Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2010

Mă însor

Mă însor. Stați nu fugiți la banca după credite. Nu plecați prin vecini ca să vă împrumutați de bani. Nu e nevoie. Nu e cazul. Azi am aflat și eu și încă nu îmi revin.

Ziua de azi se dovedește a fi plină de surprize. De dimineață am spus Te iubesc unei persoane pe facebook și Andra mi-a zis că se aud clopotele. Dacă mă gândesc bine, acum îmi dau seama că Andra chiar locuiește lângă o biserică și probabil de acolo se auzeau clopotele. Apoi am plecat la drum spre București. Acum două zile Melcu m-a sunat să mă întrebe dacă am pățit ceva pentru că el m-a visat că jucam fotbal și că râdeam copios. Eu l-am întrebat ce i se pare așa ciudat pentru că eu oricum sunt foarte vesel și joc fotbal de câte ori am ocazia. Dacă mă visa miliardar înțelegeam să i se pară ciudat dar nu s-a întâmplat așa și nu trebuie să ne facem griji că se va întâmpla prea curând. Ieri, tot Melcu, îmi zicea că mă bag în nu știu ce relație și i-am confirmat. Mă bag în relație. Așa facem toți atunci când e cazul. Toate astea nu păreau să aibă nicio legătură între ele mai ales că Melcu cu Andra și cu iubita mea nu se cunosc dar ciudățenia abia acum apare.

Am ajuns la București și după 3 săptămâni am ajuns într-un final la manichiură. La Angela. V-am mai povestit eu de Angela. Cu Angela împart bârfele din cartier cam odată la 2 săptămâni de data asta 3. Ne așezăm noi la bârfă și la manichiură și încep să o chestionez. Angela nimic. Cică nimic nu e nou, toate vechi dar ar vrea să știe pe unde umblu eu de nu am trecut de atâta timp pe acolo. Eu îi spun că am fost plecat pe la mare, pe la țară, cu munca, dastea. Ce să mai, adevărul. Angela nu mai rezistă și explodează.

–         Păi bine mă Cătăline, că mă și superi, tu te însori și nu spui nimic!!! Trebuie să aflu de la lumea de prin cartier? Păi e frumos din partea ta?

Cred că aveam o față de bou pentru că Angela nu s-a oprit și a continuat cu reproșurile.

–         Înțeleg să nu ne înviți pe noi de la coafor dar nici prietenii să nu îi chemi? Nu e frumos din partea ta! Mai ales că ați copilărit împreună!!!

Acum sigur aveam o față ciudată pentru că Angela s-a oprit din reproșuri și m-a întrebat direct când și unde are loc fericitul eveniment.

Mi-am păstrat față de ginerică prins în fapt cu domnișoara de onoare și am început la rândul meu să o chestionez pe prietena mea care știe cum mult mai multe decât știu eu despre un eveniment pe care cred că la mine în familie nu îl mai așteaptă decât Tammy. Și așa ușurel, am aflat că mă căsătoresc cu o femeie mai în vârstă ca mine, că din cauza asta mă ascund de prietenii mei și tot din acest motiv mi-am părăsit și locul de muncă.

Mi-am revenit nițel când am aflat toate astea dar doar atât cât să îl sun pe Bobby ca să afle și el noutățile. Bobby, deloc surprins, mi-a zis să îi dau banii lui Tammy și să fie într-un ceas bun dar ma rugat să mai amân nunta că acum stă cam prost cu banii și m-a pasat la Olteanu care nu era ocupat. Olteanu m-a luat cu binișorul și mi-a zis că nu e bine să mă grăbesc, mai ales dacă am așteptat până acum. Apoi mi-a urat și el casă de piatră și a precizat și el că cinstit ar fi să îi dau banii lui Tammy. I-am înjurat pe amândoi și am închis telefonul.

