Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2010

Fusei

Fusei la Brasov cu oltenii. Avură meci cu stegarii. Mă dusei cu Olteanu, Karatistu’, Tanquillo, Pungă, și încă vreo 10 băieți. Băieți din București, dar „oltenii”. Foarte organizați oltenii. Ne-am dat întâlnire la și jumate la Casa Presei și când am ajuns acolo la fără 25 nu era nimeni. Asta ar fi trebuit să îmi spună ceva despre oltenii dar ținând cont că și eu întârzii de obice și nu sunt oltean am trecut repede peste întârziere. Vin băieții. Veselie, bucurie, țipete, „suntem cei mai buni dintre români”,  și tot așa. Cum plecăm de la Casa Presei ne dăm întîlnire la benzinarie la Otopeni. Oltenii sunt o nație mai deosebită de români cum spune și unul din cântecele galeriei juveților și ne-am întâlnit în benzinaria de la Ploiești. Apropo de cântece, playlistul excursiei a fost asigurat de Olteanu și a început promițător cu Manowar live from Moscova, Metallica live from Sofia și a continuat cu La chilia în port în interpretarea extraordinară a filarmonicii din Berlin și cu cea mai tare bucată cântată vreodată la Scala din Milano – Căpitane de județ! Și tot așa, din oprire în oprire, când eram ba 5 mașini, ba 7 și până la urmă am ajuns la stadion 3. Și ajungem la stadion. Toate bune și frumoase că până intrarăm aproape că începu meciul. Ca un microbist ce mă doresc, mă așez mai într-o parte și mă apuc de telefoane în timp ce mă uitam la meci. Oltenii cântă. Unul dintre ei este deosebit. Oltenii cântă pentru Știința, băiatul meu se ruga de sănătatea locuitorilor urbei în care ne aflam. Și dacă nu le-a urat tot meciul de sănătate ceva ce nu am mai văzut. Atâta dragoste pentru brașoveni nu a avut nimeni niciodată. Și în timpul meciului și în pauză și după. Sănătate maximă. Dar meciul a fost frumos. La primul gol, care a fost prin minutul 43, Pungă a vrut să se urce pe gard. Nu reușise nici după ce ajunseseră echipele la cabine. La al doilea, a repetat încercarea, soldată cu același rezultat. La al treilea, nu a mai încercat. Atmosferă frumoasă la meci. La sfârșit au venit și băieții și au cântat cu suporterii. Foarte frumos. Și am plecat și spre casă. La șfârșit, Olteanu a reușit să îmi smulgă promisiunea că nu am să mai merg vreodată la vreun meci de-al Științei chiar dacă ajung în Liga Campionilor. Mă duc la ai mei. E liniște, aer curat, pensionari, copii, femei, lume civilizată. La noi dacă se trezește unul să se roage pentru sănătatea advresarilor, e clar că e nebun și trebuie internat. Hai băieții, hai Progresul!

Read Full Post »

Sara Maria

Să îți dea Dumnezeu sănătate! Și tot ce îți dorești!

S-a botezat nepoata. Copii sunt o minune. Nu știu cum fac dar fiecare eveniment de gen mă prinde după o lectură palpitantă. După ce am lecturat cu Olteanu și cu Tranquillo pe la Expirat sâmbătă seara, m-am trezit în niște țipete la telefon de ziceai că a venit cutremurul. Era fratimiu care avea o problemă cu băutura. De fapt, eu aveam probleme cu băutura, el avea probleme cu lipsa ei. Adică trebuia să iau mașina cu băutură și să o duc la cârciuma la care urma să se petreacă petrecerea de după botez. După patru apeluri și câteva înjurături ne-am înteles. El își vede de botez, iar eu de băutură. Diviziunea muncii în familie. Trebuie să existe și o oaie neagră, și Tammy nu era încă prezent în atmosferă. Îl sun pe Șorici, ca să rezolv problema și după duș și niște haine plec la Alex să iau mașina. Ajung să iau mașina și aflu că nu e șampanie. Și plec să iau și șampanie. Și iau și șampanie și iară sună telefonul.

