Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Noiembrie 2012

Boeing (panananema)

Am fost la teatru. De fapt la o piesa de teatru, pentru ca piesa s-a jucat la Baneasa la Mall in una din salile de cinema. Cu ocazia asta am dat si o raita prin magazine sa vad si eu ce a mai aparut. Am vazut o gramada de lucruri frumoase. Jeans – 1200 de lei, tricou – 260 lei, camasa 460 lei, numai chilipiruri. Am probat vreo doua camasi dar imi erau mici asa ca am renuntat repede si m-am indreptat catre sala de cinema.

Cand am inceput sa merg la teatru, pe cand eram eu mic, mama m-a invatat sa ajung inainte de inceperea piesei. Ma asteptam ca regula sa ramana valabila in continuare si dupa ce am crescut. Nu inteleg cum, desi piesa trebuia sa inceapa la ora 19:00, la si un sfert, cand piesa a inceput, oamenii mai continuau sa intre. Tot asa, cum nu inteleg, doua tanti care se gaseau in fata mea, si care aveau o discutie destul de aprinsa pe tema telefonului mobil. Una spunea ca ar trebui sa inchida telefonul, mai timida asa, in timp ce cealalta, care semana cu baba aia din bloc care te certa cand erai mic in fata blocului ca te-ai urcat in copac sau ca joci fotbal dupa doua, cand oamenii dorm (care oamenii dorm la ora doua???), spunea ca nu are de ce sa inchida telefonul pentru ca nu e la opera si a convins-o si pe cealalta. Asta pret de vreo 5 minute pana sa facut anuntul prin care se cerea oprirea telefoanelor. Si a inceput piesa.

M-am documentat inainte sa merg la teatru. Boeing Boeing, este piesa cu cele mai multe puneri in scena la nivel mondial. Piesa in sine este destul de simpla. Este vorba despre un arhitect, care are trei logodnice, toate stewardese, si  care sunt parte din viata lui in functie de programul de zbor si de fusurile orare. Menajera este cea care il ajuta sa nu le incurce si sa isi traiasca viata. In toata aceasta poveste mai apare si prietenul din copilarie al arhitectului si situatia se complica cand zborurile sunt anulate din diverse motive. De aici incepe si distractia si o comedie foarte reusita cu un umor de situatie foarte reusit. Robert, prietenul arhitectului, a aruncat un pic cu pernele prin public aseara, reusind sa antreneze si spectatorii in spectacolul de aseara, ceea ce a facut situatia mai nostima.

Fara sa incerc sa jignesc poporul maret rus, lor le cam place bautura. Si stewardesa rusoaica bea si in piesa asta. Si bea cu Robert cot la cot, provocandu-i acestuia niste trairi intense. Fiecare pahar este insotit de salutul obisnuit -Peidatna(cred) – care se transforma la Robert cu fiecare pahar in ceva ce ajunge sa semene a – Panananema (sau ceva de genul- cred). Nu pot sa va povestesc toata piesa dar va invit sa o vizionati pentru ca mie mi-a placut asa de mult incat ma duc sa o mai vad odata. Nu cred ca sunt singurul care va face asta si am auzit pe cineva, nu spun cine, persoana cunoscuta, aflata in sala, ca a vazut spectacolul de noua ori.

Mi-am amintit, era unul in sala cu un ras, cum nu ati auzit vreodata. Avea asta un ras care pare ca incepe si se termina brusc. Cred ca radea in interior. Sper sa nu mai vina inca odata, sau daca vine, sa nu vina cu mine odata.

Multumesc frumos lui Lucian pentru ca mi-a deschis ochii si mi-a recomandat o piesa care merita vazuta.

P.S. Nu stiu ce se faceau Temisan cu Ghimisi si cu Mariana Buza daca ii suna babei telefonul. Hai Temisan si Ghimisi se mai descurcau, ca si asa nu prea raspund ei la telefon in piesa, dar Mariana?

P.P.S. Piesa are dubla distributie, asa ca nu v-am spus decat o parte din actori. Merita vazuta oricum. Doar ca va rog sa nu va luati floricele, pop corn si sa va inchideti telefoanele. Este o piesa de teatru, chiar daca se joaca intr-o sala de cinema!

