Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Cronica de meci’ Category

Ma uit la meci. Rapidul joaca cu moldovenii lui Porumboiu pe care de fapt nu ii mai patroneaza Porumboiu dar de fapt ii patroneaza. „Copiii” au debutat cu curaj. Moldovenii la fel si au si inscris. Ba chiar de doua ori pana in minutul 20. Insa baietii canta in tribuna fara sa le pese de rezultat. Jocul este frumos. Pancu alearga ca in tinerete si paseaza precum Sabau pe vremuri. Galeria canta in permanenta. Am mai spus asta dar canta prea frumos ca sa nu ma repet. Repriza a doua debuteaza cu gol pentru visinii. Moldovenii sunt in dificultate acum desi conduc pe tabela. In tribune baietii domina fondul sonor. Jocul e frumos in continuare. Si in nota obisnuita a Rapidului, am pierdut. Si precum in filmul juniorului Porumboiu meciul se termina cu o faza controversata care naste intrebarea – A fost sau n-a fost?

P.S. Sunt carcotas, a fost!

Read Full Post »

Despre fotbal

Asta seara e meci mare. Rapid joaca cu Concordia un meci de baraj pentru ramanerea in prima liga de fotbal. Un meci care nu ar trebui sa se joace. Un meci care se joaca pentru ca lui Mitica Dragomir ii trebuiau 18 echipe pentru ca altfel il nenoroceau aia de la RDS si noilor actionari din Giulesti le trebuia un pic de ajutor. Nici Chiajna nici Rapid nu au dreptul sa joace in liga intai. Echipa din Chiajna a retrogradat sportiv, iar Rapidul a fost retrogadat pe motiv de licenta, de fapt pe motiv ca nu a primit licenta. Ce ar insemna pentru Rapid sa nu se prezinte la acest meci? Ce pierde Rapidul daca nu se prezinta la acest meci? Ce reprezinta Rapid?

Sa o luam in ordine. Ce ar insemna sa nu se prezinte? Nimic. Ce pierde Rapid daca nu se prezinta? Aici exista doua raspunsuri: daca castiga meciul, ar continua in prima liga si ar primi niste bani; daca pierde meciul, nimic. Ce inseamna Rapid? Rapid inseamna suporterii care au fost alaturi de echipa si care vor fi mereu alaturi la bine si la greu. Suporteri care nu vor ca echipa sa se „prostitueze”. Suporteri care o sa vina la meciuri in liga a doua la fel ca in prima. Suporteri are de-a lungul timpului au apreciat o bara frumoasa mai mult decat un titlu. Suporteri care plecau fericiti de la stadion indiferent de divizia in care jucau „visinii’. Rapid reprezenta o stare. Imi amintesc o seara in oras de acum multi ani, cand Bogdan, aflat la o masa cu niste sustinatori ai Stelei a pus un pariu. Cine canta mai multe cantece din galerie. Stilisti(erau moldoveni) trei la numar, au cantat cam cinci minute. Bogdan canta singur si s-a oprit dupa 30 de minute pentru ca i se uscase gatul. Apoi a mai cantat 30 de minute. Asta e Rapidul. Am vorbit cu cativa suporteri rapidisti. Ei nu vor ca echipa lor sa se prezinte la meci. Ei vor sa joace in divizia a doua si daca echipa poate, sa promoveze. Nu vor pomeni. Rapidul nu are nevoie de asa ceva.

 

Read Full Post »

Trezirea la realitate

Imi place fotbalul pe stadion. Merg de cate ori este posibil sa ii vad pe baieti cand joaca acasa dar merg si in deplasari. Anul acesta nu prea am fost si imi pare rau. Dar sper ca de la anul sa merg mai des. Nu scap nicio ocazie sa vad un meci pe stadion. Merg sa ii vad pana si pe baietii din comuna cand au meci in liga judeteana. Saptamana trecuta a inceput returul si au debutat cu dreptul. I-au invins pe rivalii de la Topraisar. Meciul a fost greu dar victoria a fost a celor mai buni. Prima de victorie dupa un astfel de meci consta in doua baxuri cu bere. Baietii astia nu au sponsori si tricourile si le platesc singuri daca se strica. Saptamana viitoare ma duc sa ii vad si in „deplasare. Asta este fotbalul adevarat. Fotbalul jucat de placere si pe o bere. Fotbalul de duminica dimineata dupa care te duci la carciuma si comentezi meciul impreuna cu jucatorii. Fotbalul care nu se scufunda. As vrea sa ii vad pe jucatorii nationalei urmarind un meci din liga judeteana. Pe un teren care nu mai este acoperit cu iarba de ani de zile. Intr-o tribuna de fier care tocmai a implinit 40 de ani. Cu o bere in mana, comentand fazele si aprecind una din rarele centrari reusite. Si pe urma vreau sa ii vad la carciuma din centru satului. Nu ar fi o premiera pentru ei. Doar ca carciumile in care umbla ei au stele. Astea de la sat nu au decat bere si tuica. Poate asa isi amintesc de unde au plecat si pentru ce joaca fotbal de fapt.

