Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for februarie 2018

hai ca a venit si iarna!

Maine, poimaine se face mai si s-a trezit si iarna sa ne bata in geam. Mie im bate in curte si pe ulita. La geam nu are loc de pisica vecinilor care cerseste mereu de mancare. A venit iarna si s-au inchis scolile. Doar scolile de stat evident. Acolo mai poti sa tragi chiulul. Intai doua zile, pe urma o saptamana. Pentru ca, nu-i asa, cine naiba a mai vazut zapada in februarie si viscol iarna? Asa ceva nu s-a mai vazut tocmai de anul trecut. Dar scolile trebuiesc inchise pentru a nu periclita sanatatea copiilor. Cred ca asta ar trebui sa fie explicatia. Dar doar a copiilor intre 6 si 18 ani. Aia mici pot merge la gradinitele particulare (care predomina in aceasta piat) iar astia peste 18 ani pot merge la facultate. Este foarte frig afara si a fost si ieri la fel de frig. Cu toate acestea, copiii au fost ieri si pe strazi, si in parcuri si mai ales la Mac. Adica, ma gandesc, daca tot au putut sa iasa din casa, nu ar fi putut sa mearga si la scoala? Si ieri si azi si in fiecare zi?

Am dat la zapada cam doua minute pentru a face o poteca pe aleea pe care locuiesc. Am dat doar doua minute pentru ca, de cand s-au mutat noi mei vecini, locuim doar oamenii pe aleea aceasta. Fiecare a dat cam doua minute la zapada si acum poti circula linistit dintr-un capat in altul. Si strazile sunt curate. Am vazut inca de duminica seara ca se faceau pregatiri pentru ca strazile orasului si fie curate. Acolo unde sunt strazi. Si chiar au reusit. Nu vad asta ca pe o mare realizare. Asa mi se pare normal sa fie.

Domne, cu natura nu te pui, zicea un nene de dimineata, la casa de bilete a cfr-ului, cand nici el nici eu nu am putut sa cumparam bilete de tren. Pentru ca nu mergea trenul. Trenul nu mergea, autostrada este inchisa, au inchis si porturile, cu natura nu te pui si gata.

De doua zile vad tot felul de reactii, care mai de care mai antagonice (pentru folosirea acestui cuvant, doamna profesoara Vladulescu mi-ar fi dat o nota mare). Ca nu trebuiau inchise scolile, ca trebuiau inchise de la inceput toata saptamana, ca iarna a fost si anul trecut, ca nu a fost asa de rea cum e acum niciodata, ca una, ca alta si tot asa si iar asa fara sa se ajunga la niciun rezultat. Imi este din ce in ce mai clar ca, si mi-a luat ceva pana sa ajung la concluzia asta, indiferent de cine este primar, indiferent de cine este prim ministru, indiferent de cine este presedinte, iarna nu-i ca vara si pace!

Apropo de prim ministru, pe aia cu pensiile o stiti? Viorica Dăncilă: „pensia minimă crește de la 5200 lei la 6400 lei de la 1 iulie.”

Hai v-am pupat si Craciun fericit!

Read Full Post »

Portrete (cu Valentin)

Cine zice ca femeile sunt barfitoare are dreptate. Stim cu totii asta. Exista o vorba care spune ca gura femeii nu o inchide nici pamantul. Nu este adevarat, sa stiti ca eu am incercat cu o perna si functioneaza. Dar nu despre barfa femeilor mi-am propus astazi sa va scriu ci despre barfa barbatilor. Exista si ea, chiar daca noi nu recunoastem asta in general.

Am fost cu Valentin zilele acestea prin oras. Ca beietii. Cu treaba. Noi cand plecam de acasa sa ne imbatam zicem ca avem treaba. Si ne-a prins dimineata prin club. Pe o canapea, usor mai retrasi, fiecare cu cate o bautura. Valentin, pentru ca nu mai bea de la revelion, avea un Heineken. Eu, pentru ca nu mai beau Pepsi, aveam o Coca-Cola. Si facem un fel de „Bravo, ai stil” in varianta noastra. La categoria „Asa Nu”, am avut vreo trei concurente. Prima dintre ele, unu’saizeci inaltime, 90-100 de kilograme, blugi lipiti pe membrele inferioare, altfel nu ne-am explicat cum a reusit sa intre in ei si nici unde a gasit asa articol vestimentar. A doua concurenta, tot unusiunpic, nu tu piept, nu tu posterior, doua maieuri unul peste celalalt, nu tu burta, nu tu nimic, unde o fi bagat atata bautura dracu stie, am incadrat-o noi in subcategoria”Bai baiatule, asta nu e om”. A treia dintre participantele la concursul nostru, nu arata in niciun fel. Nu am cum sa va descriu fizicul ei sau outfitul pentru ca nu puteai sa iti iei ochii de la fata. Avea ceva in privirea ei, care mie mi-a indicat urmatoarea situatie in copilaria ei probabil nu foarte fericita: cred ca, intr-o zi, cand ii pregatea mama ei papanasi cu branza si cu smantana si cu dulceata din aceia buna de fructe de padure facuta in casa, ea a intrat in bucatarie si a zis ca vrea clatite. Si probabil ca mama ei, de bucurie, a mai intrebat-o o data daca e sigura ca vrea clatite in loc de papanasi, ea a insistat ca da, si masa zdraaang o tigaie peste fata si a ramas de atunci cu fata plata si un pic inclina, cam cum au caii, pentru ma-sa a dat de sus, cum ar veni.

