Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2013

Ploaia

A plouat. A plouat ca in povesti. Ca in povestile de groaza. A plouat cu stropi mari si grei si multi. Ploaia lovea copertina casei unde m-am adapostit atat de tare ca mi-am adus aminte de Coana Mare si de cum trebuia sa o sun ca sa o linistesc.

Ploaia are efecte diferite asupra oamenilor. Unii se bucura. Am un prieten care atunci cand ploua ma suna si imi zice ca a mai pus o mie de „kile” la hectar. Citez: „Vezi cum ploua? Vezi cum creste apa in balta aia din mijlocul drumului? Uite asa imi cresc incasarile!” Si rade. Si eu ii inchid. Altii plang si se plang. Dar vorba lui Micutzu, al dreacu sa fie ala care nu arunca chistocul pe strada sau care ar cauta un cos de gunoi. Eram zilele trecute in aeroport, asteptand sa plec in concediu si vorbeam la telefon. Era un pahar gol pe care toata lumea il lovea cu piciorul de colo-colo. Ba chiar o fata de la Wizz Air s-a gandit ca ar fi haios sa sara peste el. L-am ridicat si l-am aruncat la gunoi. Cred ca am distrus distractia a cateva sute de romani. Nu are vreo legatura cu ploaia sau cel putin nu direct dar mi-am amintit si am zis sa va spun si voua!

Ploua din nou. Tata a intrat in casa si a lasat usa deschisa. Cica sa vedem cum se spala pamantul!

P.S. Mi-am mai amintit ceva. Au si italienii tiganii lor. Din pacate, sunt tot romani!

Anunțuri

Read Full Post »

Parafrazand o scandare devenita celebra in ultimii an, m-am trezit de dimineata, mi-am dat seama ca e frumos afara si am plecat la plimbare. Asa mi-a recomandat medicul. De dimineata sa fac un pic de miscare. Domnisoara de la receptie mi-a recomandat targul de luni care se tine in centru. Targul de luni din Pischiera seamana cu targul de sambata de la Scarisoreanu. Doar ca la noi vin bulgarii iar la ei chinezii. Am vazut o gramada de chestii interesante la targ. Jucarii cu telecomnada, costume de biciclisti, produse pentru motociclisti, haine, fructe, de mancare, bautura, cam tot ce ti-ai putea dori. Mai putin caciuli. Iar eu caciula imi doream. Asa ca am parasit targul si m-am indreptat catre o cafenea. Alta decat cele pe care le-am vizitat pana acum. Un croissant si o cafea am invatat si eu sa comand in italiana. Ba chiar si un pahar de suc de portocale. M-a intrebat ospatarita daca sunt german. Nu mi-am dat seama daca glumeste sau nu si am inceput sa ma gandesc la ar fi putut sa o determine sa ma intrebe acest lucru: ori italiana mea suna dubios ori engleza mea suna a germana ori italieni habar nu au mai vazut romani asa de civilizati. La masa de langa mine s-a asezat un domn impreuna cu o doamna pe care i-am observat plimbandu-se cand ma indreptam spre targ. Trecusem pe langa ei dar in sfarsit ajunsesera si ei in centru orasului. Este a treia zi consecutiva in care ii vad plimbandu-se si tinandu-se de mana. Va intrebati de ce mentionez aceasta pereche probabil. Cu siguranta ca ati mai vazut perechi de oameni care se plimba tinandu-se de mana. Aceasta pereche avea o medie de varsta pe undeva intre 75 si 99 de ani. Nu am putut sa imi dau seama exact si mi-a fost jena sa intreb. Au comandat ceai si croissant. Am stins tigara instantaneu. Apropo de tigari. Mi-am cumparat un pachet de tigari. Lucky Strike. Maro. Nu am mai vazut pana acum si atunci am intrebat-o pe vanzatoare ce inseamna ca pachetul este maro. A zis ca e tutun natural. Eu nu am inteles ce a vrut sa zica, cum cred ca nici el nu stie ce a vrut sa exprime. Sunt cam confuzi italienii astia.

Read Full Post »

Vrabiuta

Am servit cafeaua cu o vrabiuta si cinci babute. Giro di Italia trece prin oras astazi si toata lumea este conenctata la acest eveniment. Astazi este foarte cald, in jur de 20 de grade, si orasul s-a umplut de turisti de toate natiile. Mai are loc si o intalnire a detinatorilor de Fiat 500. Nu este o mare diferenta fata de Mamaia doar ca nu sunt tonete la tot pasul, oamenii sunt imbracati un pic mai frumos si nu se aude muzica. Daca ma gandesc bine, nu seamana deloc cu Mamaia.