–         Băăăăăăăăăăă! Unde ești? Că începe botezul!

Țipa fratimiu de ziceai că vine tornada.

–         Nu mă botează pe mine, deci pot să întârzii un pic. Nu cânt în cor deci poate să înceapă și fără mine.

Răspunsul meu care la liniștit. Și binențeles că am întârziat. Și eu și mama și tata. La toate evenimentele de gen, mama întârzie. Din ce motive nu am înteles niciodată dar mereu îi iese asta. Și mie la fel dar măcar eu am o scuză.

            Slujba foarte frumoasă. Foarte frumoasă. Chiar mi-a plăcut. Nu prea îmi place mie pe la slujbă dar asta a fost frumoasă. Când s-a apucat Sara să plângă mi-am dat seama cu cine seamănă. Nu vă spun că iară începe circul și abia mi-a trecut capul!

            Revenim direct la cârciumă ca să trecem peste maraton. La ce o folosi un maraton desfășurat în centrul Bucureștiului nu am să înțeleg niciodată. Ajungem la cârciumă deci, care e chiar interesantă și o voi recomanda cu mare plăcere. Salsa Caliente, pe undeva pe lângă Piața Matache. Căutați, încercați, minunată. Mâncare foarte bună, atmosferă plăcută, chiar o să mai vizitez deși e foarte departe de casă.

Am ajuns evident primul, pentru că cineva trebuia să primească musafirii. Mi-am luat locul lângă ușă(bar) și i-am întâmpinat. Pe toți. Pe Nașu mare l-am întâmpinat de vreo 3 ori dar ne-a plăcut mereu.  Îmi iese întâmpinarea asta cu Nașu cel mai mult. După ce au sosit musafirii a apărut și fratimiu cu fetele. Cred că ocolit maratonul pe la Ploiești. Și i-am întâmpinat și pe ei. Bine că nu au fost mulți musafiri că se termina foarte repede petrecerea pentru mine. Și ce petrecere. Mamă, ce petrecere! Mâncarea senzațională, băutura tare, ursitoarele minunate, Nașu’ naș, Tammy gras, Sara cuminte, tortul de la Rin(criminal).

         La mulți ani Sara, să fii sănătoasă, să crești mare, să nu semeni cu unchiul, cu niciunul dintre ei, să fii fericită, să îți bucuri părinții și neamurile! În încheiere, aș vrea să îți reproduc ce a zis părintele ieri la botez că a fost foarte interesant dar nu găsesc poezia deci o să îți scriu alta special pentru tine. La el era ceva cu oglinda, la mine o să fie ceva cu petrecere. Te-am pupat!

Poze și filmări de la botez vor urma în curând pe micile ecrane!

Read Full Post »

La revedere

România se pregătește de meci. 22 de milioane de suporteri – o singură inimă. Trebuie să batem Franța. Lângă București, câțiva oameni se pregătesc să îți spună la revedere. Nu pot să îți spună adio. Nu ai cum să îi spui adio lui Vârtej. Oriunde te-ai afla, la Vamă, la București, la Cluj, în România, în Olanda, în Norvegia, știi că oricând ai nevoie de o glumă bună e de ajuns să te gândești la Vârtej și îți vine zâmbetul pe buze. Și în suflet. Sunt atât de multe întâmplări că nici nu știu dacă pot să vă povestesc vreuna care să nu fie haioasă. La unele am fost prezent, la altele nu. Pe plajă la Năvodari, la Nebunu la Eforie cu Șapira de fugeau clienți Nebunului care mai de care mai repede, la Vamă cu Mercedesul sau când a fost mai ieftin ca acasă, la munte în refugiu de un revelion parcă, când i-a zis unei fete că el nu bea din cauză că e cu mașina și afară erau 4 metri de zăpadă și s-a dus fată să caute mașina deși acolo nu ajungeai decât după un traseu foarte lung și extrem de greu. Multe aventuri au fost. A mai fost una parcă cu Găbezu. După ce au gustat ei ceva tărie, nu multă, că nu le plăcea tăria, cam vreo doi litri Vârtej și Găbezu și el undeva tot pe acolo, au plecat cu mașina către undeva nici nu mai contează unde. Pe vremea aia te mai oprea poliția nu ca acum. Și binențeles că ia oprit poliția. Acum Vârtej al nostru ce îi spune prietenului nostru:

-Dacă mă întreabă cât am băut, îi zic și eu că am băut mai puțin.