Ultima oara am vazut nationala jucand contra Frantei. Pe un stadion din care sareau brazdele de parca trecuse Vasile cu plugul pe acolo. Nu era prea mare diferenta fata de terenul pe care joaca baietii de la sat. Doar spectatorii au facut diferenta. Ma intreb, cum o fi oare la un meci in deplasare al echipei nationale? Terenul olandezilor este tot la fel de prost precum al nostru? La ei se bea bere pe stadion?

Read Full Post »

Lectia de istorie

La Istanbul ploua. Terenul este imbibat cu apa. Jucatorii sunt fleasca si ei din primul minut. Asta nu stiu sigur, dar am presupus pentru ca primele cinsprezece minute din meci le-am petrecut la Vocea Romaniei. Dar jucatorii sunt fleasca oricum. Este deja unu la zero pentru ai nostrii. Terenul este prost. Teren mai prost ca asta nu am vazut decat in Romania. La Romania – Danemarca, cand am jucat pe nisip. Si era soare. Ce meci, ce dezamagire. Ma uit la jucatori cum se chinuie pe terenul asta si imi aduc aminte cum se chinuia Teixeira sa paseze pe un teren bun ieri. Azi, eu nu cred ca il apucam pe teren, in minutul cinsprezece. Apoi Cfr-ul ramane in zece. Pana sa vad reluarea, aflu ca ai nostrii conduc fara sa traga vreun sut la poarta. Si vine si penalty-ul. Pentru turci, dupa ce Sepsi a vrut sa dea cu capul dar a dat cu mana. Melo rateaza dar turcii continua sa puna presiune pe ai nostrii. Vine pauza.
Am dat pe protv sa mai prind ceva din Vocea Romaniei dar acolo era un accident cu morti si cu raniti. Le zic si eu ceva de morti si de raniti celor care cred ca astea sunt stiri pentru televizor si ma intorc pe tvr1. Aici treaba sta mult mai bine. In cinci minute, sunt doua reclame la o bautura alcoolica. Una este cu un nebun care se crede presedinte la pechinezi si cealalta cu unul care se crede presedinte la contrazis. E clar ca de alcool are nevoie tara asta. Si de nebuni.
Incepe repriza a doua. Turcii ataca in valuri. E aproape normal pentru ca se joaca intr-o balta. Turcii ataca si pana la urma egaleaza. Ei au marcat ambele goluri ale meciului, dar ai nostrii se apara stoicism. Pe stanga joaca un marocan care a trimis cred ca treizeci de centrari. Si secundele trec. Si tot ne aparam. Numaram secundele de parca de asta ar depinde soarta intregii tari. Si reusim sa scapam neinvinsi. Dupa ce un meci intreg in care nu am tras nici macar un sut spre poarta. In cel mai pur stil romanesc.
Si din nou publicitate. Tot cu imbecilul care se contrazice.
Apoi comentariile de dupa meci din studio. Cineva sa il imbrace pe Marius Mitran, va rog. E prea bun jurnalist ca sa il lasi sa apara asa la televizor!!!

Read Full Post »

Hai Ioane la meci, imi spune Bulgaru. Mergi cu mine, merge si Presedintele, ne distram frumos. Radem, glumim si la sfarsit ne bucuram pentru Steaua. Presedintele zimbeste din spatele lui.

Nu merg cu tine la meci Bulgare! Ma duc cu baietii. Strigam, incurajam echipa, il iubim pe MM, ii raspund si dupa alte cateva injuraturi reciproce, aruncate din dragoste, plec sa ma intalnesc cu baietii. Suna telefonul. E Bobby. Ioane, in jumatate de o ora ne vedem pe Maior Coravu. Lasa pistolul, cutitul, petardele, grenadele, monezile, cheile, constiinta acasa si hai repede ca fierbe Nea Emil. A vazut stelisti in fata ochilor si nu il mai poate tine nimeni.

