Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2011

Caii de la Letea

Nu am decât respect pentru cei ce au reușit să salveze cei 75 de cai.

S-au strâns cu mic cu mare, care mai de care, în aceste frumoase zile de mai,

S-au strâns așa de mulți oamenii obișnuiți, actorii, ziariști și chiar vedete,

Să salveze aceste biete animale, care de niște nenorociții urmau a fi sacrificate,

S-au strâns cu toții la Urleasca deci ca să îi îngrijească și să îi însănătoșească,

S-au unit ca pe timpuri, în cea mai bună tradiție romănească.

Numai respect am spus că am și nu glumesc,

Mă bucur că pot să facă alții ceva, ce eu nu reușesc.

Dar și există un dar, fac bine ei ce fac, am dreptul să mă întreb și am și dreptul să mă și gândesc,

În același spirit românesc,

De ce facem mereu aceeași greșeală și nu vedem decât ziua de azi și poate și pe cea de mâine,

Și ne rezumăm la a duce unui cal, o pâine?

Bănuiți oare câți cai au trecut pe lângă voi în tot acest timp,

Câți au mai fost sacrificați pentru că de ei depind,

Kilogramele de Salam de Sibiu pe care le mămâncă oricum și o parte dintre voi,

Și în cea mai bună tradiție românească, majoritatea dintre noi.

Eu vă urez totuși să aveți succes și salvați cât mai mulți cai și urși și câini,

O să vă susțin așa cum am să pot cu sufletul și cu aceste două mâini.

O întrebare am însă dacă îmi este permis: Cât timp aveți grijă acolo de Caii Voștrii,

Știți cum mor de foame, în Țara Românească, Părinții și Bunicii Noștrii?

Anunțuri

Read Full Post »

Ploaia

Cred că te bucuri când auzi ploaia cum lovește în fereastră,

Îți mai amintești cum a început  povestea noastră?

Doi copii ce nu știau ce li se întâmplă,

Ce și-au unit destinele printr-o dragoste adâncă,

În seara aceea ploua exact ca acum,

Nimic nu prevestea că totul se va transforma în scrum.

Tu îmi spuneai atât de multe lucruri frumoase,

Când ne plimbam prin ploaie, trecând printre dărăpănatele case,

Eu te țineam strâns de umerii goi,

Nevrând să mai las să existe nici măcar o secundă-ntre noi.

Ce bine era atunci când ploaia bătea tare în geam,

Când tu erai a mea, și eu doar pentru tine era,

Acum tu, ești la altul deja soție,

Îți amintești când mi te-ai promis mie?

Nu știu dacă chiar te mai bucuri acum când auzi cum ploaia lovește-n fereastră,

Dar mai știi de ce s-a terminat povestea noastră?

Read Full Post »

La pescuit

Nu sunt pescar și nici nu am nicio sansă să devin unul. Nu am răbdare. Îmi este prea lene ca să am răbdare. Așa că atunci când Vecinu m-a întrebat dacă merg la pește, răspunsul meu a fost tot o întrebare și anume : se bea ceva acolo? Normal, a fost răspunsul și astfel am acceptat să îl însoțesc în aventura care urma. Hotărât  lucru mergem la pește deci, undeva înspre Călărași.

După o noapte de nesomn din cauza emoțiilor, mă și vedeam dormind o oră și jumătate în mașină, pe drumul până la baltă la Călărași după ce l-am pescuit din drum și pe Mihai. Mihai Pagubă. Nu apuc să ațipesc nici cinci minute și Pagubă care a mai fost la primărie în localitatea cu pricina, care nu e înspre Călărași, dar asta este altă poveste, greșește drumul. Hai că o să fie bine, îmi șoptesc în sinea mea și după ce întrebăm o mamaie direcția corectă și aceasta ne trimite undeva înspre Arad, face Vecinu cumva și găsește magazinul de unde să ne luăm câte ceva să avem pe baltă. Ei ca niște pescari pricepuți își achiziționează cafea, eu ca un suporter care mă doream semințe și bere. După un nou semieșec al lui Mihai în materie de îndrumări geografice ajungem la baltă. Care de fapt nu e în Călărași, e lângă București. Deci canci  somn până la Baltă. Mă rog, asta contează mai puțin dar e un aspect care nu trebuie neglijat.

