Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2011

Foame

Ia-mi sufletul și hrănește-te cu el,

Îți va ajunge pentru o mie de ani.

Nu vei mai suferi de foame defel,

Și nici nu îți cer în schimb, pe el, să îmi dai bani.

Ia-mi sufletul și fă ce vrei cu el,

E cald, mare și bun.

Să ai grijă să îl ți aproape, îți va fi mereu fidel,

Mie nu îmi mai folosește oricum, nicicum.

Ia-mi sufletul dar nu uita nicicând măcar atât:

Când o să vrei să îl folosești vreodată,

Să știi nu e doar un suflet amărât,

Îi stă alături și inima mea toată!

Anunțuri

Read Full Post »

Cafeneaua

Aștept cu multă speranță și mare bucurie, în fiecare zi,

În cafeneaua noastră mică, în care știu că ai să revii,

Aștept la masa nostră mică, înghesuită parcă de pereți,

Aștept și eu, cum știu că și tu, undeva, mă aștepți.

În colțul opus, la o altă masă la fel de-nghesuită,

Stă o fată singură, subțirică și destul de frumușică,

Care soarbe încet dintr-o ceașcă cu ceai,

Și își face, din când în când, vânt cu un evantai.

O urmăresc pe fata care și-a deschis o carte,

Citește ținând cartea ușor aplecată într-o parte,

Și de fiecare dată când întoarce câte-o pagină,

Îmi zâmbește, parcă ușor complice, la fel ca o virgină.

Impulsionat de zâmbetul ce îmi pare inocent,

Mă-ndrept către fată, pășind destul de atent,

Sunt curios de ce tot îmi zâmbește de fiecare dată,

Mă cercetez destul de grijuliu, să nu am pe haine, nicio pată.

– Bună, eu sunt Cătălin, încep eu prin a mă prezenta.

Eu sunt Miruna, îmi răspunde domnișoara și îmi arată că mă pot așeza.

Îmi cer scuze dacă am îndrăznit prea mult,

Nu aș dori șederea prea mult să vi-o-ncurc,

Însă mi s-a părut că, poate, fără să vă doriți anume,

Tot zâmbiți către mine, poate doar către cineva fără un nume.

Ea îmi zâmbește iar, acum parcă și mai frumos,

Și strângându-și evantaiul tacticos,

Îmi spune cu o voce ce mi se pare minunată:

Știu prin ce treci, am fost și eu ca tine; a fost demult, odată.

Curios să aflu prin ce trec și cum a ghicit fata ce mi se întâmplă,

Mai aproape trag scaunul de domnișoara care chiar mă-ncântă.

– Aștepți de mult, te-am mai văzut pe-aici, aștepți frumos,

Însă de fapt te minți în permanență fără a avea vre-un rost.

– Ce aștepți tu, de fapt ce nu mai aștepți de ceva timp,

Și să nu crezi că eu vreau să te conving,

Este să ai certitudinea că ea nu va reveni niciodată,

În locul unde a început povestea voastră, prima dată.

Fascinat fiind de cuvintele ce mi le spune spune domnișoara,

Simt cum încep parcă să plutesc printre amintiri de-odinioară,

Sună așa frumos cuvintele ce le aud din gura ei,

Îmi amintesc de plimbările prin parcuri, pe alei, de florile de tei,

De prima dată când am sărutat o fată,

Și când am făcut dragoste prima data.

Toate sunt așa frumoase lângă ea,

Nici nu îmi dau cum a trecut vremea,

Până în momentul în care se aude o voce care-mi pare familiară,

Parcă e a unei iubite de-a mea, de odinioară.

Se aude întâi încet, de undeva, ca din depărtare,

Apoi se apropie din ce în ce mai tare,

Și spunea vocea care acum sunt convins că e a iubitei mele de acum, actuală,

Judecând după insistența vocii și cuvintele ce nu le-nveți la școală.

– Bă Cătăline, las-o dreacu, iar ai adormit în cafenea?

Ți-am cumpărat și pat și canapea.

Cât crezi că mai rezist să mă faci zilnic de rușine.

Unde ai mai văzut tu să adormi în cafenea?

Măcar dacă ai bea și tu ceva, poate te-aș mai ierta.

Sunt rămas fără de cuvinte, șocat ca și cum m-aș fi întors din paradis.

Mă tot gândesc la domnișoara care, îmi ghicea trecutul, probabil doar în vis,

Căci dacă stau să mă gândesc, acum la rece,

Nu înțeleg cum putea ea să îmi ghicească ce în viața mea s-ar fi putut petrece.

Read Full Post »

Nu este vorba nici de Gaddafi și nici despre Mubarak. Nu este vorba nici despre Ceaușescu deși tot despre un compatriot urmează să vă povestesc acum. De fapt despre o compatrioată. Mai exact despre o colocatară sau vecină. Urmează să vă povestesc dragii mei prieteni care locuiți sau ați crescut la bloc, despre BABA BLOCULUI.

