Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2015

Aproape tot poporul stie ca zilele trecute a murit un om. Un tanar care a cazut intr-o groapa in timp ce conducea pe ploaie o motocicleta care deschidea coloana unui ministru care nu avea nevoie de insotitori. Un ministru care mergea spre casa, grabit, pe ploaie. Un ministru care nu a avut timp sa se opreasca sa vada ce a patit omul care ii deschidea drumul si a disparut de pe strada brusc.

La fel de brusc cum am disparut si noi. Am cazut in groapa acum vreo 25 de ani. Am incercat sa mai iesim de cateva ori din groapa dar de fiecare data ne-au impins la loc in groapa. Am incercat in iunie 90, apoi in 91 iarasi, am mai incercat in 1996 si in 2004 si inca de cateva ori. In iunie 90 au venit minerii si ne-au linistit. Zic ne-au linistit chiar daca nu am fost in piata. Eram mic si nu intelegeam prea multe. Eram inca mic si in 91. In 96 eram mai maricel si am crezut ca am ales bine. M-am inselat. Ne-am inselat. Toti astia care conduc tara nu fac decat sa sape gropi in care sa cadem cu totii rand pe rand. Nu conteaza partidul. Sunt toti la fel. Au trecut 25 de ani de cand au inceput sa sape gropi si inca le merge. Au inceput in decembrie 89 cand au reusit sa omoare o multime de oameni si pana acum au platit vreo 10 bosorogi cu cativa ani de inchisoare adunati la un loc. Au mai murit cativa la mineriade dar nu a platit nimeni pana acum. Cadavrele le-au aruncat tot in groapa. In afara de apropiati si cativa incapatanati care refuza sa ii uite nu isi mai aduce nimeni de ei.

Zilele trecute a murit un om. Nu l-am cunoscut si nu stiu daca a fost un om bun sau un om rau. Nici nu conteaza. A murit un om pentru un capriciu. Si l-au aruncat in groapa. Au dat pe sest o ordonanta ca sa il scoata pe ministru din belea. Iar noi o sa ridicam un pic capul din groapa si cam atat. Pentru ca in fond ce mare lucru s-a intamplat? Avem ce sa punem pe masa si eventual si cate ceva la desert. Nici nu mai conteaza ca sunt doar firimiturile pe care ni le arunca in groapa in timp ce trec in viteza pe langa noi grabindu-se cine stie unde cu girofare, semnale acustice si antemergatori.

Poporul acesta nu este unul de curajosi. Inghite mult, chiar exagerat de mult. Dar la un moment dat se umple groapa de cadavre si o sa iesim de acolo. Si atunci sa va tineti bine. O sa va ingroape pe toti astia care sapati gropi, fie ele mici sau mari. Fara spovedanie si fara lumanare cum zicea Coana Mare cand ma punea sa scriu cate un pomelnic.

Intr-o zi o sa ne trezim. Nu stiu cand dar nu cred ca mai dureaza mult. Si o sa va aruncam in gropile pe care le-ati sapat in ultimii 25 de ani!

Read Full Post »

Vorbeam zilele trecute cu prietena mea si ne aminteam de copilarie. De jucarii, de vizite la muzee, de fel si fel de lucruri. Printre amintirile copilariei mele la care ma gandesc mereu cu zambetul pe buze se afla mesele de duminica. Mesele unde stateam toti la un loc, fie ca mancam in bucatarie si trageam masa in mijloc, fie ca mancam in sufragerie, aveam mereu aceleasi locuri. Tata statea mereu in capul mesei, in dreapta lui, pe una din lateralele mesei statea mama si langa ea fratele meu, iarpe cealalata laterala a mesei stateam eu si langa mine Coana Mare. Era un eveniment in familie pentru ca ai mei lucrau in ture si ne vedeam destul de rar la masa cu totii in afara duminicii. Eu cu fratele meu aranjam masa. Coana Mare se ocupa de mancare. Ea gatea, ea ne punea in farfurie, ea strangea masa. Supa de galusti ca la Coana Mare nu am mai mancat niciodata. Pe vremea aceea nu faceam atatea figuri la masa cum fac acum, lucru care mi-a adus inca din copilarie porecla binemeritata.

