Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for martie 2019

Mi-a dat Teaca concediu la cerere și l-am luat cu doua mâini. Joaca naționala meci în Suedia și a zis Marius că ar fi frumos să îl vizitez câteva zile. Am pus mâna de la mână cu prietena mea, au mai donat și ai mei ceva pentru o cauză nobilă, m-a ajutat și Claudia cu un bilet de autobuz și asta e vacanta.

Am plecat de dimineață din București cu wizzul până la Oslo. E frumos în aeroport la Sandefort Torp unde nu se uita norvegienii urât la tine când te controlează la buletin. De fapt nicăieri nu se uita urat la tine. Prima chestie care mi-a sărit în ochi s-a întâmplat în autobuzul care te duce în oraș. Pe lângă faptul ca a costat mai mult autobuzul decât cursa de la București, în autobuz poți sa îți încarci telefonul. Poate nu pare mare lucru pentru voi dar pentru mine e chiar o chestie smechera.

Când ajungi în Oslo înțelegi imediat de ce se spune despre Norvegia ca este o tara scumpa. Un kebab, cam cat shaorma aia mica din rondul de la Kogălniceanu, o prăjitură cam cat o savarina de la Capsa și o cola la jumate care e la fel peste tot, costa 20 de euro. În banii noștri vreo 90 de lei, în coroanele lor cam 132. Și asta nu e mare lucru doar ca să folosești toaleta costă și nu oricât și nu oricum. Îți trebuie card, lucru pe care nu l-am știut, și care era să îmi strice începutul vacantei. Noroc cu un paznic norvegian care mi-a zis că se aștept să iasă cineva, sugerând-mi o românească care pare că se folosește și în tara lor.

Apoi a urmat drumul pana în Suedia. Dacă în ultimii 15 ani ai mers cu autobuzul pana la Mangalia și te aștepți ca autocarul sa oprească într-o benzinărie ca sa poți sa mergi la baie sa știi ca nu o sa se întâmple asta niciodata. Nu pentru ca este șoferul vreun nebun și vrea sa știe cat poți sa te abții, pentru ca exista toaleta în autocar. Pe urma ajungi la destinație. După caz te cazezi sau mergi la gazdele tale.

Ale mele sunt mișto. Doi părinți, doi copii, 3 veverițe și un hamster. Hamsterul nu știu cât o mai duce dar momentan încă respira. Am mâncat, am băut o bere, am dormit precum în copilărie. A trecut și prima zi și prima noapte.

De dimineață am luat-o cu Marius la pas. Am fost într-un Mall apoi la magazinul de bomboane. Pentru un diabetic acest magazin este ca un muzeu. Peste 1000 de feluri de bomboane. Am ciugulit și eu câteva specialități, nu multe, doua trei de ici de colo, 800 de grame. 800 de grame de bomboane sunt multe și pentru un om normal, darmite pentru un diabetic de tip doi, care tine și regim de carne și de desert. Apoi am plecat sa vizitam Gotenburg. Primăria, Universitatea, Gradina Botanica, Teatru, Opera, Biblioteca, câteva biserici, plimbările cu vaporașul, sunt locuri și lucruri pe care trebuie sa le vedeți în oraș. În plus noi am mai dat o vizita și printr-un cimitir, unde am constatat ca cimitirele sunt de fapt niște parcuri și ca aia parcați acolo au avut viata lunga. Am găsit o pereche care chiar au parcat la câteva zile unul după celalalt, o sa va povestesc eu alta data.

Cam asta a fost primul episod, va mai povestesc și zilele următoare. Sâmbăta mergem la meci la Stockholm, joaca suedezii cu romanii. Vineri mergem și noi sa jucam un pic de fotbal ca băieții, cică romanii cu suedejii maneliști.

Sa aveți o săptămână frumoasă și să iasă biletul la pariuri!

Reclame

Read Full Post »

Copie după buletin aveți?

