Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Septembrie 2015

A venit si ziua aceea

Vine o zi, in viata majoritatii oamenilor cand se schimba ceva. Bine, la unii nu se schimba nimic, desi ar trebui, dar in general oamenii accepta schimbarea. Vine o zi cand nu te mai poti ascunde, cand parca toate lucrurile din jurul tau se transforma, au culori ciudate, parca sunt mai mici, parca sunt altfel. Vine o vreme cand sa citesti te oboseste. Vine o vreme in care iti vine greu sa mergi singur la cumparaturi si ai nevoie de partenera sau partenerul tau, dupa caz si/sau preferinte. Vine o vreme in care nimic nu mai este la fel si stii ca iei hotararea care trebuie. Vine o vreme cand indiferent cine guverneaza tara aceasta tu nu mai poti merge inainte in orice conditii. A venit si ziua aceea pentru mine, mi-am comandat prima pereche de ochelari de vedere.

O zi frumoasa sa aveti si fie ca ziua ceea sa vina cat mai tarziu pentru aceia dintre voi care nu detineti!

P.S. Doamna de la magazin mi-a zis ca sunt sexy cu ochelari si proaspat tuns si cu barba!

P.P.S. Nu a zis asa iubita dar nu stiam cum sa iti spun ca m-am tuns mai scurt nitel!

Read Full Post »

Nu stiu daca am povestit despre faptul ca la mine in casa, in copilarie, prima minge a fost ovala. Nu rotunda, ovala. Cand era tatal meu tanar, inainte sa devina tatal meu, intre scoala si munca mai facea si un pic de sport. Mai exact rugby. Iar dupa ce a agatat ghete in cui (imi place aceasta formulare), le-a dat jos din nou si a continuat in rugby dar ca arbitru. Aveam vreo 5-6 ani cand mama ne ducea la meciurile unde tata era tusier. Nu am sa uit niciodata costumul acela negru si jambierele alb cu negru de lana in care era imbracat tata care alerga pe marginea terenului unde niste baietii foarte mari alergau dupa o minge pe care o dadeau de la unul la celalalt cand cu mana cand cu piciorul, se loveau unii de altii iar apoi se ridicau si continuau sa alerge dupa minge. Aveam si eu o minge ca a lor acasa si nu ma loveam cu nimeni ca sa o pastrez iar prin casa nu o aruncam nici pana la fratele meu.

Am mai crescut un pic si am inceput sa vad rugby la televizor. La Tvr mai exact iar comentator era domnul Todan. Imi placea Anglia, nu stiu de ce, probabil pentru trandafirul de pe tricou. In ziua de azi nu prea mai este rugby la televizor dar cand il prind il urmaresc cu placere. Si cand am vazut la blogal ca Stejar ofera bilete la un meci al Stejarilor in Irlanda (ce echipa si ce meci frumos o sa fie), care includ si transportul si cazarea si cred ca pluseaza si cu niste bere dar nu bag mana in foc, m-am gandit ca ar trebui sa stiti si voi. Mai multe amanunte gasiti aici iar eu ma duc sa imi iau un Stejar pentru ca imi este pofta!

O saptamana sportiva si cu bere la masa sa aveti, binenteles in cantitati moderate!

Read Full Post »

Diminetile ploioase

Diminetile ploioase sunt frumoase. Imi plac. Imi plac diminetile in care ma trezesc fara chef de nimic. Diminetile in care o cafea cu lapte (sau ness cu lapte dupa caz) este singurul lucru pentru care trebuie sa te dai jos din pat dupa un somn bun de sapte ore. Merge si un ceai inainte sau dupa. Imi plac diminetile in care nici vecinii nu au apucat sa se certe. Imi plac diminetile in care cateva fructe tin loc de mic dejun. Diminetile in care nu trebuie sa deschizi televizorul si nici nu vrei. Diminetile in care un sms te face sa zambesti din tot sufletul. Diminetile in care telefonul nu suna. Diminetile in care singurele vesti „proaste” pe care le primesti in newsfeed sunt ca a pierdut Halep si nu o cearta CTP. Diminetile in care nu vrei sa faci nimic chiar daca ar trebui. Diminetile in care iti faci bagajul chiar daca pleci peste o saptamana. Diminetile in care te uiti peste toate cartile din biblioteca si nu alegi nimic. Diminetile in care poti sa visezi. Si sa scrii. Si sa visezi din nou.

Dimineti linistite sa aveti!

Read Full Post »

Prin Neamt

Dupa noua zile in judetul Neamt, doua meciuri ale nationalei si zece zile am revenit printre oamenii mei. Am revenit in orasul in care mereu se intampla ceva, in majoritatea lor prostii,care trebuiesc celebrate. De exemplu diseara o sa se intample o prostie mare si o sa ma imbat bine pentru ca asa sarbatorim noi prostiile de fiecare data.

Dar am descoperit ca obiceiul nu este singular. Pe langa Ceahlau, oamenii incep a sarbatorii inca de dimineata, chiar inainte sa afle motivul sarbatorii. Ei sarbatoresc preventiv. In Boldesti de exemplu, comuna frumoasa, sate multe, un peisaj minunat, la opt si jumatate, la magazinul de langa primarie se aflau trei domni care deja terminasera de sarbatorit si deja se odihneau cu capul pe masa.

