Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Septembrie 2012

Hai Ioane la meci, imi spune Bulgaru. Mergi cu mine, merge si Presedintele, ne distram frumos. Radem, glumim si la sfarsit ne bucuram pentru Steaua. Presedintele zimbeste din spatele lui.

Nu merg cu tine la meci Bulgare! Ma duc cu baietii. Strigam, incurajam echipa, il iubim pe MM, ii raspund si dupa alte cateva injuraturi reciproce, aruncate din dragoste, plec sa ma intalnesc cu baietii. Suna telefonul. E Bobby. Ioane, in jumatate de o ora ne vedem pe Maior Coravu. Lasa pistolul, cutitul, petardele, grenadele, monezile, cheile, constiinta acasa si hai repede ca fierbe Nea Emil. A vazut stelisti in fata ochilor si nu il mai poate tine nimeni.

Nea Emil este tatal lui Andrei. Nea Emil are un metru si jumatate inaltime si o inima visinie la fel de mare. Si o enciclopedie de intamplari de toate felurile alaturi de galeria giulesteana cu care a colindat toata tara. Ii cunoaste pe toti cei care au jucat vreodata pentru alb-visinii, pe unii chiar i-a cunoscut personal. A fost cu Rapidul peste tot prin tara si uneori si prin Europa. Nu te plictisesti niciodata cu Nea Emil. Intr-o deplasare la Buzau, i-a injurat pe jucatori tot meciul si pe jumatate din drumul de intoarcere la Bucuresti. Apoi a adormit. S-a trezit cat sa ii mai injure odata si pe dinamovisti cand am trecut pe Stefan cel Mare.Si asta, dupa un meci pe care Rapidul l-a castigat! E unul dintre cei mai vechi rapidisti in viata si parerea lui este mereu respectata.

Ma urc in masina si ajung la locul de intalnire. Ajung la fix cat sa il prind pe Nea Emil gata incins.

Bai, eu cu voi nu mai merg nicaieri. De ce nu ne-am batut cu aurolacii, nu se vede, dar se aude Nea Emil din grupul de suporteri rapidisti. Nu mai merg cu voi nicaieri. Haideti mai repede ca iara gasim locuri la Cucuietii din Deal. Haideti, haideti mai repede. Ma Ioane, nu au vrut ma sa ne batem cu spurcatii, imi arunca repede printre dintii si pe urma se uita indelung la mine. Ma Ioane, tu te-ai bronzat asa de tare sau chiar esti tigan? Apoi imi da o palma parinteste peste cap si incepe sa ma zoreasca catre stadion. Hai Ioane ca intarziem. Mai e o ora pana la meci dar pe Nea Emil nu il opresti din drum. Nu il opresc nici jandarmii.

Baietii sunt toti pregatiti de meci. Andrei, Bobby, Ticos, Finu, Valerica si tot asa. Avem toti tricouri la fel. Ma simt un pic ciudat, Parca as face parte dintr-o mica armata si probabil asa si este. Desi nu am facut niciodata armata, ma simt ca un soldat. Daca ar fi fost asa frumos si in armata, poate ca ar fi trebuit sa o si fac. Intr-un final, intram in stadion. Nea Emil se porneste. Dupa gard sunt cativa suporteri stelisti. Huooo, lesbienelor! Ba Ioane, ala e mai negru ca tine, si astia ne fac pe noi tigani! Si tot asa pana cand ajungem chiar in stadion.

Cine tine cu Steaua, se aude din vreo 2000 de voci. Se aude si continuarea si se aude din ce in ce mai tare. Acum imi amintesc de ce imi placea pe stadion. Ne gasim locuri in peluza, binenteles la Cucuietii din munte. Jucatorii sunt la incalzire. Presedintele impreuna cu Bulgaru iau si ei loc in tribuna. In alta tribuna binenteles. Stiu ca o sa fiu tinta ironiilor lor daca lucrurile nu vor merge bine dar si daca iese ca mine doar eu stiu ce ve fi la gura mea.

In spatele meu este un tata cu doi copilasi nu cred ca au mai mult de sapte ani fiecare. Au si ei tricouri la fel ca restul galeriei. Imi place cand vad copii pe stadion si mai ales cand vad fete. Mi se pare un pas spre normalitate. Poate ca ne vom civiliza si noi la un moment dat. Sper sa apuc momentul in care sa merg cu copilul pe stadion fara sa ma gandesc ca cineva va arunca o petarda si vor fi mai putine injuraturi. Stelisti incep sa se auda si ei: La tigani, m..e la tigani! „Tiganii” aplauda si isi iau la rand adversarii. MM Stoica, Mirel Radoi si Lacatus sunt primi vizati sa fie iubiti in aceasta seara. Dintre toti, parca MM e cel mai iubit. Cata dragoste emana acest personaj nu am vazut niciodata. Apoi urmeaza Gabi. Cum care Gabi? Gabi Safta. Totusi o mana de oameni il iubesc si pe el. Nu multi dar sunt convins ca ii ajunge si lui atata dragoste.