Revenind in zilele noastre dar continuand in ideea lucrurilor care ne fac placere, am gasit azi pe Blogal o provocare interesanta. Blogal impreuna cu Cremosso vor sa stie ce moment din viata as vrea sa il retraiesc mereu. Si am stat ceva timp sa ma gandesc ce moment as vrea sa retraiesc si ar cam fi cateva. Nu am sa vi le reproduc pe toate, din diferite motive dar exista un moment in viata pe care il traiesc si il retraiesc de fiecare data cu o placere deosebita. Nu dureaza mult dar este intens si mereu imi aduce un zambet pe fata.Nu va ganditi la prostii. Mi se intampla doar vara si doar dimineata. Imi place incredibil de mult sa ma trezesc dimineata la mare, sa ma pun la o masa cat mai apropiata de mare si sa imi beau cafeau si sa mananc un strudel cu mere. Si sunt multi ca mine. Am descoperit asta in cei trei ani pe care i-am petrecut pe terasa la mare. Era un val de dependenti de cafea care venea in fiecare dimineata pe la sapte desi programul incepea la si jumatate si ma asteptau acolo. Nu prea ii lasam sa astepte prea mult fiindca imi placea la nebunie sa ii vad la mese, cu cafele in fata, cum priveau soarele care se ridicase din mare si isi savurau cafeaua satisfacuti. Fie ca era espresso, cafea sau un fel de frappe de care se ocupa in general Florin, fiecare dimineata incepea la fel. Ceva cu cofeina, un strudel si zece minute de liniste. Nici nu mai conta pe urma balamucul. Apoi venea seara si operatiunea se repeta doar ca de data aceasta fara strudel pentru ca la ora aceea nu se mai gaseau strudele. Dar cafeaua si valurile imi aduceau o liniste pe care nu am mai gasit-o nicaieri.

Pentru ca mesele cu Coana Mare nu am cum sa le mai retraiesc din pacate, unul din momentele pe cere imi place sa le retraiesc in fiecare vara va ramane acesta cu cafeaua si strudelul de mere. Pana vara viitoare cand am sa retraiesc din nou momentul minunat, va invit sa repetati si voi momentele voastre preferate si pentru ca Cremosso te si premiaza pentru asta, completati si voi aici momentul vostru preferat.

Seara buna sa aveti si cat mai multe momente de repetat!

cafea cu strudel

Read Full Post »

Pregatiri

Am intrat in „cantonament”. Nu m-am apucat de sport, m-am apucat sa ma pregatesc de intalnirea cu parintii prietenei mele. Stiu ca unii o sa radeti si o sa ziceti ce mare lucru este sa te intalnesti cu parintii partenerului tau. Nu este de ras. Nici nu mai stiu cand m-am intalnit ultima oara cu niste parinti ingrijorati ca o sa le iau fata de acasa desi fata este plecata de mult timp de acsa dar asa vine vorba. Ma sfatuiesc cu prietena mea in fiecare zi cu ce trebuie sa ma imbrac, daca trebuie sau nu sa imi dau jos barba, sa ma tund mai scurt sau sa il las asa, sa ma mai ingras sau sa mai slabesc, nici eu nu mai stiu ce sa fac.

Prietena ma incurajeaza si imi spune ca parintii ei sunt oameni normali si sa nu imi fac nicio grija pentru ca ei o sa ma placa indiferent cum o sa ma prezint. I-am spus ca ma indoiesc ca m-ar placea daca as merge la ei cu un inel cu piatra rosie si mare pe degetul mic, o bratara din aceea frumoasa si galbena la mana dreapta pentru ca pe stanga port ceasul si cu o camasa inflorata din acelea care se poarta la noi in oras in cartierele din vestul orasului. Cica daca am emotii pot sa ma vad cu tatal ei intr-un loc unde ma simt eu mai sigur si atunci am intrebat-o unde se joaca poker la ea in oras. Si a apucat-o rasul.

De azi dimineata am iesit la alergat. O sa imi foloseasca atunci cand parintii ei o sa puna mana pe ce o sa gaseasca la indemana si o sa arunce dupa mine. De asta se spune ca fuga este sanatoasa. O saptamana frumoasa sa aveti si bucurie multa in case si apartamente!

