Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2014

Kiev,Ucraina

Am insomnii. Nu este chiar corect sa spun asta pentru ca dorm ziua. Ideea este ca nu prea dorm noaptea de ceva timp. Cam de cand este C plecata mi-am intors si eu somnul pe dos. E rau si nu prea. Acum am timp sa citesc toate prostiile si sa fiu la curent cu tot ce se mai intampla pe glob. Ma uit la stiri in general dar mai urmaresc si emisiunile de mondenitati. Am constatat un lucru. In functie de televiziunea care da stirea si de invitatii pe care ii are in platou, Guvernul actioneaza prost sau bine. Nu exista unanimitate in declaratii. O stire mi-a atras atentia: Prefectul de Buzau a fost demis pentru ca nu a stiut cum se numesc cele 5 localitati care se afla sub zapada si care drumuri sunt inchise circulatiei auto. Prefectul a fost prins fara fituica la ora 11 dimineata si a pierdut scaunul la 11 seara. Si cu asta am rezolvat problema. Si le-a mai inchis gura odata la fraieri. Si inca una si trec si la subiect: am vazut o reporterita de la antena (clar astia sunt cei mai prosti dintre toti) care a plecat pe jos prin zapada impreuna cu cameramanul sa ajunga in ultimul sat de pe harta tarii, cam vreo 4 kilometri. Asa stia ea, ca sunt 4 kilometri pana in sat. Dupa ce a mers ca proasta vreo 10 kilometri, a ajuns la niste oameni binenteles inzapeziti, cu casele ingropate in zapada si evident ramasi fara mancare. Si intrebarea pe care o adreseaza oamenilor este incredibila in conditiile in care nu se vedea gardul, nu se vedea casa, curent nu era si nu se vedea nici satul: Pe aici iesiti din casa? Am stat mult sa ma gandesc ce ar fi putut oamenii aia sa ii raspunda. Exista mai multe variante dar imi doresc ca macar o singura data in viata, sa dea peste unul ca Roman (un prieten de-al meu) care s-ar uita cu siguranta la ea iar raspunde cam asa doar ca folosind niste cuvinte mai neaose:

Domnisoara reporter, daca nu ati observat, aceasta este fereastra. Am deschis-o putin sa se aerisesca pentru ca avem un caine care a tusit un pic cu fundul. Ceva de mancare ati adus si dumneavoastra sau ati venit cu mainile in buzunare doar ca sa ne intrebati de sanatate?

Am plecat de la una si am ajuns la alta. Ma uit de atata timp la televizor si constat ca televiziunile nu prea se omoara cu stirile despre ce se intampla in Ucraina. Ne laudam acum cativa ani ca prima revolutie care a aparut la televizor. In primul rand, la noi nu a fost revolutie dar asta este alta discutie. Revolutie este ce se intampla la Kiev. la Cernauti si inca in cateva orase din Ucraina. Oamenii aia au inceput in noiembrie si nu se mai satura de stat in frig si in ploaie de atunci. Bonus cate o bataie serioasa cu mascatii pe zi (minim) si daca se nimereste si una noaptea. Sunt aproximativ 200.000 de oameni care protesteaza in Kiev si care nu mai pleaca de acolo. Ar trebui sa fim prosti sa nu ne dam seama ca cineva intretine situatia. Normal ca sunt interese la mijloc, doar ca acum intelegem si noi intr-un final, ca interese erau si la noi in tara dar atunci eram prea indobitociti (majoritatea dintre noi) ca sa vedem padurea de copaci. Ma uit destul de des la ce se intampla in Ucraina. De obicei pe net sau la posturile straine pentru ca la noi astia sunt prea ocupati cu zapeziile. Intre timp, in Ucraina, primul ministrul a demisionat. Facem pariu ca nu mai dureaza mult si isi da demisia si presedintele. Isi da demisia de onoare la fel cum a facut Radu Stroe. Un pic cam tarziu dar niciodata nu este destul de tarziu.

O sa va pun o poza de la revolutia lor. Poate va intereseaza. Sau poate mai bine ramanem la zapada noastra.

proteste kiev

 

Am luat poza de aici. Poate mai vreti sa mai vedeti.