Am încercat să îi explic Angelei că nu e cazul și că e vorba doar de niște zvonuri nefondate menite să îmi distrugă imaginea de bărbat normal cu 3 prietene și două amante stabile, dar nu am reușit. Așa că declar acum sus și tare ca să afle toată lumea: NU MĂ ÎNSOR DECÂT CU O SINGURĂ PERSOANA ȘI DACĂ ASTA SE VA ÎNTÂMPLA VREODATA NU VA FI PREA CURÂND!

Așa că Tammy, mai puneți pofta în cui și să îmi dai banii mai repede că altfel îți dau acatiste!

Read Full Post »

Alex și Sanda

Alex și Sanda sunt prietenii mei. Pe Sanda o știu de o viața. Ne-am dedicat unul altuia melodii(nu la lăutarii), am crescut aproape împreună, avem o istorie. Alex este prietenul ei. Băiat mișto trebuie să recunosc. Educat, atent, frumușel, ce să mai încolo și încoace, mișto.

Alex are un hobby. Are mai multe de fapt dar printre ele îl are pe ăsta cu mașinile. O să spuneți că majoritatea dintre noi îl avem. Alex se dă la curse. La curse organizate în campionatul național. Nu am fost niciodată să îl urmăresc pentru că eu unul nu sunt neapărat un fan dar am vorbit cu un prieten care merge mai des la curse și mi-a zis că e băiat de viitor. Și sper să reușească pentru că am văzut că îi place mult și îl face și fericit.

Sanda, ca orice femeie(fată), e interesată de mașini. Îi place și ei adrenalina și pe cât posibil îl susține pe Alex cu ce poate. Ca orice fata care își iubește prietenul. Atunci când se poate, Alex o urcă și pe Sanda în scaunul de copilot, ca să trăiască și ea momentele care cred că sunt deosebit de interesante.

În partea care urmează o să urmăriți un clip realizat la una din cursele la care au participat împreună iar dialogul care urmează este cel pe care mi l-am imaginat eu că ar fi avut loc între ei:

Alex: Ești pregătită draga mea?

Sanda: Binențeles iubitule.

A:Ai luat tot ce îți trebuie la tine?

S: Da. Ce mare bagaj trebuia să fac pentru 20 de kilometri de parcurs. Am luat două geamantane.

A: Nu sunt cam puține?

S: Ne descurcam noi cu astea.

A: Ți-ai pus centura? Mă bucur că ai reușit să fii gata așa de repede deși știu că nu te omori cu trezitul de dimineață. Ai închis iepurii?

Sanda își aranjează tacticoasă casca ca și cum ar fi o pălarie. Casca e un pic cam mare, semn că ori își achiziționează una mai mică ori se operează să își facă capul mai mare. Deși prima variantă este cea corectă nu garantez că nu se va întâmpla ceva care să îi mărească capul.

S: Am pus centura iubitule. Crezi că o să mergi cu viteză mare? Nu de alta dar am uitat fixativul acasă și nu cred că în sălbăticia asta găsesc vreunul să îmi refac coafura.

Se simte un pic de încordare în dialogul lor. Aceasta dispare când își strâng palmele pentru a avea succes și Sanda începe să zâmbească. Zâmbește și Alex. Și începe cursa.

Alex merge tare. Sanda zâmbește. Alex își amintește că mâncarea de ieri nu a fost reușită și se hotărăște să o zguduie nițel. Un pic. Doar în glumă.

A: Nu mi-ai spus cum a rămas cu iepurii. I-ai închis? Că văd că pălăria ai știu să o iei cu tine. Cum te-ai gândit tu să îți iei pălărie la o cursă de VTM?

S: Ne vede lumea dragule. Nu trebuie să arătăm bine?

A: Ai dreptate iubita mea. Dacă ne fac ăștia poze și nu ieșim bine? Măcar atât să fie bine. Nu vrei să îmi zici cu iepurii?

