Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for martie 2014

Cum dormeam eu mai bine si mai bine a sunat telefonul. La patru si jumatate in miezul noptii. Cine sa fie la ora asta ma intrebam eu. Cand colo, de peste mari si tari, tocmai C. Era sa scap si telefonul dim mana de emotie. Am iesit in curte sa vorbesc pentru ca Vodafone nu a investit atat de mult la mine in zona incat sa vorbesc din casa. Si afara era frig. A fost un frig aseara ca pana si caloriferul era acoperit cu o patura.

– Auzi lenesule, de atatia ani stai si visezi cai verzi pe pereti si tu crezi ca eu te mai las sa iti faci de cap si dupa ce ma intorc? Sa cauti un spatiu mai mare pentru ca am si eu nevoie de ceva loc unde sa imi pun un birou. Am nevoie de un desktop, o imprimanta alb-negru, expresor, dar din ala am vazut ca ai luat deja, frigiderul ala mic de acasa o sa trebuiasca, mai vreau un storcator de fructe pentru ca nu te mai las eu sa consumi toate prostiile alea care iti fac rau, adio sucuri cu zahar, adio mancare nociva, adio nopti pierdute, adio libertate, adio!

Si mi-a inchis. Am asteptat sa mai sune. Am fumat o tigara. Am verificat iar telefonul. Nimic. Am inteles atunci cam cum se simt persoanele  filmate pentru emisiunea aceea cu camera ascunsa. Intr-un final am intrat in casa si m-am apucat sa caut ce mi-a cerut C. Am gasit desktop-ul pe care si-l doreste destul de repede. Mi-a spus mie un specialist odata ca daca ti-l faci pe bucati iesi mai ieftin dar mie imi place sa cumpar totul la un loc. Acest desktop mi s-a parut ca se incadreaza cecl mai bine in cerintele ei. Are si diagonala mare la monitor si memorie destula si are si placa video buna ca sa mai ma joc si eu din cand in cand. Imprimanta asta mi-a facut cu ochiul si am gasit un storcator care mi se pare mie potrivit. Pentru ca am terminat destul de repede am mai cautat fel si fel de lucruri pe site. Asa am ajuns la aparatele foto. Pana acum nu am avut decat jucarii si mi-ar placea sa imi cumpar unul asa:

aparat foto

Mai caut insa si alte variante pentru ca am de unde alege. Nu stiu cat de multumita o sa fie C dar acum nu o sa poata sa imi reprosezs ca nu m-am interesat. Un lucru e clar: sunt croit pe munca! 🙂 Sa aveti spor!

Read Full Post »

Pentru musafiri

Acum ceva timp, cand ai mei se gandisera ca agroturismul poate fi o afacere care sa genereze un profit suplimentar, au achizitionat si doua biciclete (pe langa alte accesorii considerate necesare unei astfel de activitati: masa de ping-pong, palete de badminton, etc). Cu una mai ma plimb eu din cand in cand , iar cealalta a disparut la fel ca in bancul ala cu Bula care inchis intr-o camera cu doua bile de cauciuc reusise sa strice una si pe cealalta sa o piarda. Afacerea a fost inchisa intre timp dar fratele meu vrea sa o repuna pe picioare si s-a gandit ca ar putea sa puna la dispozitia clientilor cateva biciclete. Pentru cei mari si binenteles pentru cei mici. Pentru ca el este foarte ocupat (asa se intampla cand lipsesti trei saptamani de la birou), m-a insarcinat pe mine sa caut si sa ii prezint ofertele. Din experienta stiu ca orice am sa ii prezint o sa aiba ceva de obiectat si atunci o sa vrezint si voua. Poate intereseaza pe cineva. Stiu sigur ca am cativa parinti printre abonati care ar vrea sa se plimbe cu bicicleta cu copiii lor, daca nu cumva o fac deja. Asadar, pentru Andrei, care si-a anuntat deja prezenta in aceasta vara, m-am gandit la aceasta bicla. Cristina v-a folosi probabil acest model iar Raresh este norocosul utilizator al acestei jucarii. Pentru Edu, care tocmai a mai crescut un anisor, ocazie cu care ii uram cu totii la multi ani, mai caut inca un dispozitiv pe care sa il atasez la bicicleta lui Andrei. Pentru ca trebuie sa ma mentin si eu in forma, m-am gandit sa il pun pe Alex sa cumpere o bicicleta si pentru noi. Care sa arate cam asa: bicicleta-cube-access-wls-race-negru-26-2014-5917 Ne vedem pe biciclete. O sa sara sanatatea din noi! 🙂