Read Full Post »

Administratorul

In Bucuresti a nins cateva zile si este frig. Urmarea fireasca este ca zapada nu se va topi prea curand. Zapada nu este foarte mare, are cativa centimetri in general. Pe unde a mai batut vantul s-a strans mai multa. De obicei asa se intampla in fata blocului la mine. Batea vantul si curentul dintre blocuri ducea toata zapada la mine in fata blocului in timp ce la Oscar la bloc era mai curat. Datorita taierii unor copaci, cei drept cam batrani, traditia nu se mai pastreaza. Acum este zapada peste tot. Cam lunga introducerea dar ati prins ideea. Cat am scris randurile astea, stratul de zapada a mai crescut un pic. Blocul meu era un bloc de pensionari. Oameni linistiti si muncitori, majoritatea fosti membri ai partidului comunist, oameni pentru care voluntariatul obligatoriu era lege. Imi amintesc cum , acum multi ani, cand eram mic, cum incepea sa ninga, imediat apareau intre 10 si 20 de barbati cu lopeti si zapada din fata scarii ajungea in gradina. Unii dintre ei, mai comunisti decat ceilalti (care aveau impresia ca stiu sa scrie mai mult decat altii si mai scriau si note la securitate) stateau in scara blocului si dadeau ordine. Pe vremea aceea administrator era un nene de la etajul 3 despre care imi amintesc ca punea mana pe lopata si iarna si primavara cand trebuia sapata gradina. Iarna nu prea dadeam noi (adica copiii) zapada dar primavara era un adevarat concurs cu ceilalti copii de la alte scari si datorita faptului ca tata ii premia pe toti copiii care sapau o anumita portiune din gradina. Dar sa revenim la iarna. Anii au trecut, comunistii din bloc au disparut, au mai ramas unii in parlament si pe la televizor, si zapada creste vazand cu ochii.

Am iesit ieri dimineata din casa mai mult din curiozitate. Stiam de la televizor ca este frig si ca se circula cu probleme. Am iesit din casa ca sa imi cumpar cate ceva de mancare luand in considerare faptul ca s-ar putea sa fiu nevoit sa ma intorc din drum din cauza conditiilor meteo nefavorabile. Afara ningea dar nu batea vantul. La noi la scara, administratorul dadea zapada de pe trepte si din fata scarii. Pentru ca scara mea este cea din mijlocul blocului, m-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta, si nu am mai vazut pe nimeni. Povestea devine prea lunga si o sa o scurtez. Desi media de varsta in bloc a scazut in ultimii ani, in bloc mutandu-se destul de multe familii tinere, doar la noi la scara era curat. Voluntariatul obligatoriu nu mai functioneaza ca pe vremuri si nici tata nu mai locuieste la bloc ca sa ofere premii.  Si dialogul meu cu administratorul a fost cam asa:

Intrebare: Nu ai gasit pe nimeni sa dea zapada?

Raspuns: Crezi ca mai gasesc macar un fraier?

Am zambit si eu, a zambit si administratorul si am plecat sa infrunt troienele Bucurestiului. Ma intreb daca vreodata o sa mai apara macar un fraier care sa faca voluntariat. Ma inscriu eu pe lista macar pentru maine dimineata daca o sa mai fie zapada dar altul nu stiu daca mai gasim altul. Am uitat sa mentionez un aspect: Administratorul blocului in care locuiesc este o femeie.

Read Full Post »

Dragi compatrioti,

Acum cateva zile, in tara noastra a avut loc o tragedie. Un avion s-a prabusit in munti si datorita ai multor factori au murit doi oameni iar alti cinci vor ramane cu sechele fizice sau psihice. S-a discutat trei zile in presa despre cat de nepregatita este tara aceasta in cazul unei catastrofe. S-a discutat atat de mult incat am crezut ca toata tara a inteles asta. Dar poporul roman are o memorie scurta sau nu are deloc. Vineri, adica acum doua zile, au aparut primele stiri despre iarna care urma sa se instaleze in tara. Coduri galbene, portocalii sau rosii de ninsoare sau vijelie. Nu de ploi sau caldura. DE NINSOARE SAU VIJELIE. Si vineri seara a inceput sa ninga in Romania. Autoritatile au anuntat ca urmeaza zile grele si ca cel mai bine ar fi daca nu am pleca din localitatile de domiciliu. Daca nu esti surd sau orb, asta faci. Stai in casa sau te duci pana la magazin sa iti cumperi provizii pentru cateva zile. Sambata dimineata, autoritatile au anuntat ca vremea continua sa se inrautateasca. Daca nu esti inconstient stai linistit si te uiti pe geam la oamenii care isi  dezapezesc masinile sau te bucuri de iarna la fel precum copiii care se bat cu zapada in fata blocului. Daca esti inconstient, pleci la drum. Pleci la munte sa te dai cu schiurile sau la mare sa te dai cu surful fiindca au anuntat astia valui de 8 metri. Pana aici totul este ok. Acum vine problema. Daca tot esti prost sa pleci de acasa cand fraierii astia care apar la televizor anunta ca drumurile se inchid, nu da interviuri la televizor in care sa dai vina pe altii. Nu te mai plange ca platesti taxe si nu se intampla nimic pentru ca oricum nu platesti taxe. Daca un politist iti spune ca pe drumul ala nu se circula, inseamna ca nu se circula nu ca l-au inchis fiindca urmeaza sa treaca pe acolo vreo coloana oficiala si nu vrea sa ii incomodezi tu. STATI ACASA NU MAI FITI PROSTI. Daca vreti sa va sinucideti, aruncati-va de pe bloc, desi s-ar putea sa scapati fiindca zapada este mare. Nu puneti vietile altora in pericol. Nu am vazut nici macar un sinistrat care sa recunoasca ca a plecat ca prostul de acasa. As putea sa fac pariu, ca dupa acest experiment nefericit, o sa faceti la fel si cu prima ocazie. Va urez succes!

