Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2010

La o bere

M-am întâlnit ieri la o bere cu …….. ,……….,………….,………….,…………. și cu ………….  ……………… nu a venit deși l-am sunat dar nu a răspuns. Am câștigat și pariul cu ……………… căruia i-am spus că nu o să răspundă la mail decât maxim doi băieții și două fete și exact așa a și fost. Dar asta e mai puțin important.

Există o melodie în care un băiat spune că vezi un om bun mai rar decât vezi dinozauri. Aseară m-am cam convins că are mare dreptate cetățeanul respectiv. Nu îmi place să fac politică în general și nu o să o fac nici pe blog. Nu mă interesează să pornesc discuții despre niște lucruri despre care știu destul de puțin dar îmi este de ajuns. Nu voi porni niciodată o polemică despre acest subiect pentru că am o singură convingere: Suntem prea porniți să pe ce se întâmplă în țara asta dar nimeni nu face niciodată nimic indiferent cât de tare se strânge cureaua. Vlad ne spunea aseară o povestioară care o știa de la un nene mai în vârstă și care suna cam așa: Cică atunci când comuniștii au împușcat ultimul legionar acesta ar fi spus că poporul ăsta e un popor de hoți, curve și lași. Cum acest om se presupune că a fost executat atunci înseamnă că cel care a dus mai departe mesajul putea fi doar unul dintre asasini lui. Cum nu e nimic de laudă în afirmația respectivă, pe listă ar trebui să mai adăugăm și faptul că suntem un popor de proști, pentru că un om inteligent nu ar fi făcut publică această declarație. Ce este însă cu adevărat grav este următorul lucru: AFIRMAȚIA este corectă. Și am mai putea adăuga încă câteva epitete cu care acest popor se identifică. Dar nu o să o fac eu. O face poporul singur. Ii explicam lui Vlad ieri, același lucru: ultima fărâmă de curaj a dispărut la Universitate Acum 20 de ani. Între timp ne-am revenit. Am redevenit români. Apoi am încercat până la un moment dat să îi explic că indiferent cine conduce în țara asta, MEREU, se vor întâmpla aceleași lucruri. Pentru că așa e poporul. Tot poporul. Și așa o să moară acest popor. Și oameni buni nu o să vedem prea curând! Poate când o să vedem din nou dinozauri.

În altă ordine de idei, aș vrea să vă mai spun o povestioară fără să intru în toate detaliile tehnice. Codruța se pensionează. Corectez. Codruța e pensionată. Cu forța. De către un sistem în care nu s-a regăsit niciodată, și contra căruia a luptat mereu. Și au învins-o! Cum de altfel era și normal. Nu ai cum să lupți împotriva sistemului și să învingi. Nu poți. Nu în țara asta. În țara asta trebuie să te bucuri dacă te lasă să muncești. Și mai trebuie să iei spagă, să pupi o grămadă de posterioare de inculți și să înghiți. Exact precum curvele, cum bine zicea respectivul cetățean. Suntem un popor deosebit. Asta e foarte adevărat. Numai că nu suntem un popor de oameni deosebiți prin calitățile noastre ci prin defectele noastre.

Mai vreau să lămuresc un lucru și pe urmă plec să văd dacă mai persistă obiceiul acela străvechi în Vama Veche. Nu există pe lumea asta Cilică, nimic mai frumos decât să faci ceea ce îți place. Orice faci ca să fie făcut, doar pentru că îți aduce bani nu e cum trebuie. Fiecare dintre noi ne dorim să facem în viața ceea ce ne place. E greu uneori chiar imposibil e foarte adevărat. Dar atunci când se poate? De ce să nu facem? Eu m-am săturat să fac ceva pentru că așa trebuie. Codruța nu a făcut niciodată. Dacă mai găsim încă 5 milioane de „sătui” scoatem țara din starea asta. Nu ne îmbogățim, dar ne curățam. Sufletește!

Ne vedem pe plajă la Vamă! Mă duc să îl caut pe Mișu care mi-a transmis că astă seară inchidem sezonul. Cică până în septembrie nu mai sunt alte sărbători și e păcat să pierdem ocazia. În plus mâine e ziua Oncicăi și ar fi păcat să pierdem ocazia.

La mulți ani Oana! Să crești mare și sănătoasă și să ai putere! Și să îți trăiască familia!!! Te iubim!