La Dulcesti, alta comuna frumoasa, primarul m-a ajutat cu un ghid care, la ora 12, la pranz, cand am ajuns in comuna, sarbatorise toate Mariile din sat cu o zi inainte. Iar dupa o ora de plimbat prin comuna m-a intrebat daca nu putem sa ne oprim un pic si sa mergem pana la un magazin sa servim ceva usor ca pentru pranz. Si ne-am oprit pentru ca il apucase tremuratul.

La manastire la Nechit, o destinatie pe care o recomand cu mare caldura, ne-a prins un parinte ca ne plimbam prin curte si ne-a luat pe repede inainte:

De la primarie sunteti? Ia veniti incoace! Andrei, adu repede niste cafele, apa rece, ceva pui de la ceaun si o juma de tuica sa guste si oamenii astia ceva!?!?!!

Am baut apa si am fugit pentru ca altfel ramaneam acolo peste noapte fiindca au si locuri de cazare.

In alta localitate, nu dau nume pentru ca eram cu viceprimarul drept ghid, in timp ce ne faceam treaba prin comuna, a zis ghidul sa oprim in dreptul unei case sa servim o cafea. Si cand am intrat in curte la nea Mitica ne-am trezit cu o sticla de tarie pe masa. Si cand l-am refuzat (pentru simplu motiv ca eram sofer) mai avea un pic si imi turna pe gat.

Si tot asa prin tot judetul. Si am inteles ca se mai intampla si prin judetele alaturate. A zis un nene care mi-a fost ghid, ca lumea consuma mai mult in zona aceea pentru ca se plictiseste. Si este si aerul curat.

Am parasit Moldova cu greu. Cu foarte mult greu pentru ca colegul meu a achizitionat niste must si niste struguri doar cat sa se lase amortizoarele pe spate la Logan.

Am revenit in orasul meu de bastina unde nu gasesti betivi asa devreme cu exceptia celor ramasi decuseara. Doua zile am sa dorm si am sa citesc pentru a imi reveni. Pe urma ma apuc de sport: sambata seara, in centru vechi, cu colegul Mugurel care isi revine dupa accidentare, o sa  sarbatorim startul proiectul nostru international.

Sa auzim de bine si sa „citim” sanatosi!

Read Full Post »

Buna dimineata Bucuresti!

Buna dimineata oras al copilariei mele! Mi-a fost dor de tine. Mi-ai lipsit sa stii! Dupa doua luni de clienti de „vreau si eu o bere la halba nu conteaza de care, de 4 lei sa fie”, dupa doua luni in care datorita  familiei minunate de tatari pe care am cunoscut-o am pus cinci kilograme inapoi, dupa doua luni la mare cu o plaja de 20 de minute si o baie in mare, m-am intors la tine oras minunat. Imi era dor de vecinii mei imputiti si nesimtiti. De certurile lor pline de injuraturi infecte si de manelele pe care le asculta in fiecare seara. Pentru a intra in atmosfera minunata pe o oferi de fiecare data, de dimineata am fost la Mac. Imi era dor de un meniu prost de dimineata si de o cafea care costa cat un meniu de vara. Imi era dor de totii miliardarii care fac afaceri pe terasa la Mac si de totii moldovenii care vor sa intre invers la macdrive. Imi era dor de toate corporatistele cu rochie neagra si camasa alba care servesc micul dejun la masa de afara pe o caldura incredibila. Mi-au lipsit toti baietii astia corpolenti pe care tipa camasile apretate si mulate. Pentru ca nu era loc pe terasa, am intrebat un domn daca pot sa ma asez la aceeasi masa cu el. Purta camasa si bermude si avea pantofi de vara la care nu purta ciorapi. Mi-a spus: „te rog” si m-am asezat. Bea cafea si un suc. Langa mine, trei tipe isi deschideau o afacere. Ceva cu animale. Stateau in soare. Cand vecinul meu de masa a terminat cafeaua, s-a ridicat si m-a salutat. I-am urat o zi frumoasa si mi-am aprins o tigara. Imi place sa fumez si tocmai am hotarat sa renunt la tigari. Am plecat de la mac si am fost la Maio sa imi cumpar o inghetata de casa. Sunt minunate si le recomand cu placere. Pe drum spre casa,  la un semafor, unul claxona si injura. Dupa doua luni la mare in care traficul masinilor a insemnat masinile lui Onar si a lui Pinar plus trei camioane care aduceau bautura, imi era dor sa va aud cum va injurati. Imi era dor de morti si vii, de reprize de sex surpriza in trafic, de caldura incredibila cu care m-ai asteptat dragul meu Bucuresti. Imi era asa de dor de tine incat, de bucurie, maine plec iar si te las cu mortii tai si corporatistii tai si cu prostii tai si cu toata caldura ta!

Buna dimineata Bucuresti si la revedere!

Read Full Post »