Nea Emil este tatal lui Andrei. Nea Emil are un metru si jumatate inaltime si o inima visinie la fel de mare. Si o enciclopedie de intamplari de toate felurile alaturi de galeria giulesteana cu care a colindat toata tara. Ii cunoaste pe toti cei care au jucat vreodata pentru alb-visinii, pe unii chiar i-a cunoscut personal. A fost cu Rapidul peste tot prin tara si uneori si prin Europa. Nu te plictisesti niciodata cu Nea Emil. Intr-o deplasare la Buzau, i-a injurat pe jucatori tot meciul si pe jumatate din drumul de intoarcere la Bucuresti. Apoi a adormit. S-a trezit cat sa ii mai injure odata si pe dinamovisti cand am trecut pe Stefan cel Mare.Si asta, dupa un meci pe care Rapidul l-a castigat! E unul dintre cei mai vechi rapidisti in viata si parerea lui este mereu respectata.

Ma urc in masina si ajung la locul de intalnire. Ajung la fix cat sa il prind pe Nea Emil gata incins.

Bai, eu cu voi nu mai merg nicaieri. De ce nu ne-am batut cu aurolacii, nu se vede, dar se aude Nea Emil din grupul de suporteri rapidisti. Nu mai merg cu voi nicaieri. Haideti mai repede ca iara gasim locuri la Cucuietii din Deal. Haideti, haideti mai repede. Ma Ioane, nu au vrut ma sa ne batem cu spurcatii, imi arunca repede printre dintii si pe urma se uita indelung la mine. Ma Ioane, tu te-ai bronzat asa de tare sau chiar esti tigan? Apoi imi da o palma parinteste peste cap si incepe sa ma zoreasca catre stadion. Hai Ioane ca intarziem. Mai e o ora pana la meci dar pe Nea Emil nu il opresti din drum. Nu il opresc nici jandarmii.

Baietii sunt toti pregatiti de meci. Andrei, Bobby, Ticos, Finu, Valerica si tot asa. Avem toti tricouri la fel. Ma simt un pic ciudat, Parca as face parte dintr-o mica armata si probabil asa si este. Desi nu am facut niciodata armata, ma simt ca un soldat. Daca ar fi fost asa frumos si in armata, poate ca ar fi trebuit sa o si fac. Intr-un final, intram in stadion. Nea Emil se porneste. Dupa gard sunt cativa suporteri stelisti. Huooo, lesbienelor! Ba Ioane, ala e mai negru ca tine, si astia ne fac pe noi tigani! Si tot asa pana cand ajungem chiar in stadion.

Cine tine cu Steaua, se aude din vreo 2000 de voci. Se aude si continuarea si se aude din ce in ce mai tare. Acum imi amintesc de ce imi placea pe stadion. Ne gasim locuri in peluza, binenteles la Cucuietii din munte. Jucatorii sunt la incalzire. Presedintele impreuna cu Bulgaru iau si ei loc in tribuna. In alta tribuna binenteles. Stiu ca o sa fiu tinta ironiilor lor daca lucrurile nu vor merge bine dar si daca iese ca mine doar eu stiu ce ve fi la gura mea.

In spatele meu este un tata cu doi copilasi nu cred ca au mai mult de sapte ani fiecare. Au si ei tricouri la fel ca restul galeriei. Imi place cand vad copii pe stadion si mai ales cand vad fete. Mi se pare un pas spre normalitate. Poate ca ne vom civiliza si noi la un moment dat. Sper sa apuc momentul in care sa merg cu copilul pe stadion fara sa ma gandesc ca cineva va arunca o petarda si vor fi mai putine injuraturi. Stelisti incep sa se auda si ei: La tigani, m..e la tigani! „Tiganii” aplauda si isi iau la rand adversarii. MM Stoica, Mirel Radoi si Lacatus sunt primi vizati sa fie iubiti in aceasta seara. Dintre toti, parca MM e cel mai iubit. Cata dragoste emana acest personaj nu am vazut niciodata. Apoi urmeaza Gabi. Cum care Gabi? Gabi Safta. Totusi o mana de oameni il iubesc si pe el. Nu multi dar sunt convins ca ii ajunge si lui atata dragoste.