Am fost sa înmatriculez mașina. Nu știu dacă știți exact care este procedura care trebuie urmata pentru a înmatriculat o mașină dar nici nu o sa va plictisesc eu povestind acum treaba asta. Mai tai din iei și ajung unde ma doare. La administrația financiara. La administrația financiara ai nevoie de 3(trei) contracte de vânzare cumpărare în original și copii după buletin și cartea mașinii. Ajuns pe la prânz la administrația financiara am prins bonul cu numărul 121. Bon ce s-a dovedit a fi important. Am început sa îmi verific documentele și îmi lipsea o copie după buletin. 50 de bani costa o copie iar eu de 50 de bani am câteva monede. Ma pun la coada la xerox. Încep bine, în fata mea 5 persoane, însă doamna xeroxista era în pauza. Nu mai era mult din pauza și am decis sa rămân în picioare la rand. Vine doamna, se apuca de treaba, încep sa urce și bonurile. 105 deja și coada de la xerox avea tot 5 persoane. 109 și reușim sa rămânem 4 persoane. Hai ca nu o mai lungesc, 119, 2 persoane în fata, 40 de minute de așteptare. Ma panichez ușor, o întreb pe doamna dacă poate sa îmi facă și mie o copie la buletin pentru ca îmi vine rândul la ghișeu. Îmi spune sa întreb persoanele aflate în fata mea dacă nu le deranjează. Întreb persoanele, primesc acceptul, ii ofer buletinul și îmi răspunde ca e ocupata. O întreb dacă nu pot sa îmi fac eu copia, în timp ce pe panou apare numărul bonului meu.
Ma gândesc ca nu trebuie vreo diploma de inginer ca să apeși pe un buton iar eu am avut și librărie, am ceva experienta cu copiatoarele. Îmi spune ca să ii fac reclamație la superiori dacă nu îmi convine pentru ca ii fac un bine. Ii răspund și eu ceva, îmi face copia și nu rămânem prieteni. Plec, plin de nervi, neînțelegând de ce este nevoie de copii ale documentelor în anul 2019 când un scaner la fiecare ghișeu rezolva problema mai repede și rămâne în „arhiva” pe viata. Plec, cu tremurat în mâini, merg la stadion la Dinamo sa cumpăr un fular pentru un copil. Aici aflu, cu stupefacție, ca managementul fantastic de la acest club a decis mutarea magazinul la Rin Hotel. Adică, cum ar veni, unde și-a înțărcat dracul copiii. Cat de prost sa fi? Foarte prost concluzionez și după ce rog un prieten din zona sa ma ajute cu fularul, iau o pauza sa dorm o ora. La inmatriculari se închide la ora 19. Ora mea de somn se transforma în doua, pana iau fularul și numerele de pe mașină, ajung la inmatriculari la 18.30.
Domnul polițist ma ajuta respectuos ca nu se mai dau bonuri. Zic în gând cu morții, cu vii, cu proasta de la xerox. Tot domnul polițist îmi spune ca dacă mai e timp mai iau și fără bonuri pana la închiderea programului. Îl vad amabil și mai îndrăznesc o întrebare.
Puteți sa îmi spuneți dacă am toate documentele necesare?
Se uita prin ele și ma intreaba: copie după buletin aveți???
P. S. Povestea are totuși un final fericit. Am fost peste drum, am făcut copia după buletin, la 18.54 am fost la ghișeu, la 18.57 am aflat ca toate sunt bune și frumoase și peste doua zile îmi dau numerele și talonul. Doar ca trebuie sa vin cu chitanță pe care tocmai o primisem de la domnul polițist.
P. S. De dimineață am plecat în concediu. Cu avionul. Jur ca ma așteptăm să îmi ceara copie după buletin la îmbarcare!

Read Full Post »

Gata, am stabilit de doua luni si saptamana asta am si reusit sa duc la capat planul. Plec. In Suedia. Plec la meci, la nationala. Nu stau mult dar macar o pauza de la ce se intampla. Nu ma intereseaza in mod deosebit meciul in sine, dar cica in tarile alea locuiesc extraterestrii si vreau sa ii vad si eu cum arata. Eu suedeji nu am vazut prea des in viata, cred ca vreo doi pe la Vama dar aia nu erau extraterestrii, aia semanau mai mult a rame dar stiti cum e la Vama, cam cum e pe Startrek la o petrecere de burlaci inainte de o nunta intre un klingonian si o romulanca (parca asa le zice), nu prea poti sa iti faci o idee corecta despre un popor daca tu te-ai intalnit in viata ta cu doi betivi sau doua betive, oricum nu sunt sigur ce erau pentru am auzit ca arata la fel.

Pe aceasta cale, as vrea sa multumesc urmatoarelor persoane, ordinea fiind intamplatoare si nu arata cat de mult sau de putin au ajutat la indeplinirea acestui vis transformat in realitate: parintilor mei care m-au conceput, nascut, crescut si invatat sa pun mana pe carte si pe care nu prea i-am ascultat niciodata, prietenei mele (unica, cu care merg peste tot) care ma sustine neconditionat desi fac o gramada de prostii si probabil ca o sa mai fac si altele, lui Cosmin Contra care nu a reusit sa califice nationala in liga superioara si asa ca jucam cu Suedia, Suediei pentru ca exista si vikingilor ca au populat-o, jegurilor de politicieni pentru tot ce nu fac in si pentru tara asta din care au supt aproape tot ce era de supt si care zilnic imi trag suturi in fund sa ma car din tara asta, lui Marius, sotiei lui si celor doi copii pentru ca o sa ma suporte, lui Glice pentru a inteles ca o las cateva zile singurica si sper ca nu o sa darame tot prin casa chiar daca o sa mai treaca cineva pe la ea din cand in cand, baietilor de la RKS, E.M.I.L., Coma si Luna Amara pe care i-am pregatit sa ii am in casti pe drum, batranului care mi-a dat concediu chiar daca o sa avem concert Niste Baieti, la care va invit cu mare drag, si asa sunt doar doua pe an, si lui Doamne-Doamne ca ma tine sanatos cat sa o fac si pe asta.

Pana atunci mai am cate ceva de facut, ceea ce va urez si dumneavoastra, greva generala de 15 minute pe 15 martie la ora 15, multa sanatate si traditionalul 44 de pahare sa fie fara numar!