 Indiferent de unde se află blocul tău, în provincie sau în capitală, toți am avut o Babă în bloc. Ghinionul meu este că am avut-o pe scară. Am avut vreo 3 dar Baba despre care vorbim acum a fost șefa lor. De fapt a fost șefa babelor, a scării și chiar a blocului la un moment dat. Cu siguranță a fost și turnătoare la poliție și la securitate. Și o mai fi fost și prin alte părți dar nu le știu nici eu pe toate. Baba mea e la fel de spectaculoasă precum piramidele egiptene și o să vă convingeți cu siguranță până la sfârșitul postului.

Povestea noastră începe în negura vremurilor comuniste, cam prin `64. Când s-a dat blocul în folosință. Când primești exact apartamentul aflat în mijlocul blocului, în orice fel ai face măsurătoarea, trebuie să fii în mijlocul tuturor situațiilor. Bune, rele, tu ești acolo. Ce s-a întâmplat până `77 nu pot să vă spun, deși dacă o întreb pe Mama, sigur îmi spune și ea câteva povești frumoase. Din `77 însă, viață mi-a fost invadată de acest personaj care mi-a chinuit copilaria, așa cum și vouă v-a chinuit-o cu siguranță o Babă.

Baba mea, a fost membră de partid. Membră activ în cadrul partidului comunist, cu sarcini bine trasate și bine îndeplinite. Recunoașterea meritelor sale a venit când a fost numită responsabil de scară, membru în comisia de cenzori a asociației de locatari și într-un final Administratorul blocului. Din aceste poziții mi-a tetorizat copilăria. A încercat Baba să îl terorizeze și pe fratimiu, dar el fiind mai firav în copilărie, a scăpat mai ieftin. Tot ce se întâmpla în bloc sau în jurul blocului, până să vină Mama sau Tata acasă de la muncă era raportat către Coana Mare. S-a urcat în corcoduș, s-a jucat cu mingea în orele de odihnă, a făcut gălăgie, s-a jucat cu copii care au venit de la alte blocuri, iară s-a urcat în corcoduș, a intrat în grădină, a mâzgălit pereții, a mers cu liftul, a băut apă rece de la un băiat de la etajul 1, a fost în cimitir cu ceilalți copii și au mâncat și acolo corcodușe. TOT CE SE ÎNTÂMPLA ÎN ARIA SA DE LUCRU ERA RAPORTAT CĂTRE FIECARE FAMILIE. Interesant era, că deși toți făceam cam aceleași lucruri, pentru care primeam, unii dintre noi, și pedepse. Și mai interesant a fost, când am reușit să sparg un geam la scară blocului, deși mă aflam la 200 de km distanță. Asta a cam enervat-o pe Mama, care nefiind una din acele persoane căruia îi place scandalul, i-a spus că îi plătește încă două geamuri în avans numai să mai vină cu doi martori. Apoi a întrebat-o dacă vrea să primească vreo vedere de la mine din tabără. Asta a linistit-o pe Baba noastră cam vreo 2 săptămâni, după care din nou, m-am urcat în corcoduș, în grădină, în lift, etc, etc.

Din poziția de responsabil de scară, după ce părinții mei s-au mutat și fratimiu a plecat să locuiască cu prietena lui, am fost hărțuit și molestat atât eu cât și Coana Mare de nenumărate ori. Ba că am inundat vecina de la 5, ba că am uitat să citim contoarele, ba că peste 2 săptămâni vine întreținerea și trebuie plătită, deși în 46 de ani, Coana Mare nu a fost restantă la întreținere niciodată.

Toate aceste lucruri însă au luat sfârșit luna trecută, când, după două sedințe de comitet amânate, Baba mea a primit o lovitură gravă în orgoliu. A fost înlăturată de la putere de fostul ei coleg, vechiul și în continuare rămas admnistrator al blocului. Că a fost inlocuită nu ar fi o mare problema, ci modul în care i s-a motivat schimbarea a fost ceva cam cum era Divertisul pe vremuri. – Doamna X(să îi zicem),i-a spus vechiul și în continuare rămas admnistrator al blocului domnul Y, cât să mai stai responsabila de scară? Ai 84 de ani, mulți înainte! Nu mai vezi să citești. Să lăsăm pe cei mai tineri să preia sarcinile. Uite, eu mai stau doi ani, și o să las pe altcineva. Dacă nu vi se pare nimic haios în asta, închipuiți-vă că asta a spus-o un nene de 77 de ani. Mie mi se pare genială.