Anunțuri

Read Full Post »

Pentru a va ajuta un in a intelege povestea care urmeaza nu voi folosi nume. Sunteti liberi sa va folositi imaginatia si sa intrati in pielea personajelor. Sa incepem.

Sambata am fost pentru prima oara la o petrecere de motociclisti. Cati dintre voi nu sunteti fascinati, sau ati fost fascinati, de motociclete? Cate fete nu au visat, macar odata, sa apara Fat-Frumos calare pe o motocicleta? Cati baieti nu au visat, minim de vreo sase ori, sa colinde in lung si in lat, calare pe un Harley Davidson si pe drum sa o intalniti pe ea? Cum o fi ea, dar numai sa apara. Daca nu toti, macar o parte am avut visul asta. Unii si l-au indeplinit, altii urmeaza sa il traiasca iar pentru unii va ramane doar un vis. Eu nu am visat atat de mult plimbarea cu motorul cat petrecerile de motociclisti. Acelea din filme. Acelea unde sunt multe fete, imbracate cu fuste scurte si maieuri mulate, blonde, brunete, roscate, frumoase, frumoase, frumoase, perverse, cu apucaturi pacatoase, si  multa bautura si multa mancare si muzica rock. La petrecerile astea vreau eu sa ajung. Si am asteptat prima mea petrecere plin de speranta.

Sambata seara m-am vazut la bar cu baietii. Am baut o cafea si ne-am pus pe drum. Prima oprire am facut-o dupa zece metri. La magazin. Sa luam ceva de baut. Baietii au luat niste bebelusi de 330 ml si am continuat drumul. Am discutat vrute si nevrute si usor usor bebelusii au ramas fara viata. Ne-am dat intalnire cu baietii care veneau de la Constanta la gara. Stie cineva cate gari sunt in Ploiesti? Fac pariu ca da. Noi nu am stiut. Si nici ei. Apoi am schimbat locul de intalnire. Pe drum am mai apucat sa ii mai injuram putin pe politicieniicare au distrus tara in ultimii 70 de ani. Am parcat si am inceput sa ne salutam Noroc ca nu eram multi. Doar vreo 20. Unul dintre noi a luat-o inainte ca sa ne arate drumul. Am trecut pe langa o shaormarie. Foame nu prea ne era dar ne era pofta. Asa ca am mers mai departe. Am ajuns la un club. Foarte interesanta era intrarea si chiar au trecut doua fete frumusele pe langa noi. A fost frumos pana ne-au cerut bani ca sa intram si atunci am inteles ca nu suntem in locul potrivit. Asa ca, ajutati totusi de cei de acolo, ne-am pus la drum din nou. Nu inainte sa mai trecem odata pe langa shaormerie. Si dupa ce am facut de patru ori dreapta(da, ne-am invartit in loc) si de doua ori stanga, am ajuns.

Mi-a placut de la inceput. Toti baietii ne salutau, fetele zambeau, gratarul sfaraia, palinca mirosea, frigul se intetea, lumea ne recunostea(pe unii dintre noi) si se bucura. Era frumos in curte dar am intrat in casa. In casa ce sa vezi: foarte multe fete. Cam vreo zece. Dezamagirea m-a cuprins. Nici una nu avea fusta de piele si maieu mulat. Mai rau de atat. Erau foarte imbracate. Pe de o parte era normal. Nici in casa nu era foarte cald. Din boxe se auzea Metallica. Am intalnit, exact cand nu mai speram, si niste baietii mai apropiati. Si ne-am pus langa ei la barfa. Unul dintre ei este in concediu medical pentru ca si-a pierdut vocea. Bea doar ceai. Avand in vedere ca urmeaza acest tratament de aproape o luna as putea spune ca ceaiul nu ii foloseste deloc. Dar povesteste frumos chiar si fara voce.

