeritat de departe tinand cont de adversarii pe care i-a avut, iar al doilea, mai recent, este Paul Panait.

Se ridica cateva probleme privind juriu de la Vocea Romaniei, si asta doar datorita prestatiei lor. Nu au selectat cativa concurenti la prima lor auditie dar dupa ce i-au pus sa cante altceva au inceput sa isi dea pumni in cap pentru ca nu au apasat butonul. Pai cine este mai fraier, ala care a cantat ce crede el ca e mai bine sau tu, antrenorul vietii, care nu ai fost in stare sa vezi diamantul neslefuit?

A cantat Paul Panait o piesa. Nici nu mai stiu ce, nici pe mine nu m-a dat pe spate dar imi rezerv „calitatea” de a nu ma pricepe. Nu a intors niciun scaun, dar partea frumoasa a fost la comentariile de dupa. Au dat in saracul baiat ca intr-o toba, iar el nimic nu a zis. Nu a fost frumos din partea lor si pentru asta o sa sar Vocea in aceasta saptamana.

Paulica s-a trezit abia dupa aceea. Dupa ce a ajuns acasa si l-a lovit mandria de solist vocal de nunti si cumetri. Cica vrea sa faca battle cu Despot sa vada care e mai bun, de parca asta ar demonstra ceva. Despot nu are pretentia ca este Vocea Romaniei si Paulica o sa ajunga Vocea cand o sa ajung eu la X factor!

Morala povestii este simpla: cand iesi din casa, daca nu esti Michael Buble, nu te duci la concursuri de solist vocal ca la karaoke, pentru s-ar putea sa te faci de cacao si te vede si o tara intreaga si o sa te mai cheme pe la nunti doar cand o sa fie Maria Constantin ocupata!

 

Anunțuri

Printre tinerei

Ca de obicei, weekend vine impreuna cu iesirile in oras. Am iesit ieri, ca baietii, la meci. Am iesit intr-o formula in care iesim mai rar dar care ne place si ne simtim bine. Patru baietii, doi mai mari, doi mai mici, pe Vali l-am trecut la mici pentru ca el inca este la varsta la care sufera din dragoste (toti suferim, indiferent de varsta, doar ca el se mai si exteriorizeaza). Am fost, ca de obicei, sa vedem, „cu mic cu mare”, cum se desfasoara un derby in liga a patra. Da, da, ati citit bine, am fost la primul derby din acest an din liga a patra, Rapid contra Dinamo. Echipa giulesteana venea dupa ce reusise, cu cateva zile in urma, sa faca ce Dinamo nu a reusit anul asta, adica sa invinga pe Atletico, pe AFC Atletico, cu 3 la 0, in cupa Romaniei. Am spus asta ca sa va introduc in atmosfera de mare meci, la care noi urma sa asistam. Toate bune si frumoase in Giulesti, mai putin umbra, care nu se gaseste decat putin pe acest stadion, si astfel am fost nevoiti sa luam bilete la tribuna I, si chiar daca la inceput nu credeam, sa ne inghesuim foarte tare. Spre norocul nostru, am ajuns destul de devreme la stadion si am gasit si niste locuri bune. Bogdanel s-a ocupat de partea cu hidratarea, Darius de partea cu indicatiile tehnice, Vali de partea cu pariurile, iar eu a ramas sa povestesc.

In foarte scurt timp am fost imprejmuiti de fel si fel de lume. In fata noastra au luat loc patru fete, una mai mica ca cealalta, sub 18 ani toate, una fumatoare, restul rontaitoare. Le-am urmarit cu mare atentie, cat a durat meciul, fumatoarea a dat gata 4 tigari, iar rontaitoarele au devorat doua pungi din acela mari, de seminte albe, fara sare, marca aceea faimoasa, nu ii dau numele pentru ca nu ma platesc. Au lasat dupa ele, trei mici delusoare de coji, ceva deosebit, Germania, cum ar spune un prieten de-al meu, rezident tot in Giulesti, absolut intamplator. Ce mi-a placut la fete, a fost ca nu au injurat, au scandat si au aplaudat. Nu l-a fel s-a prezentat situatia cu cei aflati un rand mai sus de noi, doi tineri pensionari, care nu au mancat seminte din simplul motiv ca nu mai aveau dinti. Cei doi vechi suporteri rapidisti, despre care Bodgan zicea ca, la cum arata, ar putea fi de o varsta cu stadionul si nu cred ca se insela (stadionul a fost dat in folosinta in 1939), aveau ceva de impartit cu arbitru, doar ca nu puteau sa il certe la fiecare faza pentru ca pana apucau sa termine o propozitie, trecea faza si nu isi mai avea rostul alocutiunea. De exemplu, in primele minute, cand Rapidul a primit penalty la un fault clar, penalty pe care il dadea si Meme Stoica daca era la acest meci, pana sa zica nenea in cauza urmatoarea propozitie: da-i ba lesinatule galben, se si ratase lovitura de pedeapsa. La un moment dat, l-am intrebat pe Bogdan daca crede ca batranul prinde sfarsitul meciului si mi-a confirmat si el ca este posibil sa traim si noi astfel de momente, mai des intalnite pe stadioanele din America de Sud, unde mor suporterii pe stadion. Cine nu a fost pe stadion, a pierdut multe intamplari frumoase si va recomand din tot sufletul sa o faceti, indiferent de stadionul pe care mergeti.