Incepe meciul. Baietii striga, striga din tot sufletul. O mie noua sute douștrei, se aude peste tot stadionul. Mai mult de atat nu poti sa ceri de la 3000 de oamenii. Primele zece minute din meci sunt foarte frumoase in tribune. Nu reusesc sa ma uit la teren. Stam mult prea sus si oricum duelul din tribune e mult mai interesant. Pe teren albii nu joaca nimic. In tribune, aceeiasi albi, fac  spectacol. Stelisti au doua scandari. Haide Steaua si M..e la tigani!  Bobby se intoarce la mine si imi spune zambind: Cetateni! Apoi se aude intr-o singura voce : Cand venim pe stadion. Bobby se intoarce si imi zambeste din nou: Amatori!

In peluza opusa, stelistii afiseaza un banner: CE FACE BAIETII? Incerc sa imi dau seama daca este ironie sau chiar sunt atat de prosti. La cati stelisti am cunoscut din peluza aia, inclin sa cred ca nu l-au scris ei. Meciul continua la fel de anost pe teren. Stelisti rateaza doua ocazii si la poarta cealalta Teixeira se zbate aiurea nimerindu-l pe portar. La pauza sunt deja tinta ironiilor venite din tribuna de la Presedinte. Are oarecum dreptate. Baietii ies la tigara. Concluzia generala este ca ai nostrii nu joaca nimic dar poate iese ceva. Nea Emil injura. Pe toata lumea.

Repriza a doua. Albii din ce in ce mai slabi. Intra Burca care nu stie exact la ce echipa joaca si creeaza cea mai mare ocazie la propria poarta. Stelistii sunt la noi in jumatate. Pe teren. In tribune scorul este net in favoarea noastra. Timpul trece greu in tribune. Trece greu si pe teren. Pentru mine trece repede. Injur la fel de mult ca Nea Emil. Se arata prelungirile. Cinci minute. Ma bucur ca sunt doar cinci, trebuia sa dea douazeci. Pancu rateaza incredibil si pe contraatac stelisti obtin o lovitura libera periculoasa. Portarul apara incredibil si Valerica incepe sa injure mai rau ca noi toti. A invatat la White Gate cand a fost student in tinerete. Ai nostri sunt in corzi si Bourceanu marcheaza inchizand meciul. Nea Emil e devastat. Toate rudele apropiate ale jucatorilor au de mancare. Ale lui Nelutu Sabau sunt primele. La mine in telefon incep sa curga mesajele de „felicitare”. Toata lumea se bucura de necazul omului.

In spatele meu tatal is mangaie copiii. Baietelul e mai mare un pic decat fetita. El e cel mai suparat. Sa imi bag…….. in măta MM, il aud si nu imi vine sa cred. Ma intorc si pustiul continua in timp ce tatal il mangaie pe cap, parinteste. F……… pe Theodora! Ma uimesc cunostiintele pe care le are. Sunt suparat foarte tare dar parca mai tare ma supara copilul asta. Si e plin de copii ca el pe toate stadioanele din tara asta. I-am vazut peste tot.

Merg pe strada cu Bobby pe drum spre bar. Il injuram pe Sabau si ne gandim ca poate ar fi mai bine sa il dea Copos afara. Si poate sa il pensioneze pe Pancu. Si sa il faca antrenor. Schimbam obiectivele si incercam evitarea retrogradarii. Nu ar trebui sa sa existe o varsta pentru pensionare in fotbal, ma intreaba Bobby. Decidem amandoi ca Pancu trebuie pensionat. Ne despartim suparati eu ramanand sa dau ochii cu stelistii in bar si sa indur ironiile.

Ioane ala cu 11 era Pancu mă, incepe Bulgaru. Scafa ma inteapa si el. Presedintele zambeste. El e cel mai castigat. A castigat si pariul si o sa ma terorizeze pana in retur. Pe curand!

Read Full Post »

Ce meci! Ce meci a fost in tribune! Coregrafii, scandari, Mitica la puscarie din tot sufletul si stadionul, copii, batranii, fete, mame, lacrimi, injuraturi, aplauze. Nu mai merg pe National Arena niciodata. A fost foarte frumos cu exceptia finalului. Unii au atacat, unii au inscris, unii au plans, unii s-au bucurat. De peste mari si tari Popica se bucura. Dragos e trist. E trist vreo 5 minute pana isi aminteste ca o sa fie inca odata tatic, si ca Mos Craciun exista. Il mituiesc cu promisiunea unei ciorbe de gaina si imi trece si mie. Rapidul are farmecul lui. Razvan Lucescu nu are farmec. Raman cu bucuria unei finale. Eu am mai pierdut una la peluza asta cu Progresul. Tot cu Dinamo. Nu mai merg pe National Arena.