Apoi am plecat spre Garda. Garda este una din statiunile aflate pe malul lacului. Nu cred ca exagerez cand spun ca toata Romania nu are atatea statiuni cate sunt pe malul acestui lac. De la Peschiera pana la Garda am trecut pe langa CINCI parcuri de distractie si PATRU campinguri de trei stele.

Garda este o alta statiune aflata pe malul lacului. Are terase si magazine si binenteles un port de unde poti sa inchiriezi o barcuta cu care sa te plimbi sau poti sa iei un vaporas, un pic mai mare decat cele din Herastrau, si sa faci turul lacului sau sa traversezi lacul. Costa in jur de 20 de euro pentru o traversare. Peisajul este minunat. As putea folosi multe alte adjective ca sa descriu peisajul fara sa exagerez nicio secunda.

Am luat masa de pranz la una din terasele aflate pe malul lacului. Pentru ca mi-am propus sa mananc doar produse traditionale cat stau aici, azi am servit o supa si niste paste. Penne alla vodka a fost alegerea de la pranz care s-a dovedit a fi foarte interesanta. Pentru desert am ales o inghetata. NU EXISTA COMPARATIE INTRE INGHETATA PE CARE O AVEM IN ROMANIA SI CEA CARE SE SERVESTE IN ITALIA.

Seara ne-am petrecut-o in Peschiera. Am fost la cumparaturi intr-un supermarket apoi putina plimbare prin oras si a urmat cina la un restaurant aflat pe malul lacului. Paste cu scoici si pannacota. Un pic de vin din zona si cate o bere pe terasa din fata casei. Pana la urma, cred ca imi place in Italia.

 

Read Full Post »

Finala

Unele dintre putinele lucruri romanesti care nu se schimba cand ajungi in alta tara sunt proverbele. Socoteala de acasa nu se potriveste cu socoteala din targ. Acest lucru va fi mereu valabil. Plecasem de la camping cu gandul de a ajunge la fabrica de ulei. A inceput ploaia si cu toate astea am ajuns sa parcam masina in centru si sa mergem la cumparaturi. Am lasat fabrica de ulei pentru ziua urmatoare si am luat cateva suveniruri. Cam scumpe dar frumoase. Daca este un lucru la care romanii sunt buni, mancarea este unul dintre ele. Ne-am asezat la masa in unul dintre restaurantele pe care ni le-a rocomandat receptionera de la camping si bine am facut. Una dintre ospatarite era evident romanca. Erau mai multi romani care lucrau acolo dar singura care a vorbit cu noi in limba noastra materna a fost Cristina. Nu inteleg de ce romanii se ascund sa vorbeasca cu noi dar asta este alta discutie. Pentru ca mi-am propus sa mananc numai produse traditionale italienesti, ieri seara am incercat lasagna. Si un pic de grapa. Doar un pic. Ce am inteles pana acum din acest concediu este ca nu stim sa facem turism in Romania. Apoi a inceput meciul.

Ca de obicei, una ne-am propus si alta s-a intamplat. In loc de barul din oras am ajuns sa vedem meciul in barul din receptie alaturi de nemti si italieni. In primul rand erau suporterii Borussiei iar in randul doi erau cei ai lui Bayern. Apoi urmau italieni si pe urma noi. Ce mi s-a parut distractiv a fost ca in primul rand era un parinte care tinea cu Borussia dar copiii lui tineau cu Bayern. Oricum, cel mai zgomotos din asistenta a fost fratele meu care nu stia exat cu cine tinea pentru ca desi se declara suporter al lui Bayern, credea ca acestia sunt imbracati in galben.

Dupa cateva beri si victoria tipic nemteasco-italieneasca a lui Bayern am plecat spre casuta. Ploaia a inceput din nou.

Azi avem programat un traseu pe care cu greu il vom putea respecta si asta pentru ca in una din casute au facut un traseu iar in cealalta altul. Sunt curios cu ce idei o sa vina ceilalti care inca dorm. Ziua se anunta plina de surprize si foarte insorita. Plec sa beau cafeaua in port! Ciao!