Baietii s-au incadrat imediat in atmosfera. Dai cu bere, dai cu mici, dai cu bere, dai cu vodka si muzica rock. Si cam atat de la petrecere. Pentru ca pofta fusese intrecuta nitel de foame, ne-am intors la shaormerie. E putin impropriu spus ca ne-am intors. Am facut dreapta pe prima strada apoi inca odata dreapta, apoi am intors la giratoriu si am facut stanga de inca cateva ori. La un moment dat am crezut ca am ajuns la Buzau dar era doar o impresie de moment. Cat am coborat cu unul dintre baietii sa luam o shaorma celalalt a adormit nitel. Si cum stateam noi la coada la shaorma sa intamplat un miracol. Noroc ca sunt obisnuit cu miracolele. Nu era primul de acest fel. Cand eram mai tinerel, acum vreo 12 ani, am avut o prietena care mi-a povestit ca avusese un unchi care avusese un accident si intrase in coma. Si cand a iesit din coma, nu mai vorbea limba romana, de altfel singura pe care o cunostea, dar vorbea engleza la perfectie. Asa si prietenul meu. Cand am ajuns sa comandam a uitat limba romana cu totalitate. A uitat sa o vorbeasca pentru ca de inteles intelegea. A fost o experienta inedita. A trebuit sa ii traduc baiatului de la shaormarie care era siderat de miracolul care se petrecea in fata lui. Dialogul(in trei) a decurs cam asa:

Vanzatorul: De care shaorma doriti?

Eu: Chicken shaorma?

Prietenul: Yes, chicken.

Eu: De pui.

V: Sos doriti?

Eu: Ce sos vrei ma?

P: No spicy.

Eu: Fara sos.

V: Cartofi pun?

P: Yes, potatoes, potatoes!

Eu: Puneti si cartofi.

V: Ce mai pun?

Eu: Varza.

V: Altceva?

Eu: Castraveti.

V: Ceapa pun?

P: No onion, no onion.

Eu: Fara ceapa.

V: Usturoi?

Eu: Iti pune ma garlic?

P: No spicy, no onion, no garlic.

Eu: Fara usturoi.

V: La punga?

Eu: ????

P: ?????

Eu: Adica cum la punga?

Vanzatorul s-a prins ca nu suntem din oras si cu un zambet de multumire in coltul gurii zice : Adica serviti aici sau acasa?

La fel de multumit si eu l-am intrebat pe prietenul meu: Mancam aici sau mai bem ceva?

La fel de multumit si el mi-a raspuns: No bebe, no drink. Just eat!

Si am plecat lasand in urma un vanzator multumit si un oras cu mai multe gari.

Petrecerea nu a fost chiar rea dar astept sa vina vara. Sa apara fetele cu fuste scurte, cu maieuri mulate, blonde, brunete sau roscate mai ales ca prietenul meu mi-a promis ca facem si noi un club house din acesta la Bucuresti si pe mine ma pune in juriu care face castingul pentru alegerea ospataritelor. Abia astept.

P.S. Horoscopul de dimineata de la Razvan si Dani zicea ca imi merge bine la munca si ca am rezolvat problema banilor. Imediat m-am cautat prin buzunare sa vad daca am luat leafa dar nu am gasit-o. M-am intristat pe loc. Noroc cu Razvan ca a zis un banc haios tare. Pe curand!

 

 

Read Full Post »

Zilele trecute am fost la concert. Nu era in plan dar m-a ajutat Dan sa ma hotarasc. Mergea si Scafa si Lulu si parca, parca simteam nevoia de un pic de muzica buna. Daca tot nu am fost la Trooper macar sa sprijinim miscarea, vorba lui Bobby. Si dupa doua pahare de ceai, am plecat cu Dan la concert. La Private Hell. Mi-a zis Dan ca s-ar putea sa nu fie chiar pe gustul meu muzica, dar am avut incredere in intuitia mea(cea care nu ma inseala niciodata). 15 lei intrarea nu mi se pare mult pentru un concert. Mai ales pentru un concert cu trei formatii. Una din Turcia – Soul Sacrifice, una bulgareasca – Euphobia si capul de afis – Negative Core Project, care lansau si album cu aceasta ocazie. La intrare am facut cunostiinta cu Filip. Nu stiam cine este Filip si ce impact va avea asupra desfasurarii ulterioare a serii.