Read Full Post »

Weekend

Prietena mea este foarte grijulie cu mine. In general este grijulie dar in mod special cu mine. Vorbim cate doua trei ore pe zi la telefon fara sa mai pun la socoteala cate mesaje schimbam. Mai devreme m-a sunat sa ma intrebe ce fac asta seara, ce am mancat, ce am baut, cum merg pariurile, si de ce nu ies cu baietii in oras.

Acest comportament nu l-am mai intalnit pana acum in viata mea de cuplu. De obicei eram intrebat de ce am terminat toata fasolea (asta in cazul fericit cand ea gatea fasole), cum dracu fac de termin in fiecare seara cate o sticla de vin inainte sa ajunga ea de la servici (mai rar se intampla pentru ca in general prietenele mele nu prea au baut), de ce pariez daca tot nu castig nimic si sa imi pun pofta in cui la iesirile cu baietii fiindca iar plec vineri si ma intorc duminica sau luni. Adevarul este ca am inaintat un pic in varsta si nu imi mai permite fizicul sa ies de vineri seara in oras. Daca pierd o noapte prin oras sunt rupt trei zile. De pariat pariez mai rar si doar atunci  cand colegul Mugurel are timp sa analizeze cu mare atentie statisticile. Nu am mai baut o sticla de vin intr-o seara de asta vara, si atunci mi-a facut pofta Onar. Iar de mancat nu mai mananc toata fasolea pentru ca nu are cine sa faca fasole si in afara de oua in toate felurile, paste si friptura eu nu prea ma pricep in bucatarie.

Dupa ce i-am explicat toate aceste lucruri prietenei mele, a urmat o mica pauza si apoi mi-a zis cu o voce calda: deci te uiti la Vocea Romaniei tataie?

Seara buna si weekend frumos sa aveti!

Read Full Post »

Primul cadou

Prietena mea este o minune de fata. Stiu ca asa spunem cu totii, mai ales la inceput, dar ea chiar este o minune. Acum este n plic plecata in vacanta impreuna cu o prietena. O vacanta pe care o programase mai deja inainte ca noi doi sa devenim unul singur. Ca sa nu cumva sa ma supar, desi nu am nici un motiv, a simtit nevoia sa imi faca un cadou. Eu i-am spus ca nu este nevoie, ca oricum o sa mai ies si eu cu baietii la fotbal si la bere si iesirile astea sunt ca mini-vacantele de Pasti: stii cand incepe slujba dar nu stii cand ajungi acasa. Incerc sa nu o obisnuiesc cu ideea ca orice iesire necesita un cadou pentru ca asta ar insemna sa stau mai mult in mall  decat acasa impreunacu ea  si mie imi place acasa. Dar ea a insistat cu cadoul si stiti prea bine ca daca o femeie isi doreste cu adevarat un lucru face tot ce se poate ca sa il vada realizat.

Azi a fost ziua cea mare in care a sosit si cadoul pe care prietena mea, minunea mea, femeia pe care o iubesc si alaturi de care sunt hotarat sa imi petrec urmatoarele sarbatori (eu as vrea toate sarbatorile dar nu stiu daca ma suporta atat de mult) mi l-a daruit din tot sufletul ei. Va spun sincer, nu stiu daca am avut vreodata asa emotii cand am deschis un cadou. Nici cand venea Mos Craciun parca nu am avut atatea emotii.

Din cadoul meu razbatea un parfum fin, ceva deosebit. Cinci minute am stat cu pachetul in brate pur si simplu. Pe urma am luat un cutit si am taiat hartia incredibil de bine acoperita cu banda adeziva transparenta pe care am incercat sa o rup dar nu am reusit. Dupa alte cinci minute in care m-am luptat cu cutia, mirosul a devenit si mai putrernic si prima oara am crezut ca in pachet se afla un parfum care se sparsese la transport. Nu era asa, era o surpriza.