Polițistul se prezintă, îi cere actele, și îl întreabă dacă a consumat ceva alcool.

Răspunsul vine promt, clar,destul de scurt și aproape la obiect: Am consumat puțin.

Polițistul deja radia de bucurie când a auzit și a continuat cu întrebările: Cam cât de puțin?

Vârtej, se mai uită odată la Găbezu, îl mai întrebă odată dacă să îi spună cât a consumat sau să îi zică mai puțin, și după o secundă de analiză trimite și răspunsul:

Păi cam un litru de vodka, vine și răspunsul care îl lovește pe polițistul care aștepta clasicul două beri și un pahar de vin.

România se pregătește de meci. Cu siguranța că azi m-ai fi sunat să mă întrebi dacă nu batem Franța și nu se dau trei goluri în meci, că are România cotă bună și că merită toți banii. Ai mai fi zis și de tenis și de hochey și am mai fi vorbit probabil un pic și de Rapid. Și ne luam la revedere spunându-mi probabil că Bucureștiul a fost micul Paris, dar Romania nu a fost niciodată mica Franță.Mâine la 12, la cimitirul Cernica, ne vom lua la revedere de la Vârtej și de la un om care nu a știut să fie trist.

Read Full Post »

Norvegianul

Pe vremea când Vama încă mai era Vamă, când acolo restaurantele nu erau non-stop și erau câteva, mergeam acolo pentru că ne simțeam bine. În gașcă sau singur, de la 1 mai pâna la 1 octombrie, de multe ori puteai vedea prin zonă, un băiat cu o burtă mare, un păr roșcat și lung și o barbă măricică. Unii îi ziceau Vârtej, unii Bărbosu’. La Bibi îi spuneau Moartea Ospătarului. Când îl vedeau că se așează la masă, își chemau ajutoare de acasă. Sunau ospătărițe acasă să își anunțe bărbații că a intervenit o nuntă la restaurant și nu știu la ce oră ajung acasă. Unii dintre voi îl știți cu siguranță. Un băiat foarte haios. Nu aveai cum să fi trist pe lângă el niciodată.

El se ocupa cu vânzarea de obiecte de artă. A plecat odată cu niște tablouri și o piatră funerară evreiască să le vândă la o licitație, tocmai până la Amsterdam. A parcat mașina pe un pod și a plecat să bea o bere, că tot ajunsese mai devreme cu o zi. Câte poduri poate să fie în Amsterdam, si-a zis el când a plecat. Câteva. Câte beri poți să bei la Amsterdam, și-a zis din nou. Tot câteva. Doar că a uitat să înmulțească câteva cu alte câteva și a căutat mașina 2 zile după câteva plimbări cu vaporașul. Hai că de tablouri a scăpat până la urmă dar piatra a ajuns înapoi în țară, teafără și nevătămată.

Altă dată, când se plimba împreună cu niște prieteni prin Europa, au tras la un camping. Campingurile prin Europa nu prea seamănă cu alea de la noi. Campingul ăsta avea printre altele și saună. Și s-a dus și el la saună împreună cu un alt băiat. Și la saună trebuie să torni apă ca să faci abur. Și el turna și celalalt țipa că e prea cald. Și el turna și țipa și el. Și iar turna, și iar țipa celălalt, și iar țipa și el, și iar turna. Și tot așa până au venit niște unii să îi întrebe ce se întâmplă. Și au țipat și ăia când au deschis ușa și i-a lovit aburul.