S: M-ai înnebunit cu iepurii. Iepuri în jos, iepuri în sus. Mai lasă-mă cu iepurii că mă agiți. Fii atent mai bine că urmează curba aia de la Taverna Sârbului și am comandat și eu o ciorbă de fasole cu afumătură.

A: Cred că ai înnebunit de tot. Ciorbă cu afumătură vara? O friptură de vacă nu comandai și tu!

S: Ce vrei dragă, îmi era poftă. Nu am mai mâncat de ieri.

A: Așa de mult timp a trecut? Hai că ne oprim atunci să luăm și friptura.

S: Friptură de dimineață??? Ce ai Alex? Și zâmbește.

A: Hai că ne oprim la întorcere. Cu iepurii cum a rămas?

Cursa se aproprie de sfârșit. Sanda nu mai rezistă și îi răspunde: Ce mă tot omorii cu iepurii ăia? Nu ți-am zis că am luat 2 geamantane? La ce credeai că îmi trebuie mie 2 geamantane? Am pus iepurii în geamantane ca să îi ai mereu aproape!!!

Și cursa se termină. Au terminat pe 2.Felicitările, masa și dansul binențeles că la Tavernă. Dacă Alex nu ar fi fost atât de îngrijorat de soarta iepurilor probabil că ar fi terminat primii. Cineva treebuie să fie vinovat și nu poate fi Sanda.

Asta e linkul http://www.youtube.com/watch?v=SkAfAK8GQhs Să îmi spuneți voi mie că lucrurile s-au desfășurat altfel. Vă pup și vă las să urmariți cursa.

Read Full Post »

Eu încă

De ce să încerc să mimez fericirea,

Când locul meu nu e aici și eu încă îmi caut iubirea?

De ce să încerc să te mint mereu la fel de frumos,

Când cuvintele mele au un aer bolnăvicios?

De ce e nevoie să ne păcălim reciproc, zi de zi,

Când știm amândoi că nu suntem sortiți împreună a fi?

Eu încă îmi caut iubirea,

Și sper ca până mor alături, o clipă măcar, alături să-mi fie.

Read Full Post »

Vânzătorul

Încrederea in oameni,iubirea mea pierduta,zambetul meu,pofta si optimismul de viata,iluzia ca traim intr-o lume buna…mi le poti da pe astea ,,vanzatorule”?

E o întrebare pe care am primit-o de la Ella. Binențeles Ella. Orice putem rezolva. Fii atentă cum facem: încrederea în oamenii am regăsit-o și eu după ce i-am cunoscut pe Ei – http://agentiadeimplinitdorinte.ro/ . Fă și tu cunoștiință cu ei și mai vorbim pe urmă despre încredere, pofta de viață și optimism. Cu iluzia facem așa – te duci sâmbăta sau duminica la Mogoșoaia (http://tabaranoastrachicmogosoia.blogspot.com/) și după ce pleci de acolo aș vrea să îmi spui dacă ai zâmbit vreodată așa de frumos. Cu iubirea pierdută e un pic mai dificil dar nu imposibil. Ia fii antenă:

Credeai că ai pierdut iubirea atunci când a plecat?

Credeai că ți-ai pierdut și zâmbetul care mereu m-a fermecat?

Credeai că pofta ta de viață acum v-a dispărea?

Credeai că toate astea și în plus alte câteva, în veci, tu le vei mai avea?

Zâmbește Ella. În fiecare dimineață va exista cineva,

Care gândindu-se cu drag la tine, se va bucura,

Și îți va spune că soarele răsare doar din cauza ta.

E un clișeu vei spune, și chiar de este așa,

Tu vei zâmbii mereu când îl vei asculta.

Cum ți se pare? Am reușit Ella?

