Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Decembrie 2015

Revelion

Am fost ieri la mall. M-a sunat un prieten si m-a intrebat daca nu vreau sa bem o cafea cat isi face nevasta-sa manichiura. Mie imi place la mall si am observat ca ii place si lui. Si dupa ce ne-a lasat la mall am inceput sa umblam prin magazine si sa pariem cat timp avem pentru cafea. El a zis o ora si jumatate eu am pariat pe doua si jumatate. Si pe urma ne-am pus la cafea. Apoi ne-am mutat la Kfc pentru ca ne luase foamea. Apoi ne-am mutat intr-o camera mica unde sunt pedepsitii fumatorii si am dat gata o jumatate de pachet impreuna. Am mai luat inca o cafea. Ne pregateam sa intram la film cand l-a sunat sotia ca mai intarzie o ora. O ora, o ora si un pic chiar. Asa ca am intrat si la Star Wars. Cand ieseam de la film ne-a sunat din nou sa ne spuna ca ne asteapta peste drum de 3 minute. Ne-am grabit la masina si am intrebat-o de ce a durat atat de mult manichiura. Ne-a zis ca a fost oferta la salon si a adaugat si pedichiura si un coafat mic. Cica era gratis si venea si revelionul. Nu ne-am mirat pentru ca stim amandoi ca femeile sunt pline de surprize. Ne-am luat la revedere si am plecat la casele noastre.

Azi dimineata m-am trezit tarziu, pe la 11 jumatate. Dupa programul obisnuit de dimineata l-am sunat pe prietenul meu sa ne sfatuim despre niste meciuri.

– Ai sa traiesti, pe unde esti?

– Iti spun doar daca stai in pat.

– Hai ca stau.

– Sunt in fata la un coafor. O astept pe nevasta-mea sa iasa.

– Pai nu a fost si ieri?

– A fost dar tu stii cat timp a trecut de ieri?

– Undeva intre 14 si 16 ore.

– A trecut ceva timp. – Si ce face acolo?

– Nu stiu si nici nu vreau sa aflu. Vreau sa iasa si sa ma duc sa dorm cateva ore ca sa nu ne prinda revelionul obositi.

Am inchis dupa ce ne-am luat la revedere si m-am bagat la somn. Ca sa nu ne prinda anul nou obositi. Cu doua lucruri am ramas dupa vizita la mall de ieri: Harison Ford o sa mai apara in Star Wars doar ca si fantoma si locurile de fumat din mall sunt pentru cei care pot si stiu sa respire si fum.

La multi ani si toate bune sa se adune in anul care urmeaza!

Anunțuri

Read Full Post »

La colindat

Eu am colindat in copilarie foarte putin in comparatie cu prietenii mei de aceeasi varsta. Nu aveam voce si eram oricum timid. Luam scara de jos pana sus si gata. Si asta doar cu sorcova. Cu steaua nu am fost niciodata. Doar cu Steluta am fost vreo saptamana dar nu ne-am tinut de mana pentru ca ea mai avea un prieten si mie nu mi-a placut sa stric casele oamenilor. Eu cel mai des i-am colindat pe ai mei. Cand pe rand, cand impreuna, cu diferite si multiple ocazii fie ele sarbatori ortodoxe, catolice sau orice zi din an, le-am cantat singurul refren pe care mi-l amintesc din copilarie: La multi ani cu sanatate, Ne dati sau ne dati mai mult? Nu tine de fiecare data dar mereu ii surprind cu refrenul la fel cum am facut in clasa a 11 – a cu doamna profesoara de romana careia i-am scris trei trimestre la rand comentariu de la Plumb desi nu a fost subiect la teza niciodata.

Credeam ca sunt unic dar se pare ca m-am inselat. Acum doua zile (asa vin la noi colindatorii in sat, cand vor ei), in ajunul Ajunului, au venit niste copii si au inceput sa cante Plugusorul. Mama s-a prins repede ca ceva nu e in regula si le-a spus ca ideea e buna dar totusi sa inceapa cu inceputul si sa le cante pe toate ca sa faca si un fel de medley si sa nu mai piarda timpul in zilele care urmeaza si copiii s-au conformat. Am ascultat asadar Mos Ajunul, Steaua, Plugusorul si Sorcova intr-o interpretare de exceptie. Patru copii minunati, patru voci diferite despre care pot sa spun sigur un lucru: niciunul nu o sa intoarca vreun scaun la vocea Romaniei!!!

Sarbatori pline de colindatori veseli sa aveti si sa aveti de unde sa ii rasplatiti!

Read Full Post »

Bunul simt s-a nascut la sat

E si normal de altfel daca te gandesti ca primele asezari au fost niste sate probabil ca totul sa se fii nascut la sat. Bunul simt, muzica, scrierile, focul si asa mai departe. Dar sigur bunul simt s-a nascut la sat. Intelegi asta cand te saluta vecinul cu care te intalnesti pe ulita sau copiii care se intorc de la scoala. Am doua exemple pentru voi acum in prag de sarbatori:

Eram in curte zilele trecute si spalam masina cand copiii care se intorceau de la scoala au strigat toti odata: Saru’mana domnu’. M-am intors cu zambetul pe buze si le-am raspuns si eu cu un buna ziua copii. As fi vrut sa le explic ca saru’mana este pentru preot si pentru sexul delicat dar deja se indepartasera.