Altă dată se întorcea tot din Olanda cu Nebunu și încă doi prieteni mai liniștiți. Nebunu era cam obosit și s-a băgat la somn, lăsându-l pe Vârtej să conducă. La prima benzinărie, Bărbosu s-a oprit și a achiziționat câteva beri și o sticlă de Absint. Și apoi s-a pus la drum. Îngrijorați, ceilalți băieți l-au întrebat de ce bea la volan. El le-a spus că el a locuit 3 ani în Germania și că are voie o bere la 100 de km. Dar din sticla aia ce bei, au continuat cu întrebările băieții. Un energizant mai concentrat le-a răspuns el și a continuat drumul. Până s-a trezit Nebunu, după câteva ore de somn, se dusese ceva ”energizant” și câteva beri. Noroc că se terminase Germania. Să înnebunească Nebunu și mai multe nu.

Dar astea s-au întâmplat demult. Astea s-au întâmplat înainte să apară Emilia și să se mai liniștească. În ultimul timp, vorbeam mai des la telefon despre pariuri, despre Rapid, despre fotbal. Se mutase la Cluj și cum intra într-o casă de pariuri mă suna și îmi zicea ce a pariat. Ultima oară m-a sunat să îmi spună că dacă mai greșește o singură dată nu mai pariază în viața lui. Și a avut dreptate. Ieri ne-a părăsit ucis de un nenorocit pe care îl caută poliția. Rămân după el o minune de fată, o soție, multă lume tristă, un milion de întâmplări frumoase și o lume mai sărăcă.

Să îi spui lu Coana Mare că mie dor de ea și să îl saluți pe Marian din partea noastră! Nu te vom uita niciodată Norvegianule!

Read Full Post »

Oare știi de ce plâng?

Oare știi de ce plâng?

În jurul tău sunt se aud păsării cântand,

Și vocii de copii veselii, ţipând,

Ce te îndeamnă să te joci cu ei ne-ncetat.

Oare știi de ce plâng?

Când luna abia se mai vede de nori,

Și soarele îl văd doar în zori,

Și-n viața nu mai există culori?

Oare știi de ce plâng?

Aștept să-mi curgă ultima lacrimă pe obraz,

Să-ți șterg cu ea orice supărare,tristețe sau necaz,

Și n-am să te mai pierd și nici n-am să te mai las să cazi!

Read Full Post »

Pregătisem continuarea poveștii așa cum îmi închipuiam eu că o să fie și pe care o să o citiți mai jos. Însă pe parcursul zilei de ieri am trait ultima dezamagire din multele care mi-au fost date să le trăiesc în viață. Am fost foarte supărat și foarte trist și nu știu dacă am reacționat corect. Dar între timp m-am liniștit și știu cum ar fi trebuit să reacționez. Începând de azi, pe cei care sunteți Oameni, indiferent că îmi sunteți rude, prieteni, cunoștințe sau dușmani am să vă tratez cu cel mai mare respect. Pe restul am să vă tratez exact așa cum meritați. Nu am spus ca pe animale pentru că am văzut mai mulți Oamenii printre animale decât printre ”prietenii” mei. În plus, cu animalele, te porți frumos. Acum poftiți la partea a doua:

Povestea noastră continuă cu apariția lui Prâslea cel mai mic. Prâslea cel mai mic e mic doar că a apărut mai târziu în poveste. Pentru că el, defapt, este de mult prezent pe lângă fata care zâmbește frumos. Mai vine, mai pleacă, dar e pe acolo. Prâslea se învârte în jurul fetei care zâmbește precum Tranquilo pe lângă Cuba Libre. Făt-Frumos s-ar învârti și el pe lângă fata frumoasă, numai că aceasta s-a închis în turnul ei de când cu biblioteca și nu vrea să mai coboare de acolo nici rugată de zmeu. Și cam așa stând situația, au plecat cu mic(Prâslea), cu mare(Făt-Frumos) plus Albă ca Zăpada, fata zăpăcită și Vrăjitorul au plecat la stand-up. Fata frumoasă nu mai vrea să coboare din turn și mai mult decât atât, aruncă cu fulgere din iatac. Făt-Frumos nu se ferește și le încaseasă cu mare bucurie. Dacă mai mult nu se poate, măcar fulgere să primească.