Am mai avut si alte concurente, dar care nu au prins finala. Una dintre ele, zicea Valentin, mergea de parca sughita la fiecare pas. Alta cica semana cu un scaun de biserica. Am mai avut-o si pe sora primei concurente care, zicea tot Valentin, a mancat tot cand era mica, tot ce se servea in gradinita. Stim ca pare ca suntem rautaciosi, si suntem, ne uitam si noi in oglinda dimineata si ne dam seama ca nici pe noi nu ne-ar primi la Bamboo, dar sunt niste specimene pe strada zilele acestea de te intrebi daca e Halloween in fiecare zi.

Stiu ca sunt rautacios, pentru ca dupa tot rasul si concursul nostru, am dat cu piciorul intr-un obstacol aparut in cale si mi-am dat sangele. Am zis multumesc lui Dumnezeu ca am scapat ieftin si daca imi cer iertare azi, cand e lasata secului, mi se iarta. Eu zic ca am scapat ieftin, mi-a dat Dumnezeu o lovitura si am scapat repede, dar cu Vali e mai greu. Cred ca i-a pregatit ceva mai special. Cand ne-am despartit se ducea la Mac. Cred ca are planuri mai de durata cu el. Vrea sa il chinuie cu mancare proasta!

O saptamana buna sa aveti! Si sa ma iertati! 🙂

Read Full Post »

Muzici care iti raman in cap

Cand eram eu mai mic, mic de tot, am inceput sa citesc carti. Pe urma am inceput sa ascult si muzica. Prima oara am ascultat povesti la pick-up. Pe urma restul. Cu timpul am renuntat la povesti si am mai schimbat si muzica. Am trecut de la Victor Socaciu si Vasile seicaru la Celelalte Cuvinte si Krypton. Pe urma la Metallica si tot asa, din una in alta pana am ajuns sa ascult o gramada de chestii. Cand Bila cu Bocanila si cu Cokaru ascultau Obituary si nebunelile alelalte, eu m-am oprit pe la Pantera. Erau multe trupe ciudate dupa parerea mea, printre ele una care cica avea in 15 minute cateva sute de melodii. Le ascultam la Lenti Chiriac, nu intelegeam nimic dar aia era, faceau parte din lumea muzicala si ei la fel ca si mult altii. Printre trupele pe care le-am ascultat in tineretea mea, enorm de multe de altfel, se numara Slayer, Sepultura sau Pestilence. Pentru a va da seama cat de mult apreciam trupele acestea, pot sa va spun, ca am fost cu Oscar la un concert Sepultura, si am asteptat tot concertul sa cante doua piese pe care nu le-au cantat. Nu asta de fapt era problema. Nici nu ar fi avut cum sa cante Sepultura piesele pe care eu le-am asteptat pentru ca erau de fapt piese Slayer dar eu eram ferm convins ca ei le canta. Nici asta nu ar fi o problema pentru ca oricum toate suna la fel, adica instrumentale frumoase si ragnete peste masura.

Ma gandeam aseara, aflat la un concert Pestilence, primul din viata mea si singurul daca ma ajuta bunul Dumnezeu, cum a evoluat muzica de acum 20 de ani cand i-am auzit eu pe cei de la Pestilence ultima oara. Raspunsul este ca habar nu am, ragnetele mi se par la fel, instrumentalele la fel de bune, la concertele rock vin intre 40 si 300 de oamenii, in timp ce la dnb sunt 400 de copii, pastilati in majoritatea lor. La repareli, tot pe acolo, 3-4 sute de oameni, majoritatea duhnind a iarba, majoritatea nerealizand cand incepe sau cand se termina concertul.

Cand eram eu mic, consideram muzica un manifest, un mijloc de a transmite publicului un mesaj. De aceea nu am inteles niciodata grohaielile. Sa imi fie cu pardon, poate ca ma insel, dar un solist de la o formatie din aceasta de gen, pe care l-am intrebat ce spune el in microfonul acela mi-a spus foarte sincer ca nimic. Poate unii zic ceva, nu contesc asta, dar daca nu primesc si „subtitrarea” eu nu prea inteleg mesajul.