Revenind la meciul nostru, pot sa va spun ca a fost foarte spectaculos, daca nu canta galeria cred ca un bebelus ar fi putut sa doarma foarte linistit in prima ora a meciului. Proaspatul intrat in clubul „batranilor”, Daniel Pancu, zis si Hei Panco, Panco Italiano,  zis si Nu e Steaua, Nu e Steaua, zis si In padurea cu alune, si asa mai departe, a schimbat fata meciului. Primele 5 minute petrecute pe teren au fost dedicate galerie, cu care a scandat impreuna de sanatate pentru rivalii tineretii. Pe urma s-a apucat de fotbal. Si ce fotbal!!! L-a prima faza s-a apucat de arbitru de centru. S-ar fi apucat si de arbitru de margine dar nu mai putea sa alerge si pana la margine. A urmat apoi o pasa de gol, ramasa in ghete de pe vremea cand ridica tribunele in picioare prin Turcia. Nu trecusera nici cinci minute, cand dupa o fenta a aceluiasi dirijor, Rapidul a facut 2-0  si Dinamo era in genunchi. Asa s-a terminat si meciul, un meci in care Rapidul avea cota la victorie de 1,03 si o cota de 1,05 sa se marcheze minim trei goluri in meci, lucru care nu s-a intamplat si sa fim noi sanatosi pentru ca nici noi nu am pariat asemenea prostii.

Am plecat de la stadion bucurosi, fiecare care catre unde am avut treaba, eu cu Vali catre curtea casei, Bogdan cu Darius unde au vrut ei. Dupa meci am stat cu Vali si am analizat partida din toate punctele de vedere, pentru ca am nevoie de experienta in noul meu proiect. Pana la doua dimineata am analizat niste suc din acela de struguri, din acela mai concentrat, si i-am felicitat pe Potosi, Independiente, si dupa doua dimineata si pe americani, niste incapabili, auzi tu, sa nu dai doua goluri intr-un meci si macar 10 cornere. Pana si Rapidul reuseste asta, hai duminica placuta si va astept pe stadion!

Aveti aici ceva frumos de la Anda Calugareanu, de pe vremea cand suporterii erau un pic mai civilizati si nu isi  spargeau dintii pe strada!

La umbra nucului

Cand eram eu mititel, pe vremea comunistilor, tata avea un obicei. Ne scotea la munca voluntara, in gradina din fata blocului. Noi, cei de la scara a doua, aveam cam o jumatate de gradina de ingrijit. Dupa ce sapam gradina, in masura in care puteam noi, si cam cat puteam noi, tata ne premia cu cate ceva, ciocolata sau suc sau ce mai avea el acolo pregatit. In una din aceste actiuni voluntare, am plantat impreuna cu fratele meu si cu tata un nuc. Era mandria mea in fiecare zi cand ieseam din casa. Era un betisor cand l-am plantat. Cica in viata trebuie sa sadesti un pom, sa faci un copil, si sa ridici o casa. Cand eram eu mic credeam ca partea cu pomul e cea mai grea.