P.S. Domnului care ne spunea ca nu merita sa locuiesti in tara asta si ca il asteapta pe Mesia as vrea sa ii transmit doua lucruri: Nici tara asta nu merita sa fie locuita de prosti ca tine si Mesia nu vine. A ramas acasa pentru ca s-a anuntat vreme grea cu vijelie si ninsori abundente!

Read Full Post »

Daca eram un geniu

Este usor sa traiesti daca esti geniu.  Toate lucrurile au o ordine anume pe care este indeajuns sa o urmezi si esti un om implinit. Daca eram un geniu eram inventator,director la Apple,jucam fotbal la Juventus, scriam in Time sau operam pe creier. Eu nu sunt geniu dar am momente de genialitate. Este mult mai  greu cand doar ai momente de genialitate. Niciodata nu stii cand te lovesc momentele astea. Si cand te lovesc momentele trebuie sa profiti de ele. Ultimul moment a venit de dimineata. Pe la sase. La ora sase mi-am dat seama ca pot sa ma fac patiser. Am sarit din pat, am sarit peste pisica, pisica a sarit si ea peste mine, am ocolit toate obstacolele pana la bucatarie si m-am apucat de treaba. Am scos oualele, zaharul, zaharul vanilat, mixerul si m-am apucat de treaba. Am aprins cuptorul si am amestecat ingredientele. Am pus spuma la cuptor si am asteptat rezultatul. Bezelele cresteau vazand cu ochii. Si cum au crescut asa s-au si ars. Si cam asta a fost momentul de geniu in bucatarie. Macar am lamurit o problema. Daca eram geniu sigur nu as fi ajuns patiser. Pana la un nou moment de genialitate ma apuc sa citesc o carte de bucate. Cine stie, poate ca se prinde ceva!

P.S. Note to myself: Ideile geniale nu vin dimineata! Continua sa dormi!

Read Full Post »