A doua intamplare este cu vecinul de peste drum. Stateam la intersectie si vorbeam la telefon. La noi in sat nu prea este semnal si trebuie sa alergi dupa el cand vrei sa porti o discutie acceptabila la telefon. Stateam pe bordura si vorbeam asadar la telefon cand se apropie vecinul de mine.

– Salut vecine!

– Salut vecine!

– Ce faci vecine?

– Uite vorbeam la telefon dar daca ai venit tu inchid. Mi-am cerut scuze prietenului cu care vorbeam si am inchis urmand sa revin cu un telefon cand scapam de vecinul. Tu ce faci vecine?

– Uite am iesit sa fumez o tigara.

– Pai nu ai vazut ca au dat parlamentarii lege ca nu mai ai voie sa fumezi in public?

– Ia mai du-te dreacu cu orasenii tai cu tot, mi-a aruncat el intre doua fumuri iar apoi s-a intors si s-a indepartat tragand din tigara parca cu mai mare pofta.

Bunul simt s-a nascut la sat si tot colo a si murit. Sarbatori fericite zile frumoase!

 

Read Full Post »

Documentar

Este o emisiune pe TLC cu o grasa care chiar este grasa si sa nu imi sariti in cap pentru ca am zis ca este grasa. Nu fac fite acum ca am ajuns la 80 de kilograme. Si nu ca nu as fi avut prietene un pic mai plinute. Am avut una de care nu vedeam televizorul daca cumva prindeam locul de langa perete. Asta de pe TLC chiar este grasa. Cred ca are 200 de kilograme si au facut astia un documentar, care are si cateva episoade, despre viata ei. Eu am prins episodul  in care se plimba nitel, isi cumpara o canapea, niste chestii de la un „garage sale”, se sperie un pic pentru ca „s-ar putea” sa faca diabet, beai ceai verde in loc de cafea, conduce un lancruiser, se smiorcaie nitel si ea si ma-sa pentru o pisica, face niste dansuri cu niste majorete si bonus si doua reprize de publicitate, in general cu reclame la medicamente dar si la samsung edge S6+  care costa „decat” 4000 de lei si pentru care strang banut cu banut si abia astept sa il achizitionez (pana reusesc eu sa strang banii apare samsung 8+). Apare si tatal ei care are parul mai alb decat avea bunicul Mitica la 86 de ani cand a plecat loc frumos cu verdeata. Am mai primit in acest episod o cina la un restaurant italian si o intreaga prelegere despre cum sa te feresti de diabet. Nu am inteles nimic din emisiune. As fi vrut si eu sa stiu ce munceste domnisoara, din ce se intretine, cum isi permite un lancruiser si sa isi cumpere chestii si cu ce bani isi cumpara de mancare de regim si haine. Daca emisiunea este despre cum sa previi diabetul sau cum sa il tii in frau sa ne spuna si noua astora diabetici fara bani cum sa facem sa conducem jeepuri, sa platim la restaurant si la piscina si promit eu ca mai conving inca vreo doi diabetici pe care ii cunosc si care sunt si ei mai dolofanei ca o sa ne filmam facand tot felul de lucruri si o sa fim si amuzanti.

Acestea fiind spuse, daca stiti pe cineva la TLC care sa ne spuna cum sa procedam, va rog sa imi scrieti.

O seara buna si sarbatori fericite!

Read Full Post »

Cu rabdarea treci marea

Asta este o vorba din batrani, o prostie dupa parerea mea, care nu are nicio logica. Nu stiu pe nimeni in afara de Moise care sa fii trecut marea cu rabdare iar eu traiesc cu impresia ca Moise este un personaj de basm. Ea (vorba) vrea sa spuna ca daca traiesti destul de mult o sa reusesti sa vezi si luminita de la capat. Doua zeci de ani a asteptat mama momentul asta si de dimineata cand a venit sa imi spuna vestea avea o tristete in glas de parca se prabusise Casa Poporului peste parlamentari si acum trebuia sa alegem altii noi si curati. A inceput cu greu, nu inainte sa imi spuna sa iau loc la masa si sa iau o gura de cafea.

– Ionica, baiatul meu, nu stiu cum sa iti spun, am aflat de la vecinul o veste pentru care nu stiu daca esti pregatit.

– Ce se intampla mama? Ne demoleaza in sfarsit?

– Inca nu dar esti pe aproape. Ionica, rugaciunile ne-au fost ascultate.

– Ne darama si construieste o biserica, am continuat eu cu intrebarile.

– Taci si asculta! Mai ia o gura de cafea si fii pregatit. Ce iti doresti cel mai mult zilele acestea?

– 6 la loto si o veste buna de peste ocean.

– Asta tine de alt departament situat undeva mai sus. Mai incearca.

– Un muschi de vita si niste legume.

– Ca de obicei tot la mancare te gandesti. Ceva mai cultural.