Am intrat. Salut, salut, noroc, noroc. Dan se saluta cu baietii si se pupa cu fetele. Eu zambeam. De departe am vazut-o pe Diana. A trecut ceva timp de cand nu ne-am vazut. Si-a schimbat si culoarea parului. Parca si-a mai schimbat ceva, dar nu am reusit sa imi dau seama ce. Dan si-a luat o bere. Eu nu. Nu aveam nici voce nici pofta. Ne-am asezat intr-un colt si am asteptat sa inceapa concertul.

Intuitia nu m-a tradat nici de data asta. Doar m-a inselat nitel. Primii au urcat turcii.

Oamenii buni, pentru o clipa m-am simtit precum Mircea. Precum Mircea cel Batran. Cand a inceput ienicerul se cante mi-au inghetat gandurile. A fost ca pe vremea lui Nea Nicu cand se lua curentul exact cand iti era lumea mai draga. Nu zic nu, muzica buna, dar nu prea intelegeam cuvintele. Si nu erau in turca. Erau in engleza. Singurele cuvinte pe care le-am inteles au fost:  Buna seara Bucuresti, dar astea erau in romana si au fost intre melodii. Nu stiam unde m-ai auzusem eu asemenea voce si mi-am adus aminte cand am vazut pe un baiat aflat in fata mea, un tricou cu Canibal Corpse. Ienicerul baga tare de tot. Si -a bagat vreo sase – sapte melodi. Apoi un pic  de pauza sa schimbe sculele, cam cat sa apuc sa imi cert un pic intuitia.

Apoi au urmat bulgarii. Un vocal slab(vorba cantecului) si mititel si cu o voce care imi amintea de cineva. Astia nu au castigat nici un razboi in toata istoria lor si solistul era dovada cea mai buna ca nici nu vor castiga vreodata vreunul. A facut si vreo doua dedicatii misogine pentru fete. La bas era un baiat care si el imi amintea de cineva dar la el a fost simplu. Semana cu Nelu de la Iris. Amandoi au fruntea foarte lata. La Nelu e de inteles, are o varsta. Oricum, nu mi-au placut. Si au avut si bis. Nu stiu de ce, dar asta e alta discutie.

Apoi au urmat formatia mult asteptata de toata lumea din bar. Ce eu nu stiam dar am aflat destul de repede, era faptul ca Filip este solistul trupei. A inceput foarte in forta recitalul si pentru mine s-a terminat si foarte repede. La a doua piesa am si plecat. Pe jos pana acasa. Trebuia sa imi linistesc creierii zdruncinati de un altfel de muzica. Nu stiu cum asculta Bila si cu Bocanila asa ceva, de ani de zile, si nu sunt internati nicaieri!

Urmatorul concert la care merg, programat deja, este la altfel de cantareti. Nu ma mai bazez pe intuitie. Mergem la sigur! Pe curand!

Read Full Post »

Trooper

Doi noiembrie la Chaos. Fostul Why Not, pe Turturelelor. Zece ani de Trooper. Au fost votati in 2002 cea mai buna trupa heavy metal din Romania. Pana asta vara nici macar nu auzisem de ei. Mi-a rupt creierii Vlad cu cat i-a laudat. ” Amintir”i e melodia preferata a lui Dan. „Tari ca muntii” nu e o melodie rea dar m-a terorizat un pusti la mare care de fiecare data cand punea Scafa melodia asta, se urca pe masa si urla de se auzea pana la Goblin.” Vlad Tepes” imi place mie. Imi place si „Mai stai”. Si imi place si „Scrisoare de adio”. Si daca imi trece raceala, as vrea sa ii vad vineri la concertul aniversar de 10 ani care de fapt sunt mai multi dar nu mai conteaza.

Asadar: Doi noiembrie, club Chaos, Fost Why Not, pe Turturelelor 11, incepand cu ora 20, sesiune de autografe, la ora 21 incepe concertul cu WILDER in deschidere si cu Trooper de la 22. Daca imi trece raceala! Daca nu, o sa imi povestiti voi!

Read Full Post »