Read Full Post »

Pentru copii

Fratele meu a fost in concediu. Cu sotia, cu fetita. A fost plecat departe. Trei saptamani, asa cum ar trebui sa fie orice concediu al unei familii normale in caz ca ne-am permite toti sa facem asta. Mie imi plac caciulile. De toate felurile, marimile si culorile. De fiecare data cand pleaca ii spun sa imi aduca cate una. De fiecare data cand s-a intors, cu doua exceptii, raspunsul a fost acelasi: nu au aia caciuli unde merg eu in concediu. Nu si de data asta. Acum mi-a spus ca erau scumpe. Am stat eu si am analizat raspunsul si am ajuns la concluzia ca este zgarcit. Daca ai bani sa pleci trei saptamani unde, vorba lui Toma Caragiu, nici necuratu’ nu ajunge asa de des, si te uiti la 10-20 de euro cat costa o caciula, insemna ca esti chitros rau. Asa ca m-a hotarat sa ii dau o lectie. Am cautat pe net ceva sa ii cumpar nepoatei mele. Lui oricum nu ii cumpar nimic. Tot cautand ce sa ii iau fetitei si sa ii si foloseasca, am gasit o trotineta.

Avand in vedere oferta, m-am gandit eu ca si-ar dori un roz. Nu ma pricep eu la copii dar macar atat am retinut dintr-un reportaj de la televizor. Cica fetitele prefera culoarea roz. Plus ca prima pereche de adidasi erau alb cu roz. Asa ca m-am gandit sa aleg dintre aceste doua variante:

Prima varianta este roz cu argintiu. iar cea de a doua este roz cu albastru si cu mov. Pentru ca siguranta este foarte importanta, la trotineta trebuie sa porti si o casca. Asta mi-a placut mie dar sunt deschis la sugestii. Si ca sa il enervez pe fratele meu pana la capat, eu o sa imi iau una din asta:

powerwing_black

 

Ochii albastrii si trotineta? O sa fiu senzatia verii pe litoral! 🙂

Read Full Post »

Eu stiu

Eu stiu intotdeauna ce este mai bine pentru mine. Si imi asum. Am inceput sa scriu textul asta in sute de feluri. Am scris si am sters. Am scris si am salvat. Si tot asa. Cred ca ma chinui sa scriu textul asta de vreo doi ani. Cand m-am apucat de blog nu stiam ce inseamna exact sa fii blogger. Nici acum nu stiu foarte bine ce inseamna. Eu am inceput pentru ca stateam toata ziua in pat cu exceptia perioadei in care faceam recuperarea de dupa operatie. Am visat mult si inca visez. Mi-am dorit sa ajung sa scot si bani din treaba asta. M-am trezit tarziu se pare. Dar continui sa cred ca la un moment dat voi castiga si ceva bani din asta. Dupa ce am inceput sa scriu, incurajat si de anumite pareri, am inceput sa visez ca voi ajunge chiar sa traiesc din scris. Imi cunosc limitele si stiu ca pentru a reusi sa fiu bagat in seama ar trebui sa muncesc mult si sa imi corectez mai atent textele. Sa scriu despre lucrurile care se citesc. Sa fac scandal si sa scriu la moda. Daca eram gay sigur aveam mai multe vizualizari decat am acum. Nu vreau sa fac asta. Vreau ca cei care ma citesc sa o faca pentru ca le place modul meu de a relata lucrurile. Pentru ca le plac povestile mele. Pentru ca nu vreau sa corectez pe nimeni. Pentru ca nu vreau sa impun o parere si pentru ca nu va fortez sa faceti lucrurile ca mine. Nu dau sfaturi. Spun povesti pentru ca imi place sa povestesc. Scriu advertoriale pentru ca imi place sa sper ca intr-o zi chiar voi castiga ceva. Din cand in cand am mai gresit cand l-am facut pe unul sau pe altul prost. Nu ma supar daca cineva ma corecteaza si chiar ma bucur daca parerea lui este cea buna. Invat in fiecare zi cate ceva, desi incep sa si uit in fiecare zi cate ceva.