Am ascultat aseara patru trupe de rock, care nu au sunat rau. Ultima pe scena, Pestilence. Trupa din copilaria mea, cu an de infintare 1986. Nu a sunat rau, iar la tobe s-a aflat un roman. Imi spunea cineva aseara, cica este cel mai bun tobosar din Europa. Nu am de unde sa stiu si nu il pot contrazice pentru ca nu sunt muzicolog. Mi s-a parut foarte tare alta chestie. Cand Pestilence se infiinta, acum vreo 32 de ani, tobosarul nostru nu se nascuse. Mi se pare foarte tare sa ajungi sa canti intr-o astfel de formatie, care exista atunci cand tu nu existai.

Plecasem de la alta chestie si ma intorc linistit. Stiti ce mi-a ramas in cap dupa concertul de aseara? Nimic. Cam cum imi raman dupa aparitiile a 95% din trupele sau artistii pe care ii vad pe diverse scene sau pe la televizor. Poate ca gandesc eu gresit, dar nu cumva muzica asta (toata muzica) s-a schimbat in rau in ultimii 30 de ani?

Read Full Post »

Un leu pentru partidul meu!

S-a gandit un domn ca am putea sa o sponsorizam noi pe Simona Halep. Nu este primul care face asta chiar daca, de data asta, omul doar a lansat propunerea. Va reamintesc, pentru cei cu memorie scurta, ca exista in capitala un club pe care il sponsorizam fara ca cineva sa ne fi intrebat daca dorim sau nu, unde salariile sunt cele mai mari din Romania, iar noi, sponsorii, nu primim nimic in schimb. Daca nu v-ati prins, este vorba de CSM Bucuresti, unde trebuie sa platesti bilet la intrarea in sala pentru ca asa este normal, desi ca sponsor, tu cetatean al capitalei, nu iti vezi numele pe tricoul lui Neagu sau al altei jucatoare.

S-a gandit un domn, ca prostul as spune eu, si mi-au mai spus si altii, ca ar fi interesant, ca astia  trei milioane de romani care s-au uitat la meciurile Simonei, sa dam cate un euro si sa devenim sponsorul Simonei, astfel avand ocazia sa ne trecem numele pe echipamentul sau. Prostul, care crede ca domnisoara Halep nu are sponsori, nu stie sau se face ca nu stie, ca sponsorul despre care se stie ca ii lipseste in acest moment numarului doi mondial, este unul tehnis, adica de echipament, adica niciun producator de echipament sportiv nu vrea sa ii dea fetei atatia bani cati si-ar dori ea. Nu conteaza nicio secunda despre ce suma este vorba, singura in masura sa decida suma este Simona Halep, iar pe banii ei este regina.

Prostul, iese cu astfel de declaratii, evident pentru a mai castiga ceva capital: Simona este brand de tara, Simona este Romania, Simona este esenta poporului roman, Simona in sus si sus, pentru ca in jos nu are cum sa fie Simona. Simona Halep are sponsori desi,ni se induce ideea ca, romanca fiind, nu beneficiaza de aceeasi atentie precum alte sportive.

Hai sa terminam cu victimizarea asta inventata. Simona Halep nu primeste aceeasi atentie pentru ca nu face ceea ce ar trebui sa faca ca sa primeasca atentie. Nu spun ca este un lucru rau, fiecare doarme cum isi asterne. Daca nu mergi la petreceri cu vedete, daca nu apari cu cate un alt baiat macar o data la 6 luni, daca nu joci tenis Brad Pitt sau Angelina macar de Craciun pentru o cauza umanitara, esti un nimeni pentru paparazii. Mor aia tot asteptand sa prinda o poza cu tine care sa se vanda.

Simona Halep nu are nevoie de sponsori din astia inventati de politicieni si nici sa isi schimbe modul de viata. La un moment dat, un producator de echipament tot o sa o convinga cu o suma. Si nu o sa mai fie nevoie sa joace intr-un echipament fara insemne. Dar asta este problema ei si nu a noastra. Problema noastra este ca nu exista terenuri destule unde copiii care o vad pe Simona Halep sa poata sa bata mingea. O racheta mai de Doamne-ajuta costa doua-trei sute de lei iar o ora la teren intre 60 si 150 de lei. Plus mingi, antrenor si ce mai trebuie pe acolo. Cine se poate apuca la banii astia? Poate 10 dintr-o generatie si s-ar putea sa exagerez.

Domnule politician, nu ar fi mai bine, pentru poporul asta, sa mai facem cateva terenuri de tenis, cateva de handbal, cateva de volei, sa facem niste programe regionale care sa incurajeze copiii catre sport, care sa mai aduca niste venituri pentru unii profesorii de sport, sa facem cate ceva pentru poporul asta, in loc sa ne cacam pe noi ca nu are Simona Halep destui bani in cont?

Vreti sa facem un pariu simbolic, pe o portocala de Doha? Daca cumva, absolut „intamplator”, o prinde un paparazzo intr-o poza la piscina, pe cand iese din apa, intr-un costum de baie din doua piese, a doua zi semneaza cu Nike, pe dubla fata de cat a cerut? Si poate face ea niste terenuri la Constanta unde sa se antreneze copiii gratis!

Hai Romania!

Read Full Post »