Prietena mea mi-a trimis un tricou. Un tricou foarte frumos, roz, de dama, de-al ei, parfumat cu parfumul ei preferat. Cica ca sa nu imi lipseasca asa de tare. Am incercat sa il si probez de curioztate dar nu a reusit sa il trec de cap. Mi-a mai trimis si o carte, cica sa nu ma plictisesc si doua pungi cu bomboane de ciocolata A zis ca mi-ar fi trimis mai multe bomboane dar nu am voie cu diabetul meu. Asa am zi si eu dar le-am bagat pe toate in mine de bune ce erau iar acum imi este un pic cam rau. Am incercat sa ma dreg cu niste vodka dar se pre ca nu isi face efectul si daca mai continui sa ma dreg o sa ma imbat curand.

Acesta a fost primul cadou pe care l-am primit de la prietena mea si dupa ce l-am savurat cum se cuvine mi-am adus aminte ca acum ceva ani am facut cadou unei prietene o carte de bucate. Dupa cativa ani mi-a marturisit ca a fost cel mai practic cadou pe care l-a primit vreodata. Cum stiu ca se intoarce roata, ma gandesc ca prietena mea a avut ea un gand ascuns cand mi-a trimis tricoul acesta: ori vrea sa slabesc cat sa intru in tricou, ori acesta este modul prin care imi spune ce fel de parfum foloseste.

Promit ca va mai povestesc despre celelalte lucruri pe care le-am gasit in cadou cu alta ocazie dar pana atunci va urez o seara frumoasa si cadouri dupa suflet sa primiti!

Read Full Post »

Caietul

Prietena mea ma iubeste. Si eu o iubesc. Mi se pare o prostie sa spui cuiva ca il iubesti mult. Eu cred ca atunci cand iubesti iubesti si atat. Nu poti sa iubesti de 100 de lei. Iar noi ne iubim. Simt asta de fiecare data cand vorbesc cu ea. Acum ceva timp mi-a spus ca ar fi bine sa ma mut la ea. Am stat un pic si am analizat cum este mai bine pentru noi, binenteles ca impreuna, si i-am dat dreptate. Este mai bine sa ma mut la ea. Si asa se va intampla in foarte scurt timp.

Stiti cum este, fiecare casa are obiceiurile ei. Si usor usor a inceput sa imi spuna din obiceiuri. In bucatarie de exemplu, cand se termina ceva in frigider, ai pe masa din bucatarie un caiet si un pix. S-a terminat parmezanul, treci pe caiet apoi te duci in camara si aduci din parmezanul de rezerva. S-a terminat mascarpone, scrii in caiet si aduci din rezerva din camara. S-a terminat vinul alb. completezi in caiet si aduci niste vin din pivnita. S-a terminat mozarella, notezi in caiet si aduci din camara niste mozarella din rezerva. S-a terminat carnea de vita, deschizi caietul si faci notificarea cuvenita apoi aduci din congelator o bucata de carne din rezerva. S-a terminat detergentul de vase, repede in caiet si fuga in camara dupa rezerva. Si tot asa cu fiecare lucru care se termina oriunde in casa. Langa camara cu rezerve se afla o camara cu produsele de curatenie de care are nevoie orice casa: aspirator, mop si altele pe care le stiti si voi. S-au terminat pungile de la aspirator? Repede in caiet si luam altele din camara. Mi-a zis ca exista si detergent de rezerva in caz ca se termina detergentul.

Pe urma a trecut la partea cu spalatul hainelor. Langa masina de spalat se afla trei cosuri. Unul alb, pentru rufe albe, unul galben pentru colorate si unul negru pentru rufe negre. De parca ar conta culoarea cosurilor cand sunt rufele murdare. Cica lunea este pentru albe, marti pentru colorate si miercuri pentru negre. In restul saptamanii nu se spala haine, se spala geamurile sau se uda gazonul. Sambata seara se inunda gaturile. Asta pentru ca sambata dimineata se fac cumparaturile la care se foloseste caietul in care ai notat tot ce lipseste.

O iubesc pe prietena mea. Dupa ce a terminat sa imi povesteasca din obiceiurile casei i-am spuws ca la mine in casa, mai exact in frigider. nu am avut niciodata concomitent mascarpone, vin, mozarella, parmezan si carne de vita, darmite si de rezerva. A zis sa stau linistit, in viata numai prostii nu invata lucruri noi. Cica atata timp cat pot sa termin vinul pot sa si imi notez ca mai trebuie cumparat.