NU SUPORT LIDERII DE OPINIE. In fiecare zi se gaseste cate unul care sa detina adevarul absolut. Daca ai alta parere esti prost. In fiecare zi sa gaseste unul care sa imi spuna ce trebuie sa mananc ca sa mor sanatos, ce trebuie sa beau si cu cine trebuie sa imi impart viata, cum arata femeia perfecta (sau barbatul perfect, dupa caz), si tot asa. Sunt satul de lectiile pe care mi le dati. Am dreptul la parere si am dreptul sa va ignor. Experienta voastra personala nu functioaneaza la toata lumea. Uneori nici macar in cazul vostru. Nu te mai da mare afacerist in cazul in care inca mergi cu metroul si nu imi povestii despre relatia perfecta daca ai un divort la activ. Lasa-ma sa gresesc singur. Eu nu vreau sa te invat pe tine nimic. Nu esti nici mama, nici tata. Spune-mi parerea ta dar nu o considera adevarul suprem.

Prefer sa citesc povestile Oanei despre copii, zilnicele aventurile ale Elizei, posturile si clipurile lui Bobonete, iesirile nervoase ale lui Margineanu, pildele Codrutei, frazele de neoprit ale lui Roman si tot asa decat sa imi spui tu cum sa imi traiesc viata si ce alegeri sa fac. E viata mea si vreau sa o traiesc asa cum imi doresc. Aici am vrut sa pun o injuratura dar dupa ce am scris-o si am sters-o de vreo patru ori, m-am gandit ca nu meriti! Sa ai o seara frumoasa frustratule!

Read Full Post »

In ciuda faptului ca am prea mare grija de sanatatea mea, ochii mei se incapataneaza sa functioneze normal. Asa ca m-am gandit ca as putea sa ma joc nitel cu culoarea. Am intalnit pana acum tot felul de fete care mi-au parut interesante doar datorita ochilor. Daca stau bine sa ma gandesc, nici macar nu sunt sigur ce culoare au ochii prietenei mele. Sunt ori albastrii, ori verde spre albastru, ori albastru spre verde desi inclin catre albastru. Oricum, pana sa ma intalnesc cu C si sa ma uit in ochii ei, deja ma cucerise cu cuvintele ei. Asa ca vara asta imi fac de cap. Mi-am propus sa imi schimb culoarea in functie de eveniment, dupa cum urmeaza:

Aceasta pereche va fi folosita la tinuta de zi din timpul verii: bermude, tricou, adidasi. Succesul in afaceri este garantat.

Aceasta pereche va fi folosita la tinuta de noapte din timpul noptilor petrecute la Vama Veche: bermude de blugi, tricou cu maneca lunga, adidasi sau bocanci, in functie de vreme. La fel ca in primul caz, succesul in afaceri este garantat doar ca afaceri in Vama nu a reusit nimeni pe intuneric!

Aceasta pereche o pastrez pentru cand s-o intoarce C ca sa vada si ea ce mult am plans in tot timpul in care a lipsit ea. Succes garantat!

Nu stiu cum sa fac ca sa nu afle cati bani am cheltuit pe lentile pentru ca daca afla, sigur ma da cu capul de pereti pana imi schimba culoarea ochilor cam asa:

fusion-yellow-blue-200x200

si apoi o sa ma seduca iarasi din cuvinte.

Sa ne vedem sanatosi si cu ochi noi!