Nici de data asta Coana Mare ar fi nimerit-o. Imi e dor de Coana Mare.

Read Full Post »

Finala cupei Romaniei la fotbal. Meci mare. Joaca Rapiduletzul cu Dinamo. Andrei e beat de ieri. Si bea si acum. Si biletele sunt la el. Si bea. Bobby vine cu Oncica si cu Dariusica. Emotii mari. Bobby canta de sambata. Si canta. Toata lumea se pregateste. Copos a semnat ieri cu Sabau si azi cu Rednic. Razvan Lucescu nu a aflat. Vine si Dragos la meci asa ca maine am mari sanse sa apar in Can-Can. Vrea si Pacalici la meci.  Nu e finala Europa League dar cu greu se mai gasesc bilete. Mi-ar fi placut acum sa pot sa o mai intreb pe Coana Mare acum cine crede ea ca o sa castige si parca o si vad cum s-ar fi asezat ea la capul patului si-ar fi pus palmele pe genunchi si m-ar fi intrebat cine joaca. Eu i-as fi spus ca joaca Dinamo, ăia din Stefan cel Mare, cainii rosii cu baietii din Giulesti, Rapidistii, ceferistii. Ea s-ar fi gandit un pic si mi-ar fi zis sigur ceva de genul: Ioane, cainii nu sunt aia raii? Aia in rosu? Atunci o sa castige aia in alb! Facea ea cumva si mereu gresea castigatorul. Si mereu radea in barba. Chiar si atunci cand m-a parat la prietena mea ca o inselam. Ii spunea ca asa sunt baietii, mai iubareti. Imi e dor de Coana Mare. Si de cum se bucura ea cand „baga gol”. Sper sa se bucure de acolo asta seara macar de vreo doua-trei ori. Si pe urma cu totii la bere.

Mi-ar placea sa se termine 2-1 pentru Rapid si ultimul gol sa il dea Marcos si vorba lu’ Finu sa le fure tortul din farfurie.

O sa revin cu cronica meciului! Hai baietii!

Read Full Post »

Dimineața a început spectaculos de bine. E foarte cald și foarte frumos afară. Furtuna de ieri parcă a curățat orașul. Ca totul să fie și mai frumos, de dimineață îmi încep ziua cu o cafea pe care o savurez împreună cu Oana. Bârfim noi vreo două ore după care ne retragem fiecare unde avem treabă: ea să mai pună de un târg, eu să îi frec creierii Piticului cu sedința tehnică.

Ajung cam târziu la ședința dar nu mă pot abține să nu îi strecor două-trei sfaturi prietenului meu. Dan (Mama) mă ceartă. Cică de el de ce nu scriu nimic. Îl rog frumos să nu pună presiune pe presa scrisă că dacă intră în gura noastră numai Dumnezeu și Dan Diaconescu îl mai scapă. Mă uit la Piticu și îl simt îngrijorat. Îl trag deoparte și îl întreb dacă e vreo problemă. Îmi spune că are de ales între a își călca principiile sau a își vedea interesul. Eu îi spun că sunt momente când ar trebui să îți vezi întâi interesul și apoi mai vedem și cu principiile. Sună ciudat asta să îi spun eu lui când eu nu mi-am văzut interesul și am ținut cont de principii. Îmi zice că o să se gândească și plecăm către teren. Pe drum, Mama se ține de glume. Din Tolontan și Maria Andrieș nu mă scoate. Îl las să își facă de cap dar când ajungem la teren o rog pe doamna doctor de la ambulanță să îi facă un control de rutină să fim siguri că nu i se rupe apa în timpul meciului și va trebui să îl întrerupem. Împreună cu Struțu și cu Nebunu inspectez suprafața de joc. După ploaia de aseară terenul se prezintă incredibil de bine și există mari șanse ca să avem parte de un meci frumos. S-au strâns și vreo 50 de spectatorii deja, aproape că mă simt ca la meciurile Progresului.

Prima surpriză apare la încălzire. Piticu nu e titular. Mă gândesc că e prea apăsat de situație și s-a gândit că e mai bine să îi încurajeze de pe margine. În sfârșit începe meciul. Avem galerie puternică și pe fondul încurajărilor frenetice, echipa se năpustește în atac. După primul sfert de oră suntem deja conduși cu 2 la 0. Acum încep să realizez că Piticu a procedat exact ca mine și nu și-a încălcat principiile. Măcar cu atâta lucru să rămânem dacă tot ne bat copii de la Termo. Nebunu vrea să mă contrazică și înscrie după un penalty clar ca lumina zilei. E 1-2 la pauză dar avem speranțe pentru repriza a doua.