Azi am trecut pe langa gradina cu pricina. Au trecut multi ani de cand nu m-am mai uitat la nucul meu. M-am asezat pe treptele de la intrarea in scara si m-am apucat sa vorbesc la telefon cu un prieten din copilarie. Cum stateam eu si admiram cum au trecut anii peste terenul unde jucam fotbal in fata blocului, printre copacii in care ne cataram ca sa mancam corcoduse, parca o auzeam si pe Iernicioaica cum tipa la noi sa ne dam jos din corcodus, de parca ii plantase ea si cu nebuna de la unu, mi-am revazut nucul copilariei. Din pacate, liliacul pe care il plantase Coana Mare, cu mult timp inainte sa ma nasc eu, nu mai exista. Avea un parfum deosebit si cand inflorea, rupeam din el si ii duceam bunicii. Acum insa, sunt tare mandru de nucul meu. A crescut intr-o parte, parca chinuit, dar s-a inaltat printre ceilalti copaci si are locul lui in gradina blocului. Tot azi, dupa ani de zile de asteptare, am vazut ca face si nuci. La un moment dat incepusem sa cred ca e nuc doar cu frunzele, pentru ca nuci nu am vazut pana azi. M-am straduit un pic si am reusit sa culeg doua nuci, cumva cu frica ca iese Iernicioaca pe geam sa ma certe ca iau nuci. Iernicioaca nu mai e, cum nu mai e nici corcodusul, dar nucul meu  i-a luat locul si probabil ca o sa fie acolo mult timp. Am mancat nucile cu o satisfactie pe care nu am mai trait-o de foarte mult timp, m-am murdarit pe maini de la nuci dar verde de pe maini imi dadea bucuria lucrului bine facut.

Multe lucruri bune nu am prea facut eu in viata, dar macar am sadit un pom! O saptamana frumoasa sa aveti in continuare!

Iarba verde si frumoasa

Am citit pe adevarul.ro ca Mircea Rusu, cantaretul melodiei „Iarba verde de acasa”, a fost deferit justitiei sub acuzatia de luare de mita si spalare de bani. Am avut curiozitatea sa vad cum a ajuns Mircea Rusu in situatia aceasta si am deschis articolul.
Pe masura ce parcurgeam articolul am aflat ca, daca in titlu articolului se vorbea despre 800.000 de lei, in dosar apar doar 400.000 de lei. Bani buni oricum, chiar daca in doar cateva randuri s-au pierdut jumatate din bani. Cica Mircea Rusu, cunoscut sub numele de scena ca Mircea Rusu Band, pe asta nu prea am inteles-o, pe vremea cand a fost primar undeva prin Transilvania. Cica omul, zice DNA Iasi, ar fi facut niste contracte cu dedicatie, cu niste lucrari, cu niste spalari si tot asa.
Recunosc ca nu ma mai mira nimic in ziua de azi dar eu as vrea sa stiu doua chestii:
Primo – Cum vine asta cu Mircea Rusu cunoscut ca Mircea Rusu Band, si secondo – banii pe care i-ar fi primit Nea Mircea, i-a folosit sa tina iarba verde?
Si inca una, tot din presa, la fel de faina: Episcopul vicar al Timisoarei, Preasfintitul Paisie Lugojanul, a fost prins conducand cu 170 de km/h si a incercat sa ofere politistilor permisul de conducereal pasageri din dreapta. Aici am urmatoarele intrebari:
Unu – cum isi aleg oamenii acestia numele asa de haioase?
Doi – de ce politistii in afara de carnetul de conducere, pe care l-au suspendat si amenda respectiva, nu are si dosar penal pentru tentativa de fals sau cum ar fi trebuit incadrata tentativa de a oferi alt permis de conducere decat al lui?
Trei – de ce nu sunt lasati oamenii in pace cand se grabesc la loc frumos cu verdeata?
Patru – doamna de langa Preagrabitul avea barba la fel de deasa?
Zi frumoasa si fara iarba deasa sa fie!

 