Eat, pray, love

Eat, pray, love este un film cu Julia Roberts. Habar nu am despre ce este vorba ca nu am avut rabdare sa urmaresc nici trailerul dar cred ca am prins ideea. Banuiesc ca este ceva cu o femeie care pleaca sa se regaseasca in India si pana la urma reuseste. Si ii reuseste repede. Trebuie doar sa manance, sa se roage si sa iubeasca. Si m-am gandit ca ar trebui sa incerc si varianta asta. Cum la capitolul cu dragostea stau foarte bine, am fost cateva zile la mare. Am incercat sa imi iau bilet de avion pentru India dar nu este la fel de ieftin ca pana la Saturn si asa am ales varianta mai accesibila. Nu stiu daca Julia a plecat singura in calatorie dar eu am plecat cu varul Tammy. Stiti cum e, mai o gluma, mai o cafea, mai bati campii cu ce se intampla cu Bianca. Asta cu Bianca nu a durat mult pentru ca Varu’ a zis ceva de neamurile vii si decedate ale plastifiatei si am revenit la loto.  Si am tot vorbit si baut cafele si ce mai fac oamenii cand merg cu masina si afara e ceata. Dupa vreo patru cafele si inca doua varietati de ciocolata am ajuns la destinatie. Si pentru ca obosesc destul de repede in ultima perioada, m-am rugat nitel si am adormit. M-am trezit un altfel de om. M-am trezit cu o pofta de a manca incredibila semn ca ceva s-a schimbat. De obicei nu imi este foame cand ma trezesc dar se pare ca lucrurile merg acum in directia cea buna. Asta doar in privinta mesei pentru ca la loto merg cam la fel. Apoi am mancat. Afara ploua. Ploua sanatos. Si uite cum nu trecusera nici macar 24 de ore si eu facusem in realitate tot ce a filmat Julia in cateva luni. Era un inceput promitator al calatoriei mele. Am mai tras o runda de rugaciune si din cand in cand am mai gustat cate ceva. Asa ca sa mai treaca noaptea pentru ca rugaciunile nu isi fac efectul imediat si medicamente nu iau. La un moment dat am vorbit cu C semn ca unele rugaciuni se implinesc mai repede. Stateam si ma gandeam la pisica pe care am lasat-o sa sufere la Bucuresti (in calduri fiind), in timp ce eu ma relaxam. Si pentru ca intotdeauna exista o compensatie in viata, sub geamul meu a inceput sa miorlaie o pisica aflata in calduri. Si asta a fost doar inceputul pentru ca (exact cum spunea Bobonete, fix precum in filmele indiene) nu stiu de unde au aparut deodata inca vreo 10-12 pisici de diferite sexe, varste si marimi care s-au apucat sa miorlaie in ultimul hal. Un lucru era clar, blestemele pisicii ramasa acasa sa sufere singura ma ajunsesera.

Si tot asa, vreme de trei zile, m-am rugat si am mancat si am gonit pisicile. Apoi am revenit acasa. Cu o geanta plina de bunatati pentru pisica pe care mi-a pregatit-o mama. Dupa cutremurul care a avut loc, ma asteptam ca sa gasesc un dezastru in casa. Dar spre surprinderea mea, in afara de spuma de par, pe care a daramat-o cutremurul de pe raft, in casa  era ordine. Si pisica trecuse peste perioada dificila. Asa ca dupa ce i-am deschis un plic cu mancare ne-am apucat sa mancam impreuna. Pentru ca a fost cuminte a avut si bonus, lapte proaspat de vaca. Habar nu am ce a facut Julia in India, dar la mine a functionat. Mai sunt vreo doua sau trei lucruri pe care le astept sa se indeplineasca dar am incredere ca toate lucrurile vor intra in normal. Concluzia este ca functioneaza si cu prima ocazie mai repet experienta. Nu uitati sa mancati sa va rugati si acolo unde este cazul, faceti dragoste!

P.S. Exista si aspecte negative ale calcatorie. Am plecat cu 84, 8 kilograme si m-am intors cu 3 kilograme in plus. Am plecat sa alerg! Ceea ce va urez si voua!

Read Full Post »

Blue Monday

Am citit undeva, nu mai tin minte exact unde pentru ca imi petrec foarte mult in ultimul timp citind diverse lucruri pe internet, majoritatea niste prostii, am citit ca cica a treia zi de luni a fiecarui an este cea mai deprimanta zi din an. Un britanic a  ajuns la concluzia asta. Nu stiu cum se intampla ca astia au timp de toate prostiile din lume. Dar pentru ca am considerat ca este o tema interesanta, am stat un pic si am analizat argumentele psihologului.

Psihologul a luat in considerare vremea din aceasta perioada, facturile la utilitati, datoriile, nivelul motivational, sarbatorile de iarna, precum si faptul ca mare parte dintre oameni uraste zilele de luni. Atat? Doar din atata lucru a ajuns la concluzia asta? Si de ce tocmai a treia luni din an? Toate intrebarile astea m-au framantat atat de mult incat am facut si eu un sondaj printre cativa prieteni reali si printre cativa virtuali care nu au avut pana acum legatura cu niciun psiholog si care au avut rabdarea sa imi raspunda la cateva intrebari fara sa ma injure sau fara sa ma injure prea mult. Intrebarile au fost urmatoarele:

1. In ce zi a luni iti platesti facturile la utilitati?

2. Aveti datorii?

3. Care sunt lucrurile/evenimentele care va motiveaza?

4. Cum petreceti sarbatorile de iarna?

5. Care este ziua saptamanii pe care o urati cel mai mult?

Raspunsurile au fost destul de variate si nu o sa le reproduc pe toate. Variantele majoritare au fost insa urmatoarele:

1. In functie de data de salariu, 15 sau 30.

2. Da.

3. Banii.

4. Mancam porc si bem vin. Si mancam din nou.

5. Ziua de luni cu exceptia zilei de luni de dupa Paste.

Alte raspunsuri care mi-au atras atentia si merita redate publicului larg au fost urmatoarele:

Urasc fiecare zi din saptamana cu exceptia zilei de vineri seara?????;

Nu platesc facturi, nu am datorii, nu ma motiveaza nimic, citesc, nu urasc zilele, urasc noptile;

Banii nu sunt importanti, doar numarul lor;

Nevasta-mea se ocupa de partea cu utilitatiile, din acest motiv  avem si datorii;

Nu exista o zi proasta, ci doar zile in care nu ai bani destui, si asa mai departe.