Read Full Post »

Am vazut Alita. Nu o data, de doua ori. Nu pentru ca mi-ar fi placut dar am vrut sa ma conving ca am inteles corect mesajul. Care mesaj nu l-am inteles nici prima, nici a doua oara. Povestea filmului este cam asa, pentru cei care nu veti vedea vreodata filmul: domnul doctor o gaseste pe alita, asta insemnand ceva ramasite dintr-un robot mai vechi intr-o gramada de gunoi. Dupa ce o spala si o coafeaza, ii mai pune ce ii mai lipsea devine Alita. Care se indragosteste de un baiat om, el fiind un fel de hot de piese de schimb pentru roboti pe tura de noapte, ziua ocupand postul de indragostit. La un moment dat credeam ca este o poveste de dragoste, vezi Doamne ca o sa ajungem sa ne iubim cu robotii peste ani si ani, singura diferenta fata de zilele noastre fiind ca femeia gonflabila de azi probabil ca o sa scoata si ceva sunete si o sa fie un pic mai finisata, in rest nu vad mare diferenta.

Ca sa revenim la ai nostrii, dupa lupte seculare care dureaza cam de la inceput pana aproape de final, aflam ca baiatul se transforma in robot si pe urma moare de tot, lucru deloc surprinzator, s-a mai vazut si in alte povesti, vezi Romica si julita sau Love Story. La sfarsit ea nu naste, inca nu le-a trecut ideea asta prin cap dar te lasa in coada de peste, s-ar putea sa mai existe o continuare, nu inteleg de ce si pentru cine.

Mesajul nu l-am gasit si nici nu il mai caut. Ca imagine si efecte sta bine, dar ma tot intreb de doua zile, de banii astia, nu mai bine ii dadea moldoveanului ala sa mai faca niste metrii de autostrada?

Read Full Post »

De la mine din copac

Ce zi ciudata a mai fost si asta de 4 martie. Acum niste ani s-a zguduit Romania si ne-au murit mii de compatrioti. Printre ei si ceva oameni care ne-ar fi facut viata mai frumoasa. De cand am inceput sa il indragesc mi-am pus mereu intrebarea ce ar fi putut sa mai scoata Toma Caragiu. O moarte stupida care ne-a lasat mai saraci si cu multe intrebari. Si multi altii care au plecat in aceeasi noapte blestemata. Nu am avut niciodata curaj sa il intreb pe tata cum a fost atunci printre cladirile daramate. Poate o sa se intample la un moment dat sa imi povesteasca dar nu stiu daca mai vreau inca o poveste trista pe langa astea pe care le traim cu totii zilele acestea.

Tot intr-o zi de 4 martie a aceluiasi an, adica ieri, s-a intamplat sa mai plece la loc frumos cu verdeata, unde nu exista nici durere, nici intristare, asta e partea care mie imi place cel mai mult din „discursul” inmormantarii, doi baieti celebrii. Luke si Keith, pe numele de botez, sau rebelul din Beverly Hills si vopsitul de le Prodigy. Sa le fie drumul lin si sa ii ierte Doamne-Doamne, stiu ca unii spuneti ca nu exista dar nu dezbat subiectul.

Privind situatia de la mine din copac, pentru ca nu am avut bani de castel unde sa ma izolez si m-am multumit cu un copac, situatia sta cam asa si cu parerea asta am sa raman pana ma duc si eu dupa ei: nu stiu cat de mult regreta ei acum plecarea suprema dar cred ca este usor tardiv. Cand o buna parte din viata ta e plina de agitatie, lucru pe care ori nu il intelegi ori alegi sa il ignori, este foarte posibil sa urmeze si concluzile orale cu locul cu verdeata destul de repede. Adica mai pe scurt, nu va mai drogati atat daca vreti sa nu va planga vecinii o zi si neamurile trei. Asta in cazul in care vreti sa prindeti un pic din pensie. Stiu ca trebuie sa fim toleranti, sa acceptam ca fiecare trebuie sa traiasca asa cum isi doreste si cred ca este normal sa fie asa dar nu inteleg de ce va mirati ca doi fosti (ca sa zicem ca s-au lasat) consumatori au murit devreme. Voi va asteptati sa traiasca o mie de ani?

Mai taiati din droguri, mai taiati din alcool, mai taiati din grasimi si o sa muriti fericti si sanatosi la 90 de ani. Nu va tine nimeni sa duceti o viata sanatoasa, sa incercati sa doborati recordul lui Nea Ion (vorba lui Vali, pamant si pietre peste el) si sa va traiti viata langa familie. Asta daca va intereseaza subiectul. Unii o sa zica ca bat campii, poate au dreptate, dar le zic asa: Nu va mai drogati aiurea!

In incheiere as vrea sa mai subliniez un aspect. Cand vine vremea si te umpli de garoafe, indiferent ce spune lumea, eu zic nu iti mai pasa oricum de nimic. Sa le fie drumul lin!

Read Full Post »

« Newer Posts