Read Full Post »

Curiozitate

Cati dintre voi purtati ceas la mana? Sunt unii care se uita ce culoare au sosetele, altii care se uita la unghii, iar altii la machiaj. Eu ma uit la ceasuri. Imi plac ceasurile la fel cum femeilor le plac parfumurile. Daca plec fara ceas de acasa am senzatia ca am plecat fara pantaloni pe mine. Am patru ceasuri. Momentan, adica de vreo doi ani, functioneaza doar doua. Doua Fossil. Celelalte doua, Swatch amandoua, au decedat cam in acelasi timp si reparatia costa cam cat as da pe unul nou. C mi-a scris acum ceva timp ca si-a cumparat si ea un ceas pe care si-l dorea de mult. Un Tissot. Apoi mi-a transmis ca e musai sa imi achizitionez si eu unul. Asa ca am inceput sa caut si am gasit modelul care cred ca mi s-ar potrivi. Insa pana reusesc sa imi achizitionez un astfel de exemplar am sa imi intregesc colectia cu doua ceasuri sportive. Primul, am sa il port de fiecare data cand merg la bazin sau la plaja. Al doilea, in fiecare weekend. Cand merg la birou am sa folosesc unul dintre cele doua ceasuri pe care le am deja in dotare pana cand am sa reusesc sa imi achizitionez unul ca acesta:

zeppelin

Arata frumos nu?

Vorbeam zilele trecute cu un amic, cam de aceeasi varsta cu mine, despre obiceiurile tinerilor din ziua de azi.Mi-am adus aminte de o intrebare pe care am citit-o undeva. Ce ai face daca ziua ar avea 48 de ore? Si prietenul mi-a raspuns asa: Daca iti mai aduci tu aminte, cand aveam noi 25 de ani, ziua chiar avea 48 de ore. Uneori chiar si mai mult si dormeam cam 3-4 ore pe noapte sau zi. Acum, daca ziua ar avea 48 de ore, probabil ca 36 le-as dormi. Si am stat si m-am gandit, ce as face daca ziua ar avea 48 de ore? Habar nu am. Voi ce ati face?

Read Full Post »

 

Dupa cum va spuneam zilele trecute, eram in Vama Veche cu cativa prieteni care aveau ceva de lucru pe acolo. Ei au muncit iar eu am gatit si m-am „plimbat” pe facebook. In timpul plimbarii am dat peste un post al paginii IMPROVSHOW, pagina unui spectacol de improvizatie. Era un post in care puteai castiga o invitatie pentru doua persoane la unul dintre spectacolele Improvshow care au loc din doua in doua saptamani, destul de rar dupa parerea mea. Ca sa castigi premiu trebuia sa dai un nume potrivit unei povesti. Stateam in camera si ma gandeam ce titlu as putea sa dau unei povesti ca sa pot castiga invitatia in timp ce baietii lucrau la mobila. Intr-o alta camera, Nasote canta. Repertoriu era destul de variat. Dan Spataru, Mirabela, Maria Ciobanu, Maria Dragomiroiu, multe alte Marii si cateva arii creatie proprie in prima si unica auditie. La noi in camera comentariile curgeau Romanii au talent, desi nu stiu care dintre noi ar putea juca rolul Andrei. Eu continuam sa ma gandesc la un titlu. Primul raspuns care participa era unul plin de imaginatie din seria „Mortul de sub scara fara trepte” sau variante. Singura idee care mi-a venit in acel moment, combinata cu istoria prezentelor la spectacolele de improvizatie a fost alaturarea numelor celor doi prieteni care munceau in fata mea. Varianta Corbu si Georgescu nu parea foarte potrivita si atunci am ales varianta alternativa Pasarea si Nebunu. Este un titlu foarte reusit dupa parerea mea, se poate construi usor si destul de divers. Asa ca am inscris varianta in concurs si am revenit la hiturile lui Nasote.

Cand am intrat duminica pe facebook si am vazut ca am castigat invitatiile mai ca nu imi venea sa cred. E clar ca lucrurile frumoase se intampla atunci cand ai nevoie. Luni am avut un interviu, unde cred ca m-am descurcat destul de bine, apoi am facut si o mica „invarteala” iar seara m-am prezentat la spectacol. Am vrut sa merg cu Pasarea, dar nu stiu exact pe unde zbura si cum Nebunu este si mai greu de scos din casa, am fost singur.Spectacolul este foarte, foarte distractiv. In fiecare spectacol exista invitati surpriza, ieri fiind Margineanu si Gina Pistol. Cu ocazia asta Gina mi-a confirmat ce am vazut la Serviciu Roman de Comedie si anume ca este un real talent atunci cand nu trebuie sa spuna foarte multe cuvinte.  Aveti aici un mic fragment din unul dintre spectacole si desi nu am primit spaga si articolul nu face parte din nicio campanie, va recomand cu caldura sa nu pierdeti urmatoarea reprezentatie. Dupa cum a spus prezentatorul, este bine sa va grabiti pentru ca mai mult de 15 – 20 de bilete nu mai sunt. Pentru ca seara trebuia sa se incheie la fel de bine cum a fost toata ziua, am reusit sa prind ultimul autobuz care pleca de la Mall de la Baneasa inspre oras si de la Dorobanti am mers pe jos pana acasa.  Cred ca m-a blestemat Gina!