– Bilete la Brenciu nu vreau. Ai luat la Buble bilete si nu stii cum sa imi spui? Stiu ca sunt scumpe dar o sa iti dau eu banii inapoi la un moment dat?

– Mereu ai visat frumos dar nu ai nimerit nici de data asta. Ionica, zice mams tragand aer in piept, o sa ramai fara muzica.

– Aaa, ai nevoie de calculator. Nicio problema. Ma gandeam sa imi iau un laptop si am si gasit ceva ieftin la altex.

– Esti departe Ionica. Ramanem fara muzica pe strada.

– Taie curentul pe strada? Asa nenorociti sa fie?

– Ioane,  esti pregatit? SE MUTA VECINII!!!

– Mama, nu imi spune asa ceva. Stai sa mai iau o gura de cafea.

– Ioane, te lasa fara maneleeee!

– Mamăăă, ce ma fac fara ei?  Fara guta, salam si restul? Fara toate injuraturile care imi insotesc dimineata de atitia ani?

– Da, o sa fie un soc sa nu te mai trezesti cu sticle goale de pepsi aruncate peste gard. Si cate si mai cate! Crezi ca o sa poti sa rezisti?

– O sa imi fie greu mama dar cred ca o sa reusesc.

Am mai luat o gura de cafea si m-am gandit ca asa ceva trebuie sarbatorit. Asa ca am dat barba jos dupa 40 de zile.

O saptamana frumoasa sa aveti!

 

Read Full Post »

Facebook-ul are o influenta proasta asupra mea. M-am gandit ceva pana am ajuns la concluzia asta. Stiu ca au spus-o toti priceputii inaintea mea doar ca mie mi-a luat mai mult pana sa ma prind. SI nu pentru ca mi-ar manca prea mult din  timpul meu liber pentru ca eu am doar timp liber. Uite azi de dimineata de exemplu, am vazut o poza de la un prieten care iesise la alergat prin parc cica sa fac loc pentru „legumele” care urtmeaza de sarbatori. Era de dimineata pentru mine, nu de dimineata pentru oameni in general asa ca m-am echipat corespunzator cu sapca, ochelari, hanorac si telefon pentru un eventual selfie si am iesit la alergat ca sa fac loc pentru sarbatori. Am pornit mai greu pentru ca este ceva distanta de la mine pana la parc si oricum trebuia sa ma incalzesc un pic (nu mai merge precum in copilarie).

Am ajuns in parc unde am constatat ca mai sunt cativa care se pregatesc de sarbatori si inca unii care au mult timp liber. Si am pornit. Am pornit mai greu dar m-am oprit destul de repede. Nu am vrut sa rezolv problema din prima zi. Imi dadusera si lacrimile la fel cum ii dadusera mai devreme lui Sova cand a aflat ca a venit nota de plata si nu se plateste in lei ci in zile la beci. Oricum deja incepusera sa ma doara picioarele, mainile, un pic ficatul si imi inghetasera lacrimile pe obraz. Am pus repede mana pe telefon, nu ca sa imi fac un selfie si sa ma dau mare, si am sunat la taxi. Cand i-am spus unde vreau sa merg azis ca glumesc. I-am zis sa ma duca repede ca m-a sunat nevasta ca naste si de aceea ma grabesc si dupa ce am ajuns in doua-trei minute acasa i-am platit cursa de patru ori pentru ca mi-a fost rusine.

M-am trantit pe canapea si am inceput sa ma gandesc. La ce mi-o fi trebuit mie sa ma iau dupa prietenul meu care are 110 kilograme si cand l-am invitat la mine la un gratar si l-am chestionat in legatura cu desertul preferat a zis ca ar fi bune niste clatite cu nutella dar pot uit de clatite si sa fie doar nutella cu nutella. Si tot urmarind ce se mai intampla pe facebook mi-am amintit ca inainte sa vad poza cu alergatorul vazusem o poza pe care a pus-o o colega din scoala generala cu un asa-zis mic dejun: frigarui de oaie si ciupercute la tigaie. Cum obisnuiescsa sar peste prima masa a zilei din cauza de somn, am zis ca este o idee foarte buna sa iau un „late brunch” cum spune prietena mea, de fapt un „late lunch” tinand cont ca orele sunt deja inaintate.

Am scos din frigider o bucata de porc, din acela bun, crescut de tata asa cum m-a crescut pe mine adica cu mancare buna si de calitate, si am aruncat-o pe gratar. Alaturi am pus niste orez la fiert. De regim, ca si garnitura. Nu am avut ciuperci. Am pus si niste ceai de fructe iar pentru desert am pregatit un borcan de gem de piersici. Fara nicio legatura cu frigaruile de oaie pe care le-am vazut la Corina in poza dar la fel de hranitor. Apropo de Corina, pozele pe care le tot pune pe facebook  sunt de la ei de la restaurant (ei adica ea si sotul) si intr-o zi o sa va povestesc si cum se mananca acolo dar asta dupa sarbatori pentru ca acum tin regim.

O zi frumoasa sa aveti si pofta mare!

Read Full Post »