Read Full Post »

Suuuuuuper

Problema stă cam așa: Suuuuper! Am terminat de recoltat. Și am ieșit să sărbătoresc sau ceva de gen. Cum tata nu sărbătorește finalul recoltării ci încasarea banilor, el a rămas acasă să mai aștepte până o să îi facă plata. Eu m-am retras ușor, tiptil, calm, liniștit la Vamă. Cum nu e weekend în vamă să nu mă întâlnesc cu Mișu, binențeles că m-am întânit cu soția lui. Așa am aflat că mă fac vinovat de interdicția primită pentru luna Iulie de Mișu în Vamă și de încă câteva lucruri pe care nu mi le mai amintesc pentru că nu mai rețin ce s-a întâmplat la ultima întâlnire cu Mișu din cauze de ordin obiectiv. Așa că am continuat de unde rămăsesem ultima oară doar că acum am schimbat un pic partenerul. Dar a fost bine pentru că nu au  mai fost așa de multe gloanțe de suportat. În schimb m-am revăzut cu Piticul după vreo opt ani. Îmi place mie să mă întâlnesc cu Piticul deși la precedenta noastră întâlnire am ajuns la poliție și am stat ceva pe acolo. Dar astea fac parte din trecut și le-am și dat uitării.

E ceva în aerul de la Vamă care îmi dăunează incredibil. Cred că tequilla. Nu știu de ce dar mereu mă lipesc de ea și nu o mai las să plece până nu mă accidentez. Ușor accidentat am început împreună cu un alt băiat(nu îi spunem numele pentru că e căsătorit și îl ceartă soția) să facem pariu care agață prima fata. Nu e chiar așa ușor cum credeți voi pentru că mai trebuiau satisfacute 2 condiții: să aibă peste 100 de kilograme și sub 1,65 metri înălțime. Vedeți că nu e ușor? Nu am reușit și am schimbat ținta. Am revenit la băutură și la dans. Ce am mai dansat aseară. Când a văzut Piticul ce frumos dansez i-a spus dj-ului să bage un blues și atunci m-am liniștit. S-au mai întâmplat câteva lucruri până dimineață dar nu le spun aici că mie rușine și i-am spus maică-mi că mie rău pentru că am făcut insolație și așa mi-ar plăcea să creadă. Dacă vreți amănunte veniți mai des în Vamă, pe la Expirat.

Ne vedem pe plajă că am intrat în concediu și intru și la regim. De azi înainte nu mai beau bere decât Heineken, vin decât roșu și tărie decât la ocazii. Hai să aveți o săptămână frumoasă! A mea o să fie suuuuuper!

Read Full Post »

Lebada

Ce cuvânt frumos. Ce pasăre minunată. Numai că povestirea de astăzi care este cât se poate de reală nu este la fel de minunată. Povestirea de azi este despre o terasă care se numește Lebăda. Nu ați auzit de ea? Mai bine. Nici nu ar fi recomandat. Pentru mai multă siguranță vă detaliez ca să nu avem discuții în viitor. Terasa se află pe malul Mării Negre în localitatea Mangalia de unde e Amalia. Cum care Amalia? Nu vă mai zic cu Amalia că e deja istorie oricum!

Lebăda. Ne-a spus zilele trecute un prieten că a fost acolo și a mâncat acolo și a fost extraordinar de bine. Am profitat de sfatul prietenului meu și de faptul că frigiderul meu este mai gol decât turiștii parcați în partea stânga a Vamei și împreună cu mama am fost să ciugulim câte ceva. Câte ceva e mult spus. Am fost să băgăm în noi pentru că altfel nu știm și după cum se stie sau se vede în poze, ne și place!

Ce meniu! Ce poftă de mâncare! Ce prețuri bune! Ce de clienți! Am nimerit-o de data asta, i-am spus mamei dar să nu zici hop până nu te strici la stomac e proverbul și așa aveam să constatăm și noi!

Într-un final mai dramatic decât al Titanicului, vine ospătărița.