Read Full Post »

Safari

In Peschiera cafenelele se deschid in general dupa ora zece. Pana atunci mori de sete daca nu ti-ai cumparat ness de la alimentara/supermarket. Ma plimbam cu nepotica pe malul lacului si ma simteam ca la tara. Toata lumea te saluta. Singura diferenta este ca acolo, adica la tara, te cunoste toata lumea iar aici nu te cunoate nimeni dar totusi te saluta. Pe lac sunt lebede si este foarte posibil sa nu fi auzit ce au patit suratele lor de la Viena acum 20 de ani pentru ca inca vin sa le hranesti din palma. Ne-a asezat la una din putinele cafenele care fac rabat de la regula si am servit cate o cafea, un cappuccino sau o ciocolata insotita de un croissant cu ciocolata sau cu marmelada, fiecare dupa cum si-a dorit. Fiind pentru prima oara cand servesc un cappuccino italienesc am realizat ca nu am baut pana in acel moment cappuccino niciodata si nici nu am sa mai repet greseala de a bea cappuccino in Romania. Sau de a mai manca croissant.

Am profitat de lipsa ploii pentru a vizita o altfel de gradina zoologica. O gradina zoologica pe care o poti vizita cu masina. Cateva poze gasiti aici. Nu am sa mai fac comparatia cu gradinile zoologice din Romania pentru ca nu are rost. Dupa ce ne-am plimbat cateva ore prin parc si am fi putut sa mai ne plimbam inca vreo trei zile fara sa terminam (cred ca de fapt asta este si smecheria), am plecat sa mancam. In aceasta parte a Italiei restaurantele se inchid intre ora 14 si ora 18. Am ajuns la unul dintre restaurantele aflate pe marginea drumului catre casa cu 15 minute inainte de ora 14. Nu a strambat nimeni din nas atunci cand am intrebat daca ne putem aseza. Am mancat incredibil din nou. Tiramisu facut in casa este noul meu desert preferat pe care nu mi-l permit. Nu imi place Italia in mod special si nici nu aveam o parere foarte buna despre ei dar ca de obicei m-am inselat. Nu avem, noi ca popor, si aici ma refer la majoritatea poporului roman, cultura. Nu avem nicio cultura. Cultura iesitului la restaurant cu familia, cultura unui pahar de vin, si tot asa.

Asta seara mergem sa vizitam o fabrica de ulei de masline. Multi o sa spuna ca suntem niste fraieri care nu stiu pe ce sa arunce banii. Poate ca asa este, dar tot o sa mergem. Si pe urma o sa ne oprim intr-un bar de localnici sa vizionam finala dintre Bayern si Borussia.  Ciao!

Read Full Post »

Lago di Garda

Verona este un oras devenit celebru in mare masura datorita lui Romeo si al Julietei, dar si lui Mutu. Conform unui conational pe care l-am intalnit in aeroport in Verona se afla circa 200.000 de romani, iar majoritatea sunt originari din Moldova, mai exact de la Bacau sau din zonele limitrofe Bacaului. Asa incerca el sa imi explice ca majoritatea sunt betivi si se tin de prostii adica traiesc in general din tot felul de gainarii si majoritatea dintre ei nici macar nu au auzit de Romeo si Julieta.

Cam asa priveste un roman, stabilit de cinci ani in Verona, compatriotii sai. Reusim dupa trei ore sa facem rost de o masina pe care am rezervat-o de o luna dar pe care firma de inchirieri a uitat sa o opreasca si ne urcam cu totii in microbuzul nostru dupa ce facem un tur-retur intre aeroport si Verona si ne mascarim cu cativa urmasi ai lui Traian. Continuam excursia noastra spre Peschiera. Peschiera este un orasel situat peunul din malurile Lago di Garda. Oraselul este situat la circa 25 de kilometri de Verona dar parca schimbi si tara cand intri in Peschiera. Verona este un oras frumos dar ramane totusi un oras tipic italienesc. Peschiera imi aduce aminte de Austria. Pe partea cealalta a lacului se afla Alpii cu varfurile acoperite de zapada. Decorul este incredibil si imi aduce aminte de Salzburg. Cafenelele si restaurantele au un farmec aparte si ceea ce mi-a spus conationalul meu la aeroport incepe sa se adevereasca. Sunt foarte multi romanii in zona dar majoritatea se feresc sa vorbeasca in limba romana. Cand te „citesc” ca nu esti venit acolo decat intr-o scurta excursie se relaxeaza si incep sa vorbeasca cu tine. Iti spun pe unde sa te duci si pe unde sa nu te duci. Unde sa faci cumparaturi si unde sa bei o bere.