Incepe meciul. Baietii striga, striga din tot sufletul. O mie noua sute douștrei, se aude peste tot stadionul. Mai mult de atat nu poti sa ceri de la 3000 de oamenii. Primele zece minute din meci sunt foarte frumoase in tribune. Nu reusesc sa ma uit la teren. Stam mult prea sus si oricum duelul din tribune e mult mai interesant. Pe teren albii nu joaca nimic. In tribune, aceeiasi albi, fac  spectacol. Stelisti au doua scandari. Haide Steaua si M..e la tigani!  Bobby se intoarce la mine si imi spune zambind: Cetateni! Apoi se aude intr-o singura voce : Cand venim pe stadion. Bobby se intoarce si imi zambeste din nou: Amatori!

In peluza opusa, stelistii afiseaza un banner: CE FACE BAIETII? Incerc sa imi dau seama daca este ironie sau chiar sunt atat de prosti. La cati stelisti am cunoscut din peluza aia, inclin sa cred ca nu l-au scris ei. Meciul continua la fel de anost pe teren. Stelisti rateaza doua ocazii si la poarta cealalta Teixeira se zbate aiurea nimerindu-l pe portar. La pauza sunt deja tinta ironiilor venite din tribuna de la Presedinte. Are oarecum dreptate. Baietii ies la tigara. Concluzia generala este ca ai nostrii nu joaca nimic dar poate iese ceva. Nea Emil injura. Pe toata lumea.

Repriza a doua. Albii din ce in ce mai slabi. Intra Burca care nu stie exact la ce echipa joaca si creeaza cea mai mare ocazie la propria poarta. Stelistii sunt la noi in jumatate. Pe teren. In tribune scorul este net in favoarea noastra. Timpul trece greu in tribune. Trece greu si pe teren. Pentru mine trece repede. Injur la fel de mult ca Nea Emil. Se arata prelungirile. Cinci minute. Ma bucur ca sunt doar cinci, trebuia sa dea douazeci. Pancu rateaza incredibil si pe contraatac stelisti obtin o lovitura libera periculoasa. Portarul apara incredibil si Valerica incepe sa injure mai rau ca noi toti. A invatat la White Gate cand a fost student in tinerete. Ai nostri sunt in corzi si Bourceanu marcheaza inchizand meciul. Nea Emil e devastat. Toate rudele apropiate ale jucatorilor au de mancare. Ale lui Nelutu Sabau sunt primele. La mine in telefon incep sa curga mesajele de „felicitare”. Toata lumea se bucura de necazul omului.

In spatele meu tatal is mangaie copiii. Baietelul e mai mare un pic decat fetita. El e cel mai suparat. Sa imi bag…….. in măta MM, il aud si nu imi vine sa cred. Ma intorc si pustiul continua in timp ce tatal il mangaie pe cap, parinteste. F……… pe Theodora! Ma uimesc cunostiintele pe care le are. Sunt suparat foarte tare dar parca mai tare ma supara copilul asta. Si e plin de copii ca el pe toate stadioanele din tara asta. I-am vazut peste tot.

Merg pe strada cu Bobby pe drum spre bar. Il injuram pe Sabau si ne gandim ca poate ar fi mai bine sa il dea Copos afara. Si poate sa il pensioneze pe Pancu. Si sa il faca antrenor. Schimbam obiectivele si incercam evitarea retrogradarii. Nu ar trebui sa sa existe o varsta pentru pensionare in fotbal, ma intreaba Bobby. Decidem amandoi ca Pancu trebuie pensionat. Ne despartim suparati eu ramanand sa dau ochii cu stelistii in bar si sa indur ironiile.

Ioane ala cu 11 era Pancu mă, incepe Bulgaru. Scafa ma inteapa si el. Presedintele zambeste. El e cel mai castigat. A castigat si pariul si o sa ma terorizeze pana in retur. Pe curand!

Anunțuri

Read Full Post »

In fiecare zi

Am tot varsat o lacrima in fiecare zi,
Fara sa stiu ca nu o meriti,
Hranindu-mi imaginatia cu vise si iluzii,
Exact precum un pacient indopat cu perfuzii.