Read Full Post »

Sunt în microbus și mă îndrept spre București.Mă îndrept spre casă aș fi spus acum câteva luni dar azi nu mai simt așa. Mă întorc la București pentru că e trebuie. Am câteva lucruri pe care trebuie să le lămuresc și apoi mă întorc la mare. Mai grav este că nici acolo nu mă mai simt acasă deși și acolo era ca o a doua casă pentru mine. Probabil că tata avea dreptate când îmi spunea că o să mă simt acasă doar atunci când o să îmi achiziționez o casă. Nu am avut niciodată simțul proprietății și nici nu o să îl am cu siguranță niciodată. Îmi spunea o prietenă că nici ea nu s-a simțit nicăieri ca fiind acasă deși a și construit una.

Mă întorc așadar în capitală. Zilele trecute au fost prietenii mei din Bucureștii pe la mine și după ce au plecat, unul din băieții din sat care mai lucrează la noi care a asistat și el la mica noastră petrecere, m-a întrebat, cumva stânjenit, cum e viața la oraș. Din cauze lesne de înțeles, el nu a ajuns niciodată mai departe de Mangalia. Și m-am apucat să îi povestesc, cum e viața la oraș, cum sunt strazile, cum sunt gropile în care îți îndoi jențile și șinele de tramvai care te fac să ți se pară că la fiecare trecere peste ele o trebuiască să îți schimbi iară bucșile la mașină, cum sunt oămenii de toate felurile, ba hoții, bă perverșii, ba cinstiți dar luați drept fraierii și tot așa continuând cu barurile și cluburile de fițe sau cu biblotecile, cinematografele, circul și teatrele.

A stat el ce a stat și oferindu-mi o bere, a oftat și a concluzionat: Deci, domnu’ Ion, e cam ca la noi, numai că voi aveți în plus blocuri, cinematograf și teatru. Că circ avem și noi când se îmbată proștii ăia și se bat ca niște animale. Nu prea e mare diferență. Doar că voi sunteți mai mulți la un loc.

Nu am mai continuat să îi explic că nu doar astea sunt diferențele, dar am impresia că într-o proporție destul de mare băiatul avea dreptate. Din păcate pentru capitală. Din fericire pentru lumea de la sate, acum au și ei parte de toate minunile zilei de azi cum ar fi telefonul mobil sau internetul. Mai rămâne să învețe să le folosească. Și odata cu asta vor deveni orășeni cu acte în regulă. Asta nu e chiar un lucru bun pentru ei. Sau pentru noi! Așa am vrut să spun dar când să public mi-am dat seama că formularea corectă este SAU PENTRU VOI!

Read Full Post »

Discuție de seară 2

Și iata și continuarea discuției un pic cenzurată:

EL: zi si tu cum e asta ?
EL: http://www.crimetime.ro/eveniment/ceva-mai-tare-nu-exista-cum-se-da-o-perversa-ca-pe-targu-ocna.html
Eu: se incarca greu
EL: pai lasa l sa se incarce
EL: ca nu te grabeste nimeni
EL: poti sa vii cu feedbacku pana maine
Acum vizionați clipul. E un pic mai vechi dar noi suntem rupti de stiri. Eu la tara, el plecat din tara!
Eu: hehehehehe
EL: trust me … merita
EL: nu incerca sa l vezi pe bucati.lasa sa se incarce
Eu: dute-n…..
EL: antebratu
Eu: am pierdut 150 de ron
EL: „s au indragostit amandoi”
EL: cum ….. mea ?
Eu: sa ma ….. pe antrebratul lui
EL: de unde si pana unde
Eu: am gresit ala pe care trebuia sa pariez
EL: i ai scapat in veceu
Eu: nu mai pot
EU: sa ma …… pe antrebratul lui
EL: dar nu din cauza lui ai pierdut
Eu: ba da. nu am mai fost atent
EL: ma cac pe mine de ras
Eu: mor
EL: Doaaaamne
Eu: ce dobitoci
EL: aici te recunosc
Eu: pai suntem golani sau ce suntem
EL: ba dute in ………suntem golani sau nu mai suntem. jur ca jumate ma culeg de pe sub birou. ba deci cand vin in tara bem paguba jumate jumate
Eu: nici nu imi pare rau ca am pierdut
El: si nu mai paria
Eu: nu pot. am si eu un fix. in plus nu imi permit vicii mai scumpe precum femeile sau cocaina!