 

 

 

Read Full Post »

Amintiri din tinerete

M-am intalnit zilele trecute cu niste prieteni din copilarie cu care nu m-am vazut de cativa ani. Au avut ceva treaba in zona si am profitat de oportunitate ca sa ne vedem. Binenteles ca i-am intrebat daca pot sa ii pot ajut cu ceva si binenteles ca i-am ajutat cu tot ce am stiut eu mai bine adica cu povesti. Am povestit si eu, au povestit si ei si uite asa am stat in jurul unui foc de dupamiaza pana tarziu in noapte cand a terminat Nebunu berea si mai avea un pic si ne termina si pe noi daca nu il termina palinca. Cum stateam noi si povesteam prin ce am mai trecut de cand nu ne-am mai vazut, Adi ne-a povestit cum a fost el pana in Germania si inapoi in trei zile si trei ore. Este greu sa pui in cuvinte o asa povestire dar am sa incerc in randurile care urmeaza (toate datele si informatiile ii apartin lui Adi si daca aveti impresia ca ceva nu se leaga, vina ii apartine in exclusivitate lui si la cativa „bebelusi”):

Se facea ca era prin octombrie 1994. Democratia inflorea in Romania, Iliescu il izgonise pe Regele Mihai din tara, romanii fugeau peste granita incercand sa isi faca viata mai usoara si la noi in statie aparuse un alt chiosc (fara legatura cu povestea noastra). Patru prieteni s-au hotarat sa fuga in Germania din diferite motive. Am sa folosesc doar doua nume fiindca pe ceilalti doi nu ii cunosc prea bine si oricum nu au mare legatura cu povestea noastra. Cei patru baieti si-au facut planul de drum si acesta era cam asa: Sa mearga cu trenul catre nordul tarii urmand ca apoi sa treaca prin Ucraina si Polonia iar de acolo sa treaca fraudulos in Germania, urmand ca acolo sa ceara azil politic sau in functie de cum se descurca fiecare sa isi continuie drumul sau ce o mai vrea fiecare sa faca. Zis si facut. Povestea o stiu din doua surse, din pacate una dintre ele ne-a parasit acum ceva timp si asa ca o sa ma rezum la varianta lui Adi pe care am sa o scurtez cat pot ca sa nu va plictisiti citind-o. Primul pas a fost sa isi cumpere bilete de tren. De la Suceava fiindca pana acolo au mers, binenteles cu nasul. Daca era dupa unul dintre ei, ar mai fi mers si mai departe cu nasul, crezand ca se pot intelege cu nasul si in alta tara, deoarece, nasul e nasul peste tot. Au renuntat repede la idee si au ramas la varianta cu biletele in afara tarii. Unul dintre cei patru, nu conteaza care, mergea in Germania fiindca auzise el ca in fiecare sat exista cate o orga si vroia si el sa se apuce de muzica si vroia sa isi ia si el o orga din Germania fiindca oricum se gasea peste tot. Si tot pe aceeasi filiera auzise el, ca in fiecare sat din Germania exista cate o pubela cu haine, de unde iti luai ce haine aveai nevoie gratis. Din acel motiv, nici haine foarte multe nu isi luasera la ei. Pe vremea aia nu prea auzisera ei cuvantul asta si credeau ca pubela era un fel de ceva de unde oameni care aveau nevoie se mai ajutau cu haine. Planuri peste planuri ai timp sa faci pe tren si baietii nostri isi facusera programul pe urmatorii doi ani inainte sa iasa din Ucraina. Au ajuns ei cum au ajuns in Polonia dar abia acum incepea greul. Cum sa faci sa treci granita? Dupa tre zile si doua nopti ajunsesera la granita cu Germania. Au hotarat sa treaca granita in noaptea aceea. Pentru ca mai erau cateva ore pana se intuneca de tot si pentru ca plouase au dormit in copaci. Pe la ora 2 noaptea au hotarat sa treaca granita. La 2 si un sfert se aflau in masinile granicierilor germani cu catuse la maini. Trei dintre ei pentru ca unuia nu au putut sa ii prinda catusele la spate si i-au improvizat am mecanism. Pana la 8 dimineata au dat declaratii. Una dintre ele a sunat cam asa: A venit Regele in tara, nu au vrut sa il primeasca, mai multa lume a venit sa protesteze, un politist a lovit o femeie iar eu l-am lovit pe politist si de atunci ma cauta sa ma aresteze si am fugit din tara. Raspunsul pe care l-a primit a fost ceva de genul: te cred, te inteleg, dar trebuia sa vii acum cateva luni deoarece s-a modificat legea. Si pe cetateanul nostru l-a urcat in avion. Pana la Bucuresti s-a gandit ca nici macar nu apucase sa isi procure si el o orga. Trei ore a facut pana la Otopeni si un pic mai mult pana a ajuns acasa deoarece nu avea bani la el. Ajuns in cartier, toata lumea care il stia plecat in Germania il intreba ce a adus de acolo. Si de fiecare data cand il intreba cineva acest lucru isi amintea de orga. Pana la urma a renuntat la visul muzical. Intr-un final a ajuns si in Germania dar deja nu mai cauta orga. Acum este casatorit si are si copii. Ne-a povestit el mai multe dar unele povesti este mai bine sa ramana intre prieteni. Auf wiedersehen!