La baltă ca la baltă. Cam friguleț la 6 dimineața, bătea și vântul nițel, ce să mai încolo și încoace, vreme bună pentru pescuit. Căt își așează Vecinu și cu Mihai sculele, îmi desfac o bere și mă apuc de semințe. Nu trec nici cinci minute și hop și prima captură  este obținută de Vecinu. Frumos foc peștele. Un crap la vreo două kg pe care Vecinu îl scoate, îl pupă și îl eliberează. Asta mă demoralizează complet. Eu îl vedeam deja saramură sau măcar pe un grătar că tot exista pe baltă și astfel de ustensile. Ce să mai, Vecinu bucuros nevoie mare, eu trist nevoie mare. După ce scoate Vecinu încă unul la lansetă și încă câțiva la undiță numai buni de ciorbă, Pagubă rupe ceva la lansetă dar  reușește prima captură la undiță. O firfirea, dar face bine la moral îmi explică el. Ca să se aleagă praful de tot moralul lui Vecinu reușește captura vieții. Un crap de vreo 7 spre 12 kilograme pe care, după ce îl fotografiază din toate pozițiile (cu și fără Pagubă) și îl pupă, îl eliberează. Acum chiar că sunt plin de draci. Ce frumusețe de pește. Eu îl vedeam deja gătit în toate felurile. Aș fi mâncat din el cred că vreo două săptămâni. M-am enervat așa de tare că m-a luat și somnul. După vreo oră de somn, mă trezesc cât să fac cunoștiință cu Nea Mihai, paznicul de la baltă, să aflu niște povești despre care îl voi lăsa pe Vecinu să povestească, beau repede o palincă de la Dragoș care apăruse între timp și mă culc la loc, de data asta cu mâna la gură de frica lu’ Nea Mihai.

După somnul de frumusețe de încă două ore sunt invitat la masă de pescarii noștri amatorii. Eu dacă nu pescuiesc, nu știu că și ăsta e un capitol aparte al ieșirii la pescuit. Cât timp am așteptat să așeze Vecinu masa și Pagubă să mai scoată un pește, am avut următorul dialog cu administratorul bălții, un nene cam gras și cam obraznic și care mai avea nițel să mă înghită cred de foame.

El(nesătulul) – Cum pescuiți voi aici?

Am crezut că face glume și am zis să nu ma bag în jocul lui că cine știe ce tâmpenii o mai avea în cap – Cu lansete și cu undițe, a fost răspunsul.

El – Saltea aveți?

Eu- Nu, dar eu pot să dorm și pe pătură.

El – Mă iei la mișto? Spray aveți?

Eu – Bă nene, eu nu te iau la mișto, dar nici matale nu mă lua. Am făcut duș înainte să plec de acasă și eu mă dau cu roll-on, nu folosesc sprayul.

El – Băi puștiule, pentru pește ai saltea și spray?

Eu – Hai că te-a trimis Vecinu să faci mișto de mine. La ce îmi trebuie saltea pentru pește? Nu poate să stea și el pe pământ ca mine. Adică eu pot să dorm pe pământ și el nu. Facem discriminare sau ce dreacu facem aicea? Și spray la ce îmi trebuie? Crezi că îl trimit la vreo întâlnire după ce îl prind? Hai că mă iei la mișto.

El – Băi puștiule, peștele se scoate pe saltea și când îi dai drumul în apă trebuie să îi dai cu spray la gură.

Eu – Bă nene, eu te las cu băiatul ăsta, că prea esși glumeț și mă duc să mănânc. Ai grijă cum glumești cu el că i se mai spune și Maestru Cuțitului, atunci când îl are la el. Și am plecat la masă.

Ar mai fi de povestit câte ceva, dar o să le las pentru mai încolo sau pentru Vecinu și o să mai dau doar câteva detalii despre baltă. E la Popești – Leordeni, costă 120 de lei dacă vrei să iei cinci kg acasă, 50 de lei dacă prinzi și eliberezi(pentru cititorii de limbă engleză C&R), saltele și spray inchiriezi de la Nea Mihai(mare atenție la Nea Mihai), poți să faci și un grătar dacă respecți regulamentul bălții, ce este sub un kg și ce este peste 5 se eliberează.

În final aș vrea să urez tuturor pescarilor, fir întins și baftă la pește!

Read Full Post »

M-am trezit de dimineață, pe la 12 jumătate, să mă uit la Neața cu Răzvan și Dani. Nu imi place emisiunea foarte tare, dar sunt un fan al Horoscopului în general, și al domnișoarei Marcu în particular și atunci dacă tot mă uit la horoscop, mă uit și la emisiune. Cam plicticoasă în general emisiunea, se mai salvează cu Vecina care face tot felul de chestii pe acolo, cu Vladuț bucătarul minune, care în mai 2011 a descoperit că uleiul de palmier poate fi refolosit și cu Văru care le mai nimerește pe la pariuri. Chiar sunt curios cine câștigă pariul care l-a făcut astăzi cu Răzvan, astfel încât abia aștept să îl văd pe Răzvan în chiloți joi.