Nu mai pun restul discuției că ne arestează ăștia pentru trafic ilegal de creier dar clipul merită toți banii. Să aveți o seară frumoasă!

Read Full Post »

Discuție de seară

Fragmentul de mai jos face parte dintr-o discuție pe care am avut-o ceva mai devreme cu un prieten vechi de-al meu plecat de pe meleagurile mioritice să ridice nivelul intelectual al altor popoare. Nu vă spun ce popor pentru că ați zice că s-a dus degeaba! Condițiile în care s-a desfașurat discuția sunt un pic speciale în sensul în care eu nu m-am vazut cu el de 15 ani, el nu s-a vazut cu mine de 15 ani, deci nu ne-am vazut de 30 de ani(e furată dar îmi place). Fragmentul e scurt dar trebuie reținut că prietenul meu este acolo să instruiască un colectiv. Deci:

El: tze ai tras vreo gagica ?

Eu: pai cum altfel. am 10

El: lasa ma nu dastea la care le zici poezii si iti taie unghiile. io zic de daia unde parchezi testoasa..

Eu: ce parchezi ma?

El: testoasa. aia de vrei tu sa aiba gatu lung. si nu atat tu cat mandra ta!

El: ai alunecat sub masa ?

Eu: ce timpit esti!

El :hiperbolic zis sunt tampit … practic .. e starea mea naturala. fara sa beau nimic decat … haos ideologico mintal. baaa mi e dor sa viu in tara sa trag o paranghelie cu o prietena noua care a implinit 18 ani intr un bar obscur si sa dau si eu o buca pravalit!

Acum vă rog să judecați dumneavoastră, dacă mai e nevoie, pe cine au ales ăștia drept instructor și de ce ne mai mirăm că ne merge așa de bine în țara asta.

Succes!

Read Full Post »

Problema cu grătarul cu prietenii e că știi întotdeauna cam când începe dar nu știi niciodată când se face marți. Sau poate miercuri. Cu ce să încep? Aș putea să încep cu Bilă aka „nu ai bere la rece” aka „nu ai cola” aka „nu ai nici aripioare” aka „la cârnații nu ai muștar” aka „noi nu bem nimic” aka „termin cola si mergem” aka „nici măcar muzică nu ai dar ai combină”. Fratele meu de altfel! E prima oară cînd Bilă nu se ocupă de grătar. Și asta a fost un lucru bun. A mâncat toată lumea. De băut, a băut Bilă pentru toată lumea. Că cică e în concediu și se relaxează. Pe urmă am făcut inspectie prin fermă cu Juniorul și cu Măriuca. Am verificat cerealele, utilajele, animalele și tot așa până a fugit un iepure. Nu era iepurele Sandei, era un iepure gri. Nu a fugit el prea departe dar nici noi nu am fugit după el. Ar fi fugit Bilă dar s-a gândit el mai bine și a rămas lângă friptură. Așa a început petrecerea care a continuat câteva zile. Nu a continuat numai la mine că faceam infarct atâtea zile. Seara eu am fost la Vamă să îmi caut copilăria. Bilă a fost pe plajă la Eforie să caute submarinele și a găsit stabilopozii cu care s-a și împrietenit de altfel. S-a împrietenit așa de tare că duminică a lipsit de la plajă. Am continuat cu băieții și fetele cu plaja și apoi cu grătarul cu pește de data asta la restaurant unde am aflat că o carafă de limonadă costă dublu făță de una de Aligote. Și te întrebi de ce e țara asta plină de bețivi. Şi am mai aflat că dacă vrei să mănânci un peşte bun şi la un preţ decent, trebuie să te duci tot în Bulgaria. Şi acum aştept să îmi aducă ospătarul paharul tip sondă pe care l-am cerut când m-am așezat la masă. Până luni s-a trezit și Bilă. Și am continuat cu petrecerea. Eu cu apa el cu nescafeul. Are un pahar pe care scrie nescafe. Numai cu acela poate să bea. Dacă întreabă cineva ce bea, mereu răspunde că bea cola. Măcar în concediu să nu se abțină de la cola pentru că în restul anului bea Pepsi. Cu bere și cu tequilla. Nu știu cum face dar mereu îi reușește combinația asta devastatoare. A promis că o să o lasă mai moale și că o să mai elimine din băutură dar eu cred că va renunța tot la Pepsi. A apărut și Nebunu între timp. S-a gândit el ce s-a gândit și împreună cu Bocănilă au făcut focul într-un fost frigider. Cică ca să ferească focul de vânt. Binențeles că a luat foc lada și a trebuit să stingă focul. Urmarea a fost că a umplut plaja de fum. Toată lumea i-a aplaudat și felicitat pentru inițiativă astfel că nu am mai făcut cumpăraturi pentru grătar. Așa că ne-am luat hainele și am plecat acasă. Unde am mai tras un grătar și ne-am reluat sprițul. Aici puteam să dăm foc și la casă că nu s-ar fi supărat decât Nebunu pentru că de data asta el era gazda. Și am plecat și de la Nebunu după ce am terminat de mâncat. Ne-am mutat la gazda lui Bobby care făcea țuică. Bucuria lui Bilă care nu a mai vorbit cu noi toată seara. Și-a pus căștile în urechi și ne-a ignorat toată seara. Asta dovedește că alcoolul dăunează clar sănătății lui Bilă. Sănătății mentale. În rest toată lumea a fost mulțumită. Și cum toate petrecerile se termină prost, sfirșitul petrecerii ne-a prins într-o discuție filozofică despre Dumnezeu, religie și credință unde am realizat că indiferent cât alcool consumi nu o să îl vezi pe Dumnezeu niciodată. Apoi am adormit. Și m-am trezit marți. Sau miercuri. Sau ce zi o fi că nu mai știu dar știu sigur că am luat 3-4 kilograme. În greutate. Să aveți o săptămână minunată vă doresc! Tuturor celor aflați în concediu pe litoral vă doresc să nu vă întâlniți cu Bilă!