Dupa ce am inchis telefonul am stat si m-am gandit bine. Nici nu stiu cum am reusit sa ma descur fara caietul de cumparaturi pana acum. Probabil ca acesta este si motivul pentru care raman mereu fara bautura in casa si sunt nevoit sa completez mereu cu ceai. Nu stiu cum se face ca ala nu se termina niciodata.

O seara buna sa aveti si sa va faceti caiet pentru cumparaturi!

Read Full Post »

Vine iarna. O simt in calorifere si in farmacie. Vine cu viteza. Vine cum vrea ea si nimic nu ii rezista. Acum cateva zile am sarbatorit doua luni de relatie cu prietena mea. Ea a sarbatorit dimineata iar eu seara dar totusi impreuna. Nimic nu ne poate desparti. Asa mi-a zis ea inainte sa hotaram impreuna ca o sa sarbatorim fiecare luna de relatie dar cu cadouri doar la trecerea anilor. Nu de alta dar sa nu ramanem fata idei. Apoi mi-a spus ca din an in an este ok doar ca nu putem sa sarim peste sarbatorile de iarna, cele din februarie, martie, aprilie sau mai in functie de cum cade pastele, cele de nastere ale noastre si ale parintilor.  Si cam aatat.

Au mai trecut cateva zile peste discutie si aseara ne-am asezat in capul patului fiecare si am avut o noua discutie. Ca sa fie o discutie constructiva ne-am asezat fiecare intr-un cap si intr-un alt pat. Am inteles ca se poarta dormitul separat zilele acestea, mi-a spus mie un prieten care cica nu doarme cu nevasta in acelasi pat vara. Cica sforaie. Prietena mea nu sforaie sau daca o face eu inca nu am auzit-o inca. Ca sa revenim la subiect, eram in paturi diferite aseara si mi-a spus ca anul acesta de Craciun nu vrea cadou. Am rasuflat usurat cand am auzit. Apoi a continuat si am uitat sa respir cand mi-a spus ca ar vrea sa primeasca cadoul de Craciun un pic inainte adica ar trebui sa cumpar ca si cadouri de Craciun, bilete la Banica si la Brenciu.

Recunosc ca rar, chiar foarte rar, a reusit o femeie sa ma lase fara cuvinte. Nu a durat mult pana mi-am revenit si am reusit sa o surprind. La inceput placut iar apoi nu mai stiu foarte sigur pentru ca a ramas fara cuvinte. I-am zis ca iau bilete si la Banica si la Brenciu iau bilete dar cu doua conditii. Prima conditie este sa stam in primul rand. A fost foarte bucuroasa cand a auzit acest lucru. A doua conditie este sa ma lase sa iau cateva bile si pentru Bogdan, Rata, Tammy si Pisoiu si intre doua melodii, eventual intre prima si a doua daca se poate, cand schimba chitara sau pantofii sau ce schimba el pe acolo sa ii strigam din toata inima, deja celebra urare de Craciun: Banica, auzi bai, da-te-n …….

Si mu am mai apucat sa termin pentru ca mi-a inchis telefonul. Pentru ca nu locuim inca impreuna. Si nici nu mi-a mai raspuns la telefon dar mi-a dat mesaj. A zis ca anul asta nu mergem la Banica, poate doar la Brenciu, se ocupa ea de bilete, nu o sa stam in primu rand sigur niciodata la nici un concert si mai mult de o caciula si un fular nic ca imi aduce Mosul anul acesta.

Nu stiu ce va doriti voi de Craciun dar un lucru stiu sigur: am scapat de Banica. Acum parca imi pare si rau ca i-am stricat surpriza, am vorbit intre timp cu Pisoiu si mi-a zis ca el se baga.  Dar dupa concert sa mergem la B52 sa bem ceva.

O saptamana frumoasa  sa aveti si cadouri frumoase de Craciun! Sau de sarbatori! Sau de aniversari! Sau de februarie! Sau….

Read Full Post »

Older Posts »