Ca într-o emisiune de dimineața ce se respectă, există și invitați. Nu știu care e logica după care sunt aleși dar am câteva ideii. De exemplu: Voltaj. A venit, a cântat o melodie de când eram eu mic și au zis că lansează album nou zilele următoare. Ori eu sunt cam tâmpit (ceea ce Vecinu’ v-ar confirma), ori ăstia lansează un album Best of sau Best offff. Apoi a venit o doamnă sau o domnișoară, nu am reținut prea bine dar sigur e mare consumatoare de Coca-Cola (la cum arăta, cred că a înghițit direct câteva sticle din alea mari de doi jumate), și a început să ne povestească cum acum 125 de ani, un nene, eu nu i-am reținut numele dar se pare că istoria da, a făcut niște experimente pe unii care se aflau într-o farmacie și așa a ajuns cel mai cunoscut brand de pe planetă. Și apoi a zis că fiecare dintre noi avem o amintire de când am băut prima oară Coca-Cola. Și asta chiar m-a pus pe gânduri. Prima, prima oară când am băut Coca-Cola, nu îmi amintesc, dar îmi amintesc începuturile consumului de Coca-Cola. Era prin primul an de liceu la Spiru Haret. Liceu de renume atunci, liceu de mare depravare acum. Așadar, era în primul an de liceu, Coca-Cola pătrunsese cu putere maximă în viețile noastre. În fiecare dimineață, în fiecare pauză, în orice moment pe care îl aveam la dispoziție, dădeam o fugă la
cofetăria de pe colț, cofetărie din alea rămase de pe timpuri, unde comandam o Coca-Cola, un ecler și o vodkă la cutie. Asta în zilele în care nu mergeam la magaziul de Pâine, unde ceream binențeles, o Coca-Cola, două batoane și o vodkă la cutie. Cam astea sunt amintirile mele cu Coca-Cola, care mi-au mai rămas, pentru că pe majoritatea le-am uitat, cum am uitat și când am combinat prima oară 2,5 litri de cola cu o sticlă din aia mare de rom într-o damigeană pe plajă la Vama Veche și nici de acolo nu mai am amintiri.

Cam asta s-a întâmplat la emisiune și cică dacă trimiteți poveștiile(amintiriile) voastre cu Coca-Cola la neatza@a1.ro aveți șansa să câștigați un dozator vintage de Coca-Cola. Eu zic să vă grabiți că dacă mai vine tanti aceea de la Coca-Cola odată s-ar putea să în înghită și pe ăsta.

P.S. Domnișoara sau doamna Adriana Antoni, dacă zic 37 am ghicit? Că mă duc imediat până la H&M să vă iau o pereche de sandale dacă promiteți că vă țineți de cuvânt.

P.P.S. Adevărul e că la cât am menționat Coca-Cola în postul ăsta, ăștia de la Coca-Cola, ar trebui să îmi dea și mie un premiu de consolare, dacă niște eclere nu or avea, măcar o sticlă de vodkă să primesc.

Read Full Post »

Ursul

În așteptarea marii sărbătorii de mâine, m-am decis azi cu Vecinu, să luăm exemplu de la fotbaliști și să petrecem ziua de dinaintea înfruntării cu Bergenbier (echipa adversă pe care trebuie să o înfruntăm mâine) într-un mod pașnic și civilizat. Adică să ne plimbăm liniștiți prin Mall (plimbarea obișnuită a fotbaliștilor înainte de meci – explicație pentru profani) și să ne facem că vom cumpăra ceva, mai facem ceva poze cu fanii, autografe, etc. Cum socoteala din casă nu se potrivește la Mall, Vecinu fiind oltean, eu fiind ceva ce încă nu știu exact ce, am plecat să dăm autografe la Mall și Vecinu a poftit la pizza și papanași. A luat și el exemplu de la „juveți” și  m-am gândit să îi copiez și eu pe ai mei. Numai că la Progresu’, înainte
de meci nu mai puteau să se plimbe, întrucât erau rupți de beți de cu seara dinaninte. Așa că neavând de la cine să iau exemplu, m-am luat după Vecinu, și m-am dedat și eu la pizza și papanași. Și după ce ne-am dedat noi cam de vreo două milioane la „dulciuri”, ne-am decis că plimbarea la Mall nu ne ajută foarte tare să ne relaxăm și am plecat spre casele noastre.

Cum nu ne place foarte mult la noi acasă, ne-am dat repede întâlnire, tot la Mall, să mai mâncâm niște „papanași”. A doua oară, ca să zic așa, au ieșit mai buni, și cum ne uitam noi la „papanași”, Vecinu îți amintește că azi trebuia să meargă la premiera unui film. Românesc. URSUL. De Dan Chișu. Așa că lăsarăm noi dulciurile, ne urcarăm în mașină și fuga la premieră. Cum prietena mea este extrem de geloasă, am sunat-o să o anunț că mă duc cu Vecinu la film și mi-a zis că aș fi putut să găsesc o scuză mai bună dacă tot vreau să o înșel. Așa că i l-am dat pe Vecinu la telefon, și dacă nu i-a spus Vecinu o poveste cu două grase și niște încă ceva care a convins-o pe fată că sigur mergem la film și pe mine aproape reușise să mă convingă că mergem la alea două grase.