Read Full Post »

Musafirii

Azi am musafiri. Brigadă mare. Bobby cu soția și Juniorul, Piticu cu consoarta, Țighi cu prietena, Ham cu Creața și Bilă cu Bocănilă. Ultima pereche e de conjuntură. Tăiem un berbec și facem grătar. Plus niște vin și niște țuica. Și niște bere. Și puțină apă pentru că așa i-a recomandat doctorul lui Bobby. Cică să aibă apă la fiecare masă. Și Bobby îl ascultă pe doctor. Așa că o să avem și apă. Ca toată chermeza să fie completă, locul unde se întâmlplă evenimentul de mare angajament se află peste drum de cimitir așa că dacă crapă vreunul doar îl aruncăm peste gard și continuam și cu o pomană. Vă povestesc mai încolo ce s-a întâmplat pentru că acum mă duc să pregătesc masa că vin musafirii și mă prind iară nepregătit! Să aveți o sâmbătă minunată!

Read Full Post »

Declarație de dragoste

Ieri am primit cea mai frumoasă declarație de dragoste din viața mea. De multe ori m-am gândit cam cum ar trebui să sune cea mai frumoasă declarație de dragoste. Îmi imaginam că s-au scris atâtea cărții de dragoste încât nu poate să existe cea mai frumoasă declarație de dragoste. Abia acum am înțeles cât de tare mă înșel. Nu contează dacă cuvintele au mai fost folosite vreodată ci modul în care sunt rostite. Eu le-am primit în timp ce conduceam mașina în drum spre mare. Nu vă gândiți că am avut cine știe ce reacție pentru că de fapt nu am mai avut nici una. Am uitat să respir, să vorbesc, să gândesc, să conduc, să orice. Mi s-a tăiat aerul. Nu am pățit asta decât o singură dată în viață și atunci eram pe masa de operație. Ciudat este că mă întreb și acum dacă operația a reușit.

Mă gândesc de câteva ore la cuvintele care mi-au zdruncinat viața. Știam că între noi e ceva deosebit dar cuvintele pe care mi le-a spus m-au convins că e pentru prima oară când e cu adevărat ceva deosebit. Nu am să vă spun cuvintele pentru că poate vi se vor părea banale. Oricum e important cum le-am simțit eu. Și mă gândesc la ele de atunci și până acum și tot nu pot să înțeleg cum de am putut fi atât de orb. NU pot să înțeleg și gata. E minunat ce mi se întâmplă și cred că asta e tot ce trebuie să înțeleg! Să vă ajute Dumnezeu să trăiți măcăr un pic în viață ce simt eu și atunci veți fi fericiți!

Read Full Post »

Older Posts »