Din cramă răsună cam tare, o melodie care aduce a fanfara de la Oktoberfest. Ală din Bavaria. Apoi amfitrionul serii ne anunță cu următoarele versuri programul balului:

Bine ați venit dragi invitați,

Cu multă dragoste la noi veți fi tratați,

Vom spune glume și ne vom distra,

Apoi spre dimineață vă vom și cânta,

Dacă vom mai putea, cumva,

Dar faceți loc, că se apropie călare,

Gazda dumneavoastra pentru această sărbătoare,

Nu vă speriați, nu e Salam care să facă reggaeton,

Urmează Nuami la microfon!

Și ține-te capace ce și-a luat Făt-Frumos, când au aflat că nu cântă Salam. Dar până la urmă a ieșit bine. Balul a fost unul reușit. S-a mâncat, s-a citit, s-au recitat poezii, s-a pictat, a fost minunat. Eu am aflat de la un pitic care a stat și el într-un colț și a văzut tot. Dar a spus că îmi mai povestește și atunci o să vă mai povestesc și eu ce se mai întâmplă cu fata frumoasă, cum a luat-o Prâslea de soție pe soția lui, cum decurg lucrurile cu Vrăjitorul, pățănii a mai avut Tranquilo pe meleagurile natale, prin ce aventuri a mai trecut Făt-Frumos, cum și-a prelungit fata care zâmbește abonamentul la sala de mese, și multe alte povești și poveștioare.

P.S. Poftim Mamă, că apăruse și Vrăjitorul. Doar că povestea nu se termină cum v-ați aștepta. Făt-Frumos nu e mereu personajul pozitiv, iar Zmeul nu e întotdeauna negativ. Tranquilo va fi mereu sigur un personaj vesel. În orice poveste, chiar dacă acum a lipsit. Pe curând!

P.P.S Nuami a fost senzațională aseară. M-a cerut și eu am zis da. Mamă, Tată, stați liniștiți, mă însor înaintea lui!

Read Full Post »

A fost odată ca niciodată o fată care în plus față de faptul că era frumoasă mai era și deșteaptă. Și un Făt-Frumos. Și câțiva zmei. Cum Făt-Frumos era prea frumos, nu i-a băgat în seamă pe zmei. Și zmei s-au tot luptat până când unul a reușit să o i-a de soție pe fata frumoasă. Apoi cu vorbe meșteșugite, a făcut cum a făcut, și i-a furnizat și doi pui de zmei. O minunație de pui. Semănau pui de zmeu cu fata cea frumoasă de parcă erau puii lui Făt-Frumos. Acum Făt-Frumos dă ture la castel, să vadă când nu e Zmeul acasă, ca să poată să îi cânte fetei romanțe și să îi spună poezii. Dar Zmeul nu e prost. A trimis niște zmei să o urmărească pe fata cea frumoasă. Dar fata noastră care era și deșteaptă, le făcea vrăji la zmei și îi trimitea la plimbare. Și după ce plecau zmeii la plimbare, ea îl asculta pe Făt-Frumos cum țipa pe la geam și îi povestea cum ar fi putut să fie. Și ea era și un pic geloasă. Când i-a povestit Făt-Frumos că s-a întâlnit cu fata zâmbăreață, care pentru că îi place și mâncarea și băutura, a întâmpinat ceva dificultăți în petrecerea timpului liber la biblioteca în noaptea de sâmbătă, fata cea frumoasă mai avea un pic și arunca cu apă clocotită după Făt-Frumos și cu smoală clocotită după fata care zâmbea frumos. Noroc că era multă lume la biblioteca care să confirme că în afară de lecturarea câtorva clasici, nu s-a întâmplat nimic altceva și mai mare noroc cu Tranquilo care a condus abonata până la caleașca cu care s-a deplasat spre casă, că altfel nu știu cum o scotea Făt-Frumos la capăt cu biblioteca.

Povestea continuă mâine cu un alt episod.

Read Full Post »