Ajunserăm la film. Lume bună. Toată floarea cea vestită a întregului oraș a venit la lansarea filmului. Cum lista invitaților era destul de excusivistă, am fost prezentat ca fiind bodyguard. Mai nasol a fost că și când îmi făcea cunoștiință cu persoanele pe care le cunoșteam, tot ca paznic mă prezenta, nu ca vecin. Cu chiu, cu vai ne lipirăm de o cola, noroc cu Popică, mai furarăm noi niște ape să avem și acasă că banii oricum îi dăduserăm pe dulciuri, și intrăm și la film. Înăuntru mai multă lume bună. Ca la Urs. În afară de majoritatea actorilor mai erau pe acolo a lu aldi Cotabiță, a lu aldi Badea care avea un costum foarte apretat sau uitase să scoată umerașul când la pus pe el, a lu aldi Oreste, a lu aldi Bendeac, a lu Chirilă ală micu, câteva piții, a lu Copilău de la Neata cu Răzvan și Dani fără Răzvan și Dani, ce să mai, toată lumea care trebuia să fie și câțiva care nu trebuiau să fie, de exemplu eu.

Și începe filmul. A fost primul film la care am putut să ma uit liniștit fără ca cineva în jurul meu să povestească ce urmează să se întâmple. O să ziceți că nu avea cine. Greșit. În jurul meu stăteau actorii din film. Însă au păstrat misterul până la sfărșit. Până aproape de sfărșit am stat și eu cu sufletul la gură, căci când era filmul mai încins și așteptam să moară Ursu’, am primit un sms prin care eram anunțat că i-a împușcat Pancu pe războinicii din ghencea și am pierdut finalul. De bucurie. Un film bun am concluzionat cu Vecinu, după care am fugit repede că ne aștepta bucătarul cu fel și fel de dulciuri și nu vroiam să îl dezamăgim. Am mai aflat că Nașa are 8,5 pe IMDB și Inglorius Bastards doar 7. Să moară Brad Pitt de ciudă că tot Bucur e mai tare.

La sfârșitul zilei ne-am retras la pizzerie, unde am mâncat o pizza din aia mare, foarte bună, dar care mi-a dat stomacul peste cap, astfel că în lift, după ce mi-am dat o dovadă de iubire (așa am înțeles eu de la Bobo când am fost la stand-up la Deko că se cheamă) de unul singur, era să mor sinucis și să nu găsească arma crimei. Așa că dacă mâine nu schimbă bucătarul, eu unul schimb pizzeria.

Traducere liberă : M-am trezit de dimineată, mi-am dat seama că e meci, mi-am luat geanta și laptopul, neavând cine să mă întrebe : Tu unde mai pleci?, L-am sunat pe Vecinu care a zis că ne întânim la pariuri să punem niște bilete. Apoi am fost la film. La URSUL. De Dan Chișu. Mișto filmul. Apoi le-a dat Pancu gol și Gigi l-a dat afară pe Cîrtu. Apoi iară pariuri. Și la sfârșit o pizza cu Vecinu de la care m-am stricat la stomac de nici până la ora asta nu am reușit să adorm. Și cam atât doar că până la capăt am caștigat la pariuri, eu cam de o întreținere și Vecinul de vreo două sau trei, depinde la câte camere locuiești și cât de hoț e administratorul.

P.S. Cum mă îndreptam eu liniștit spre casă, înconjurat de dovezi de iubire, m-a mușcat un câine. Sper să îl găsesc viu de dimineață și să nu fie ăla de la Bobonete de pe blog că nu știu ce îi fac proprietarului dacă îl prind.

Read Full Post »

Ce ai zice tu?

Ce ai zice tu, dăcă azi, ți-aș spune că te iubesc?

Ușor, fără grabă, ți-aș șopti la ureche.

Ți-aș spune tot ce simt fără să mă mai feresc,

Ți-aș spune că-mi ești, suflet pereche.

Ce ai zice tu, dacă eu, te-aș îmbrațișa pe tine?

Fără prea multe cuvinte, pe neașteptate.

Ar fi și frumos, ar fi și mult bine,

Și împreună, mereu, le-om duce pe toate.

Ce ai zice tu, dacă măine, m-aș trezi lângă tine?

Fără prea multe gesturi, într-o liniște blândă.

Ar fi minunat și-ar fi mult mai bine,

Și împreună, p-ân la sfârșit, vom împărți viața cea sfântă.

Ce ai zice tu, dacă eu, aș spune lumii întregi adevărul?

Ce-ai zice tu?

Read Full Post »