Ne-am cazat intr-un camping pe care fratele meu l-a descoperit din greseala acum cativa ani. Cazarea nu este foarte ieftina in oras si nici campingul nu face exceptie dar este totusi acceptabil. La receptie lucreza o romanca de cativa ani care si-l aminteste pe fratele meu si incepem sa discutam. Ne spune cam acelasi lucru despre compatriotii nostri. „Orice ati face prin oras, nu va imprieteniti cu romani”. Daca doi oameni iti spun acelasi lucru inseamna ca s-ar putea sa aiba dreptate. Am intrat intr-un magazin „Simply” si intr-un „Lidl” ca sa facem ceva cumparaturi pentru „de dimineata”. Preturile nu difera foarte mult de Romania. Inca un semn ca niste imbecili au impresia ca muncim pe salarii care se apropie de cele ale locuitorilor Italiei.

Seara ne-o petrecem la un restaurant aflat langa camping. Preturile sunt un pic mai mici sau la fel cu cele din Herastrau dar nu reusesc sa imi dau seama cine pe cine a copiat. Inclin sa cred totusi ca italienii fac negot de ceva mai mult timp. Meniul meu este pur italian cu paste si tiramisu. In sfarsit am si eu un reper fata de cum ar trebui sa fie pastele. Tot ce s-a consumat la masa a fost incredibil de gustos. Calamarul inca mai misca in farfurie de proaspat ce era. In Romania ma distrez mereu intreband daca calamarul e proaspat. Reactile difera.

Maine avem zi de pizza la pranz si ce o mai fi spre seara. De dimineata am ochit impreuna cu fratele meu o terasa pe malul lacului unde sa servim cafeaua si sa punem la punct cateva proiecte.

Noapte buna!

24.05.2013

Read Full Post »

zece tari

Prima oara cand am folosit avionul ca mijloc de deplasare a fost prin 2000 cred. Am zburat catre Tunisia. Din cauza faptului ca vantul batea din fata, am avut intarziere doua ore. Avionul era un AN care apartinea liniilor aeriene din republica Moldova. A fost singurul AN pe care l-am vazut in viata mea dar zborul mi-a provocat o imensa placere. Simteam ca fac parte din istorie deoarece cred ca avionul fusese folosit in cel de-al doilea razboi mondial. Poate exagerez un pic cu al doilea razboi mondial, dar in Rambo 2 sigur a fost folosit. Ne-au dat cate un sandwish si un pahar de vin rosu.

Urmatorul zbor a fost cu Taromul si am experimentat astfel zborul cu un Boeing. Alta viata!!! Alta mancare, alta bautura, alte scaune! Am vizitat pana acum 10 tari aflate pe 3 continente si sper sa vizitez din ce in ce mai multe in curand. Nu stiu daca sunt multe 10 tari in 36 de ani dar atat am reusit pana acum.

Langa mine, nepoata mea care are aproape 3 ani, a vizitat pana acum 5 tari pe 3 continente. Nu stiu cat o sa isi aminteasca ea peste cativa ani ce tari a vizitat can era asa de mica dar deja a vizitat 5 tari. Azi este la a treia vizita pe care o face in Italia si pentru prima oara cand zboara cu Wizz-Air. Mi s-a parut interesant ca dupa ce ne-am asezat pe locurile noastre, (de fapt pe locurile pe care le-am apucat) nepoata mea l-a intrebat pe fratele meu daca acest avion chiar zboara sau este de jucarie. Nu prea am inteles ce vroia sa spuna si de ce zambea fratele meu. Am intrebat-o de ce zice ca este un avion de jucarie. Citez: „ Nu au televizor, nu au pernuta si este cam gol.” Eu am vazut avioane cu televizor doar in reclame si in filme iar ea nu zburase decat cu astfel de avioane pana azi. Si pentru ca avionul era cam gol, de fapt interiorul cam saracacios, nepoata mea a inceput sa il decoreze cu cateva abtipilduri. Pe un scaun un iepuras, pe altul o veverita si pe geam un papagal si un porumbel. Gata, acum e mult mai bine, a zis si s-a apucat sa manance cu multumirea omului care a facut o treaba buna.

Compania Wizz-Air este o companie low-cost. Ar trebui sa se numeasca low-on-services and cheap design. Data viitoare vreau sa zbor intr-un avion care sa aiba televizor si pernuta! Va las, mi-au venit pastele. Ciao!

Read Full Post »

Older Posts »