Cu ce vă servesc, întreabă ea și binențeles vine răspunsul logic: Cu amabilitate. Se uită la mine ca și cum aș fi înjurat-o și mama îmi trage una pe sub masă. Apoi completez: Aveți ciorbă de pește? Da, vine răspunsul de la tanti ospătărița blondă care cu siguranță nu a crescut cu pește; după aspectul fizic, sigur o rudă de-a ei a lucrat la abator, dacă nu chiar soțul. Sau poate din cauza ei s-a închis abatorul! Aveți și alt pește, continui să o deranjez cu întrebările și îmi răspunde deja că exagerez. E o terasă specializată în pește și binențeles că au pește. Atunci aș vrea un calcan, îi întorc complimentul și îmi răspunde de-a dreptul bucuroasă că nu are. Atunci dați-mi o porție de hamsii, o porție de hanușii, o ciorbă de pește, un cotlet de somn, un biban de mare, o smântână cu usturoi și o apă minerală mare și rece, îi înșir și mă întorc către mama să ne continuăm discuția.Tanti nu se lasă și ne întreabă dacă doamna nu servește nimic. Mama să întoarce ca să își ascundă râsul dar eu nu mă pot abține. Stimată doamnă, mă adresez ospătăriței, ce am comandat este pentru amândoi. Aveți cafea, continui discuția. Binențeles, îmi răspunde. Beți una și treceți-o la mine pe notă vă rog. Pleacă femeia liniștită și noi ne continuăm discuția. Realizăm că nu am mai fost pe malul mării la Mangalia de vreo 25 de ani. Probabil că vor mai trece încă 25 până ne vom mai întoarce pe acolo dar asta e altă poveste. După vreo 10 de minute vine apa și după alte zece vine și ciorba.

Cine servește ciorba, ne întreabă ospătărița care o ține cu greu în mână, uitându-se mirată la noi. Mama se uită la mine, eu la mama și îi răspund tot eu pentru că mama nu vrea să se păteze. Dumneavoastră serviți ciorba, doamna o să o mănânce. Dar dacă aveți nevoie vin și eu și vă ajut. Femeia realizează într-un final că e luată la bășcălie și mă anunță că a băut cafeaua. Asta ar trebui să mă bucure dar nu știu de ce nu o cred. Ciorba e minunată îmi spune mama. Chiar miroase a pește. După alte 10 minute apare și platoul cu pește. O minunăție. Hamsiile mai trebuiau prăjite puțin dar sunt bune și așa, hanușii perfecții, cotletul o minunăție, bibanul zice tot mama că e bunicel, smântâna cu usturoi e chiar smântână amestecată cu bucăți de usturoi tăiate cum i-a venit bucătarului dar nu e rău. E binișor. Se putea și mai rău. Când eram pe la jumătatea mesei, sună Bogdan. Unde ești Leonidas? Bag în mine, pe plajă, un pește. Tu la-i pescuit? Nu, Moby Dick asta care mă servește cred că la înghițit. Hai că vin și eu că mie o foame de mor. Ia-ți un sandwish, îi sugerez, dar deja a închis. După 5 minute apare Bogdan care are mai mare priză la ospătăriță fiind din zonă. După ce are priză vreo 10 minute se satură și începe să strige după ea. Tanti vine agale.

Ce doriți?

Un cotlet.

De porc?

Nu, de pui. Un cotlet de somn tanti, că mie foame rău de tot.

Femeia pleacă și ne întoarcem la discuția despre mare și Mangalia. Într-un final terminăm, plătim și plecăm. Ne luăm la revedere de la Bogdan și plecăm spre casă. Până acasă avem cam 15 kilometri și mai ne amintim de trecut. Mama începe să își amintească de trecutul foarte apropiat care își face prezența în stomac. O las pe mama acasă și plec până la câmp. Când mă întorc după 2 ore, o găsesc pe mama aproape terminată la stomac și curgând apele pe ea. Neam de neamul nostru nu mai merge la terasă la Lebăda. Și vă sugerez să faceți la fel. Dacă vreți să mâncați pește la mare încercați altceva. La Olimp sau la 2 Mai. În nici un caz în Mangalia. Vă urez poftă bună și un weekend minunat la mare sau unde puteți sau vreți voi să fiți!