Read Full Post »

Biroul

M-a sunat un prieten care mi-a facut o oferta pentru un post. Se mai gandeste si el, ma mai gandesc si eu dar am facut impreuna un plan de business. Cred ca asa se cheama intrucat cursul asta nu l-am mai prins la niciuna din facultatile cu profil economic pe care le-am frecventat. Prietenul meu incearca sa isi dezvolte afacerea si se gandeste ca ar trebui sa isi inchirieze cateva birouri in anumite orase din tara. In materie de afaceri, el este mult mai priceput ca mine doar ca in acesta afacere pe care vrea sa o dezvolte exista anumite aspecte la care ma pricep mai bine ca el si asa am ajuns sa ne sfatuim. Ne gandeam cam care sunt lucrurile de care am avea nevoie pentru fiecare biroul pe care urmeaza sa il deschida si asa am ajuns sa mobilam spatiile virtual. Avand in vedere ca spatiile de care am avea nevoie nu depasesc 50 de metri patrati, cel putin la inceput, in afara de birouri, niste scaune si vreo 2-3 dulapuri, pe care le gasesti aproape oriunde, avem nevoie de un minim suport tehnic la inceput, urmand apoi sa mai adaugam cate ceva.
A inceput cu ce imi place mie mai mult si mai mult adica cu un laptop care este intotdeauna necesar in orice fel de afacere. Am devenit fan Sony acum ceva timp dar doar in materie de laptopuri si televizoare. Apoi am trecut la imprimante. Am cautat cateva modele si nu stiu cum se face dar amandoi suntem fani HP asa ca am ales-o pe aceasta. Ca sa il parafrazam un pic pe maestrul Caragiale, n-ai treaba” in birou, este obligatoriu sa ai telefon fix. Cu asta am rezolvat repede pentru ca telefon iti face cadou Romtelecomul la orice contract cu internet si televiziune. Am rezolvat si partea cu internetul si am ajuns la clienti, pe care trebuie sa ii servesti cu ceai sau cu cafea, in functie de preferinte si posibilitati. I-am spus ca aici ma pricep eu si ca o sa ii caut un expresor  de la Saeco ca sa nu ne facem de bacanie la clienti. Am mai cautat noi tot felul de nimicuri pentru birou si la final, pentru ca tot o sa avem si televiziune inclusa in abonamentele de internet, prietenul meu mi-a promis, a jurat pe rosu chiar, ca daca reusesc sa imi fac  planul de vanzari, imi ia nu unul, ci doua televizoare Sony. Unul pentru birou si unul cadou de Craciun ca sa vad si eu meciurile asa cum este normal sa le vada orice microbist.