Am sters cate o lacrima in fiecare zi,
Sperand sa ma insel amarnic,
Iertandu-ti fiecare gest prostesc,
Exact cum face un bunic cu ai sai nepoti.

Am tot cules cate o lacrima in fiecare zi,
Si am pastrat-o in suflet,
Gandind ca poate intr-un ultim ceas,
Te vei trezi si iti va fi sete.

Read Full Post »

Gandul

Buna dimineata, auzi Ionel o voce. Deschise ochii dar nu vazu pe nimeni. Probabil este vocea constiintei isi spuse Ionel. Era vocea constiintei, desi Ionel nu isi dadea seama de ce il deranja tocmai ea. Ionel se trezise de ceva vreme dar se incapatinase sa nu deschida ochii. Intr-un tarziu reusi cu ajutorul vocii. De fapt, nu era o voce. Era un gand. Ionel avea din ce in ce mai multe ganduri. Se gandea la cursul valutar;va scadea sau nu cotatie monedei europene fata de leu, se gandea si se intreba in acelasi timp. Apoi se gandi la echipa nationala de fotbal. Gandul asta ii trecu repede si fara sa ii ocupe prea mult timp. Apoi se gandii ca ar trebui sa se angajeze. Asta ii lua ceva timp. Intr-un sfarsit se gandii la Fafa. Ce o mai face Fafa. Brusc se schimba la fata. Uitase de Fafa. De fapt il uitase pe Fafa la Mangalia. Oprisera sa alimenteze masina cu combustibil si plecase de acolo fara Fafa. Cum Fafa nu avea minute in alte retele, nu avea cum sa il sune. Si astfel Fafa ramasese singur in benzinarie.

Ionel puse mana pe telefon si il apela pe Fafa. Telefonul lui Fafa era inchis. Ionel incepu sa se ingrijoreze. Afara era inca intuneric. Cum avea sa il gaseasca pe Fafa se intreba Ionel. Apoi isi spuse ca drac mort nu vazuse nimeni si se linisti putin. Apoi se nelinisti iarasi intrucat vazu la televizor ca Rapidul pierduse iarasi. Nu e asa grav se gandi Ionel. E abia etapa a saptea. Apoi isi aminti de Fafa.

Cum il gasesc pe Fafa, se tot intreba el. Si incepu sa se imbrace. Isi lua repede un tricou si niste pantaloni si o pereche de papuci si pleca inspre bar. Trebuia sa ii intrebe pe baietii daca stiau ceva despre Fafa. Pe drum isi cumpara doi covrigi cu susan si unul cu mac si cu sare. Covrigii erau calzi. Afara rasarea soarele. Pe plaja, putinii turisti ramasi asteptau aparitia soarelui infrigurati. Contrar anotimpului afara vremea era inca foarte calda ziua dar destul de rece noaptea.

Ionel ajunse la bar. La bar nu era decat Ionut. Ionel il saluta, ii ceru o cafea si se aseza la bar. Nu stia cum sa inceapa discutia.

Ionut, incepu Ionel, tu l-ai vazut pe Fafa? Ionut stia ce se intamplase dar se facu ca nu are nici un fel de informatii.

Ma Ionele, nu l-am vazut. Cine stie pe unde o umbla si ala! O fi gasit el ceva de baut pe undeva.

Ionel isi lua cafeau si iesi pe terasa. In spatele lui Ionut radea. Ar fi ras si Ionel dar il pierduse pe Fafa. Ionel il suna din nou pe Fafa. Telefonul era inchis in continuare. Ionel nu stia ce sa faca. Se intoarse catre Ionut si spuse:

Ionut, eu ma duc sa ma plimb putin. Sa ai spor la lucru. Si pleca.

In spatele lui, Ionut radea in continuare. Ar fi preferat niste clienti dar se multumea si cu rasul.

Ionel se indrepta catre plaja. Soarele rasarise. De undeva de pe plaja, dinspre un grup mai numeros, se auzeau rasete. Lui Ionel iar fi placut sa rada si el dar nu putea. Se opri la magazin, isi cumpara o sticla cu vin rosu si se intoarse in camera. Deschise frigiderul, aseza sticla de vin langa cele cateva beri ramase si scoase sticla de vodca. Lua o gura zdravana si se aseza in fotoliu. Cum am putut sa il uit pe Fafa, se intreba el si apoi adormi.

In tot acest timp, Fafa asteptase rasaritul.

Read Full Post »