Este foarte adevarat ca la studiul meu au participat doar vreo 30 de persoane, din aproape toate categoriile sociale iar concluzia pe care eu am desprins-o a fost urmatoarea: Luni este ziua din saptamana pe care o urasc majoritatea celor pe care i-am chestionat. Oamenii nu sunt mai deprimati intr-o anume zi a anului, exceptie facand pentru unii ziua comemorarii casniciei, si studiile pe care le fac britanicii nu se aplica la romani.

Discutam cu fratele meu zilele trecute ce oportunitati mai exista in online-ul romanesc si de cate ori ii sugeram cate ceva imi spunea ca cineva a incercat deja sau costa prea mult sau nu se merita. Saptamana asta il las in pace pentru ca pleaca in concediu. Nu pleca de luni. Am crezut ca este prea deprimanta ziua dar m-am inselat. Are multe bagaje de facut si nu vrea sa circule in zilele de luni fiindca ceilalti sunt foarte stresati. Si am mai inteles un lucru de la fratele meu. Cand nu esti stresat deloc, zilele saptamanii nu au nume! Sa aveti o luni linistita si un an fara stres!

Read Full Post »

M-am gandit sa adaug o noua sectiune la cele existente pe blog. Am denumit-o „Locuri unde sa nu iti dai niciodata intalnire” sau mai pe scurt „Locuri”. Inauguram aceasta categorie cu binecunoscutul McDonalds. De ce nu ar trebui sa te intalnesti la „Mac” cu cineva. Primul argument sunt preturile. O salata costa 17,40 lei. Nu poti sa mananci salata daca nu bei macar apa. Care costa si ea mult mai mult decat face. In timp ce tu iti savurezi salata, la masa de langa tine se aseaza una sau mai multe persoane. Eu am „noroc” in viata si mereu se aseaza langa mine fete. Si ce fete. Am aruncat o privire prin restaurant si nu exista nicio masa la care sa nu existe un supraponderal. Barbat sau femeie. Vecinele mele nu fac exceptie si in timp ce infig cate un cartof in sosurile cu maioneza pe care l-au comandat la cele 5 (cinci) meniuri, imi aduc la cunostiinta ce s-a mai intamplat prin cartier. Prin cartierul lor. Am aflat cu „stuperfactie” ca mai exista o „Bianca” in Bucuresti, doar ca nu este asa cunoscuta si nu pleaca la Paris cu fostul ci la Bolintin. Si asta nu de azi , de ieri. De ani de zile si doar „prostul de Petronel” nu stie. Si rad. Si rad de se zguduie Mac-ul din toate cele aproximativ 270 de kilograme pe care le detin concentrate toate in inaltimi mai mici de 1,6o metri. Asta este al doilea argument. Al treilea este acela ca oricat ai consuma, nu te saturi niciodata si te umfli precum un bou sau dupa caz, precum o vaca. Al patrulea argument este ca nu poti sa fumezi in interior. O sa spuneti ca este normal ca nu poti sa fumezi in interior pentru ca sunt copii. Care nu ar trebui sa intre niciodata intr-un Mac. Scriu asta urmarind un copil care se indoapa cu cartofi prajiti si binenteles un pic de maioneza si pe care l-a intrebat adultul care il insoteste daca mai vrea ceva si el tocmai a mai cerut niste cartofi prajiti si o inghetata. Si as mai putea continua cu argumentele dar trebuie sa plec. O sa spuneti ca nu ma pune nimeni sa imi dau intalnire la Mac. Asa este. Nici nu mi-am dat. A trebuit sa pierd o ora si ceva pana sa ma intalnesc cu cineva si ma gandeam sa beau o cafea undeva unde e cald. Si asta este ultimul argument: nu am mai baut cafea asa de proasta de foarte mult timp. Va salut si sa nu ne vedem la Mac!

Read Full Post »

Older Posts »