Read Full Post »

Amintiri

Am primit majoritatea pozelor de la petrecerea de 15 ani. Reușite poze. Din ele reiese clar că Vladone a fost la petrecere deși el susținea că nu e așa, că majoritatea dintre noi ne-am schimbat un pic aspectul fizic (în general în bine), că Tatea doar a îmbătrânit și că Leului i-a căzut coama. În rest toată lumea veselă. Cu pozele mele e însă o adevărată poveste. Parcă ar fi povestea vieții mele. Toată viața mea am fost înconjurat (spre dezamăgirea părinților mei) în majoritate de două lucruri: băutură și femei. Nu știu cum a prins FAI momentele dar i-a ieșit incredibil. Am vreo câteva în care lipsesc și băutura și femeile dar se vede efectul. La mine se vede efectul, la Tatea defectul. Am glumit Tatea! La tine nu se vede nimic! Mă da ce poze mă. Nu mă pot sătura să mă uit la ele. Uite Janesu are una alb negru de cred că o să o pun în ramă. Are fața aia din liceu când i-a cerut lui Cilică 20 de minute să îl ajute și pe el la teză la mate și la sfirțit Cilică s-a întors și l-a întrebat ce vrea. S-a întors și Janesu la mine și avea aceeași față. Am zis atunci și zic și acum aceelași lucru. Nu te-a auzit Janese! Apoi obsesia lui Tatea cu spatele a trecut la Dolphi care se află în toate pozele în planul din spate. Ca să nu bag pe cineva în găleată, dar nici să nu uit pe cineva, vă spun că toți băieții(auzi Geofre) au admirat decolteele. Nu chiar toți dar zic și eu din solidaritate că toți. Negu a semanat și va semăna în permanență cu un profesor de matematică. Drept, serios, costum, subiecte interesante, Kant, Pitagora, Newton, Jim Beam, Jack, Heineken și alți intelectuali din ăstia. Cred că pe el l-am admirat întotdeauna de fapt în secret. Cum i-a făcut el față lui Tatea, că spatele îl facea Dolphi. Pe urmă Magop. Ce fată. Amintirile mele au la baza 2 lucruri. De fapt patru. Dar două mi-au rămas mereu în minte. Întotdeauna începea propoziția cu Deci și mereu zâmbea. Celelalte două motive vi le las vouă să le descoperiți. Iar am ajuns la pozele mele. Aduci a sculptor, mi-a zis Vladone zilele trecute. Nu știu dacă e adevărat pentru că eu nu am văzut un sculptor în viața mea, iar dalta am folosit-o doar ca să deschid sticlele de bere. Pe urmă Geofre. Ce băiat. Și toți de altfel. Vă mulțumesc că faceți parte din amintirile mele și mi-ar plăcea să faceți parte și din viitorul meu. Așadar mulțumesc următorilor în ordine absolut aleatoare: Codruța, Geofre, Lidia, Cristina (soprana), Radu, But, Tatea, Bilă, Părintele Vintilă, Cilică, Adina, Janes, Mircea, Adina Lipi, Dolphi, Melcu, Vladone, Țecone, Fai, Zimbru (să îl botezi cum vrei tu și să ne chemi să îl poreclim noi), Vorvo, Magop, Anca, Leul, Negu, Mureșu, Cristina (mult dorita???), Rodica și cam atât. Pe Nuță și Biță nu i-am uitat dar nu știu dacă nu m-au uitat ei pe mine. Vă pup și sper să vă revăd cât mai des.

 P.S. Dacă veniți cu Tatea nu îi mai dați să bea și luați cheile de la mașină!

Read Full Post »

Older Posts »