Eram curios cat o sa treaca pana o sa apara televizor cuplul Maria – Marcel. Am facut pariu cu un prieten, simbolic, pe o sticla de vin prost, din acela de 12 lei, ca nu se termina divortul amiabil si isi spala rufele la televizor. Inceputul a fost minunat, cu Marcel care a sustin ca sotia l-a inselat iar apoi a venit si cu dovezi irefutabile in acest sens. Asta la o emisiune de noapte, pentru ca unele dovezi nu se putea prezenta inainte de ora 12.Pe urma a aparut Maria. Nici vesela, nici trista, nici prea prea, nici foarte foarte. In fostul cuplu este aruncat si Viziru, baiat tanar si frumos, care zice ca el n-a fost dar si daca ar fi fost nu ar fi fost o problema, intrucat e baiat singur si Maria e fata misto. Mai apare un nene in povestea asta dar nu a avut curaj Maruta sa il sune pentru ca are familie si copii si nu are niciun rost. Urmeaza o noua runda cu Marcel si inca una cu Maria si apoi tot asa pana se termina televiziunile din Romania.
Ce mi se pare foarte fain in acest scandal este ca amandoi se fac de cacao si cel mai mult mi-ar placea sa se combine Viziru cu Maria si Marcel cu oricine si apoi sa se pupe de dimineata pana seara, incepand cu matinalele si terminand cu emisiunea lui Dan Bara. Am sa dau un email la winmasters.ro si sa cer o cota pentru un concubinaj intre Viziru si Maria care sa se intample in urmatorul an.
In incheiere, as vrea sa il incurajez pe domnu Marcel, sa il asigur ca noi, toti barbatii inselati de sotii sau concubine suntem alaturi de el, si ca il rugam sa mearga in continuare la toate televiziunile si sa se faca de ras si pentru noi ceilalti care nu suntem atat de prosti sa ne lasam umiliti la televizor pentru cativa leuti!

Ulii si iepurasul

Ma uitam azi-noapte, cand am ajuns intr-un final acasa, la toate comentariile oameniilor de fotbal din Romania, dupa ce echipa nationala a mai ratat o calificare. Cornel Dinu, Meme Stoica, Florin Prunea si asa mai departe, au dat cu selectionerul prin toate noroaile care le-au gasit in cale. Si am stat sa ma gandesc care sunt performantele acestor trei oameni in fotbalul romanesc de cand m-am apucat eu sa ma uit la fotbal.

Dumitru Graur si Silviu Lung isi iau la revedere de la dumneavoastra, a fost comentariul cu care s-a incheiat cariera de selectioner a domnului Dinu, dupa dezastrul de la Kosice. Meme Stoica este un infractor dovedit in Romania, iar Florin Prunea nu stiu ce performante are dupa ce a terminat cariera de jucator. Deci ce ii recomanda pe acesti oameni sa isi dea cu parerea? Raspunsul l-am gasit de dimineata, dupa ce am citit si parerea lui Ilie Dumitrescu, care il lasa deoparte pe neamt si da in jucatori, spunand ca facem petrecere la un dribling in lateral si la un sut la poarta. Raspunsul este ca toti suntem romani si ne putem permite sa jignim pe oricine pentru ca nu se intampla nimic.

Am mai pierdut o calificare, am mai gasit un motiv sa ne balacarim ca porcii peste tot pe unde se poate. Citesc zilnic presa, de toate felurile. Nu exista pareri nepartinitoare in presa. Toti au interese si toti au directii trasate de patroni, care in cine sa loveasca. Asta nu este presa, asta este albie de porci, in care oamenii intra cu sau fara voia lor. Si ne place, pentru ca altfel nu se explica audienta emisiunilor de genul Capatos, unde ulii terfelesc iepurele prin noroi.

Sa aveti o saptamana frumoasa si daca nu m-ati auzit aseara la „Gol dupa gol” pe radiosport1.ro sa stiti ca ma mai duc! Sa dau cu ulii prin noroi!

 

 

Inca putin

Strang material pentru proiect. Nu mai este mult si iese. Adun de pe net informatii, ascult muzica, fac liste si iar ascult muzica. Ma documentez din toate sursele posibile si imi dau seama cu fiecare lucru nou pe care il aflu ca proiectul este mult mai complex decat pare la prima vedere. Asta este un lucru bun, cu ocazia aceasta mai ma culturalizez si eu un pic. Nu m-am mai documentat atat de divers din scoala generala, de cand aveam teme de vacanta la toate materiile, mai putin la sport, unde am citit ca o sa bage de anul asta si teme pentru vacante: iarna, de la 1 la 12 km de alergare prin zapada, daca se poate pe munte, daca nu, la vale, cu plecarea de la 1 km in clasa intai si urcand cu cate cate 1 km pentru fiecare clasa absolvita, iar vara, de la 10 la 120 de bazine, dupa acelasi mecanism. O sa se umple tara asta asta de sanatate, si de tineri #rezistenti.

Acum va las sa va pregatiti si voi pana maine dimineata, ma duc sa mai pregatesc cate ceva pentru maine si sa si mananc ceva, pentru ca imi este un pic cam foame! O saptamana frumoasa si mare atentie la ce urmeaza in curand!