Mai vă spun una și cu asta închei. Acum vreo 2 luni, când încă deținea puterea pe scară, m-a prins în scară blocului și a început să mă certe că nu am fost acasă să îmi citescă administratorul contoarele la calorifere. Ca să scap de Babă, i-am spus să îi spună administratorului să urce acum la mine, și o să îi deschidă prietena mea, pentru că am lăsat-o acasă cât timp mă duc eu prin oraș să rezolv niște probleme. Acum urmează ultimul dialog pe care l-am avut cu Baba.

– Dar cine e Ionuț prietena ta?

– Doamna X, nu știți cine e prietena mea, m-am prefăcut eu surprins.

– Nu Ionuț mamă.

– Nu v-am prezentat-o, imi pare rău. O găsiți în revista Playboy din februarie. Are acolo niște poze cu încă niște prietene.

– În ce revistă Ionuț?

– Lasați Doamna X, că vă aduc eu un exemplar.

Și am plecat. Nu știu dacă a fost să caute revista sau dacă o așteaptă pe aceea pe care i-am promis-o eu. Un lucru e clar. Baba a fost înlăturată de la putere. Trăiască noua putere! Să ne auzim cu bine. Pe curând!

Read Full Post »

Retrospectivă

Acum câteva zile am împlinit un an de blog. Un an bunicel pentru blog aș putea concluziona.O mică analiză ar suna cam așa:

Despre fotbal. Nu știu cum se face dar cronicile de meci de anul trecut se potrivesc și azi la fel de bine. Doar că azi s-au schimbat un pic protagoniștii. Nu mai știu pe cine înjuram anul trecut în Giulești, dar știu că anul ăsta l-am hrănit pe Roman,Cesinha și că toată viața o să îl am de client pe Fane Grigorie. Are băiatul ăsta o bucurie în suflet când e iubit de tot stadionul pe care nu am mai întâlnit-o la nimeni. În afară de asta, am strâns destul de mult material pentru un alt proiect pe care îl am legat de întâmplările mai mult sau mai puțin haioase de pe stadioane. Cam atât despre fotbal.

Despre teatru. Despre teatru nu sunt foarte multe de spus. În principiu, lumea a început să mă recunoască la intrare sau măcar la ieșire, și din când în când să mă mai invite și la o cafea. O să merg mai des la teatru în următoarea perioadă, numai că o să schimb orașul.

Despre Tammy. A fost ziua lui ieri și mi-a promis că o să îmi dea banii. Și eu i-am promis că dacă îmi dă banii anul ăsta, la anul îl pun Naș. Peste vaca Bella și peste tăurașul ei. Și împreună cu Șorici, i-am mai promis, că îi pregătim noi nunta și o să îi trimitem și invitațiile la nuntă dacă el e așa de zgârcit și nu vrea să le facă.

Despre Viața la țară. E frumoasă, îmi place, și probabil că acolo voi ajunge într-o bună zi. Dar asta într-o bună zi.

Despre Coana Mare. Anul trecut, cam pe vremea asta, ne distram amândoi cu gândul la vopseaua de ouă și la cozonacii pe care trebuia să îi facă. Anul ăsta, o să vopsesc probabil niște ouă și o să fac și un cozonac. Sper să îmi iasă. O să ciocnesc probabil un ou și pentru EA. Odată Mircea mi-a spus să ne prețuim părinții și bunicii atunci când sunt în viață. Câtă dreptate avea și cât de tare mă doare că unii nu o fac.

În concluzie: a fost un an bun, e loc și de mai bine și o să fie și mai bine. Mai lucrăm la poezii, mai învățăm din trecut, Tammy să îmi dai banii!!! La mulți ani Sanda!

Pentru cei care își permit și își doresc să ajute pe cineva vă propun următorul lucru: vopsiți 10 ouă și cumpărați un cozonac, dacă nu aveți timp sau nu puteți să faceți. Dăruiți-l apoi unui bătrân sau unei bătrâne. O să vă simțiți mult mai bine și o să bucurați măcar odată în viața pe cineva. Să aveți Sărbători fericite și un an minunat! Vorba lui Vârtej : Hai la mulți ani copii!

Read Full Post »

Un Vagabont venit din nicăieri,

Te-a făcut să uiți ziua de ieri,

Să înțelegi că viața se trăiește prin clipa ce urmează,

Și că doar să iubești cu adevărat contează.

Deci, stimată (Divă) domnișoară,

Nu pot să-ți urez o viață ușoară;

Eu îți urez o viață plină de iubirea unui Vagabond,

Căci asta-i tot ce îți dorești în fond.

Și îți mai doresc și mulți, mulți ani,

Prieteni, admiratori și chiar și fani,

Să îți fie viața toată o aventură,

Și să mă mai chemi la băutură.

Și dacă la băutură nu se va putea,

Să mă inviți măcar la o cafea,

Și înc-odată La mulți ani îți voi ura!

Read Full Post »