Asadar, daca stiti niste spatii cu suprafete intre 50 si 80 de metrii patrati, in Constanta, Timisoara, Iasi sau Oradea, trimite-mi un mail sau lasati-mi un comentariu va rog. Va tin la curent cu promisiunea prietenului si ma gandesc ca poate il conving sa imi ia un TV asa:

sony braviaNu e mare diferenta, e doar un pic mai mare.

Read Full Post »

Barcelona este unul din orasele mele preferate. Ar mai fi pe lista scurta Salzburg, Timisoara, Bruxelles, Madrid si Praga cu mentiunea ca pe ultimele doua le-am vizitat doar virtual, dar le am in plan. Momentan ma pregatesc sa revizitez Barcelona, de data asta singur, linistit, 5 zile, peste weekend, in mai, cand sper sa fie mult mai cald.

Cum biletele de avion le procur dintr-un singur loc si nu eram foarte hotarat unde sa plec, am fost la agentie sa ma sfatuiesc cu cei de acolo. Prietenul Ciprian, impreuna cu care barfesc de obicei fiindca el s-a plimbat nitel mai mult decat mine, a zis ca este frumos la Barcelona in mai si ca ar putea fi una din optiuni. Si mi-a mai zis Ciprian ca au si niste concursuri pentru bloggeri si nu numai acum, unul in care poti sa castigi niste pachete la un coafor, si unul in care poti sa castigi niste vouchere de calatorie. Eu ma uitam la el, el la mine, am analizat un pic varianta cu coaforul si am renuntat dar mi-a zis ca sunt ceva cliente care s-au inscris. Si pe urma si-a amintit ca acum ceva timp, a venit o doamna in agentie, clienta fidela de altfel, care avea sotul in Egipt si tocmai se anuntase ca zborurile catre Egipt se anuleaza si era nervoasa rau si ridica vocea in agentie si i-a spus lui Ciprian sa ii dea ceva pentru nervi pentru a se putea calma.  Ciprian s-a ridicat de la birou, a inceput sa caute prin birou ceva medicamente, desi stia ca nu are, oricum neavand voie sa dea medicamente la clienti, si s-a gandit sa ii ofere o cafea.

O cafea doriti, a intrebat-o el in timp ce pornea expresorul. Doamna s-a intors, s-a uitat la el si mirata l-a intrebat:

– De cafea crezi tu ca am eu nevoie? Cauta-mi te rog un weekend la Paris sau la Milano sa pot sa fac si eu niste cumparaturi. Sunt foarte stresata si numai daca fac cumparaturi reusesc sa ma calmez. S-a linistit si Ciprian, a uitat si de cafea care binenteles ca a dat pe afara din ceasca, i-a gasit si un weekend atat de necesar doamnei la Londra, ca cica oricum nu fusese pana atunci, i-a gasit si hotel, dupa cateva zile a venit si sotul, toata lumea a fost multumita. O sa ziceti ca este gluma dar nu este. Chiar asa s-a intamplat. Mi-a mai zis ca oferte pentru Londra mai sunt. Pentru cine este interesat, vedeti aici daca va place ideea. Ciprian a rugat-o pe doamna respectiva sa ii faca si lui o poza la Londra si doamna i-a trimis urmatoarea poza, cu comentariul urmator: Asa se vad avioanele din fata Big Ben-ului :))

londra

Pana la urma m-a convins si pe mine sa dau o fuga pana la Londra doar ca intai o astept pe C sa se intoarca din delegatie si pe urma zburam in luna de miere. A zis C ca nu stie sigur daca vrea la Londra pentru ca acolo ploua mereu si i-am dat si eu o lista sa isi aleaga. Pana se intoarce din delegatie are tot timpul sa o studieze. Si pentru ca ma gandesc la toata lumea, pentru Elis si pentru Alina (colega mea din generala care a facut calarie cand era mica), am gasit asta. Poate vor sa vina de Paste acasa si nu stiau de unde sa isi procure bilete!:) Sa ne vedem cu bine!

Read Full Post »

Older Posts »