Începe repriza a doua, tot cu noi în atac și tot cu copiii înscriind. Piticu nu mai rezistă pe bancă și face schimbări. Intră Struțu și cu Ion și parcă ceva s-a schimbat. Nebunu înscrie cu un șut de la 30 de metri din alergare direct unde dorm paianjenii. Nu cred că am văzut două goluri așa frumoase până acum. Acum poate să se lase.  Din tribună se aude o voce care spune : Nebunu nu e gay! Galeria a luat foc și pe fondul gălăgiei din tribună, echipa noastră domină meciul. Mao are o bară, apoi reia o minge la câțiva centimetri pe lângă poartă. Nebunu mai trage odată în bară, tot de la 30 de metri și lui Dan îi tremură șuncile. Ca povestea să aibă și un final fericit, Fane primește cartonaș roșu și rămânem în 10. Nu mai contează prea mult pentru că meciul se termină. Ca să fiu sincer, Termo a jucat un pic mai bine, dar măcar un egal meritam și noi pentru dăruire. După meci, aflat încă sub influența rezultatului, Piticu dă vina pe arbitri (care l-au ciupit nițel de fapt), pe căldura de afară și pe mine și Mustață. Dan în schimb o bagă pe aia clasică cu ne-am dorit mai mult victoria dar rămânem contrați pentru meciul următor, pentru victoria de azi nu înseamnă nimic fără o victorie și în ultima etapă. Piticu revine la sentimente mai bune și îi transmite arbitrului, aflat acum alături de noi în tribună, și care și-a recunoscut o parte din greșelii, că o să arbitreze în prima ligă când o să ajung eu jurnalist. Asta înseamnă că și-a revenit Piticu. Confirmarea vine odată cu berea pe care o dă la băieții și care pentru Lucică se dovedește a fi un adevarat adversar. După ce driblează vreo doua – trei, începe să îi gratuleze pe cei aflați acum pe teren cu urări de bine adresate mai mult rudelor vii sau decedate, se ceartă cu un moș aflat și el în tribună, dar mai ales îi transmite arbitrului că ar vrea să o iubească pe soacrăsa.  Cu foarte mare greutate este escortat în afara stadionului. Plecăm spre casă (terasă) cu regretul că puteam să scoatem mai mult din acest meci și cu speranța că la ultimul nostru meci ne vom prezenta mult mai bine. Cum nouă romănilor în general ne place să stăm la mâna adversarilor, numai jocul rezultatelor ne mai poate duce la baraj. Astfel, dacă vreți să ne vedeți pentru ultima oară în acest an, și să încurajați o echipă frumoasă de cartier, vă aștept marți, 18.05, pe stadionul Comprest, de la ora 17, să urmăriți un fotbal de calitate și să încurajăm împreună echipa noastră. 

Singurul regret după ziua de ieri este că nu am ajuns să “mor” și eu macar un pic. Să aveți o sâmbătă minunată pentru că eu sigur o să o am. Aseară ma sunat Tammy și a zis că astăzi îmi aduce banii. Vă rog să îl sunați și să il felicitați pentru nunta care se apropie. Are numarul 0724.90.51.51. dacă cumva l-ați pierdut sau nu l-ați avut. Vă mulțumesc încă odată și mă înclin (asta e de la Moisescu, dar îmi place), al dumneavoastră, cu respect, Ion Povestitorul.

Read Full Post »

Deci ca să fie clar și să nu avem discuții: mâine de la 15:00, mare meci mare. AS Longevity cu Termo. La Termo avem ceva afinități din tinerețe. Majoritatea băiețilot mai pricepuți din cartier de la mine acolo și-au făcut debutul la seniori. Acolo, manager este Dan, un alt băiat din cartier pe care îl știu de dinainte să îmi fac debutul în curtea școlii. Atunci era un fotbalist de succes la aceeași Termo. Acum, este un manager tot de succes, rămânând fidel culorilor care l-au consacrat. Și asupra lui, la fel ca în cazul managerului Piticu, timpul și-a lăsat amprenta. Acum este supranumit Mama, fiind singurul bărbat menționat în Cartea Recordurilor ca fiind însărcinat în a 20 lună și care încă nu a născut. Deci, ce să o mai lungim,mâine de la 3 pe stadionul Comprest, e meci mare. Să fie un meci frumos, să câștige cei mai buni, adică ai noștrii, adică Longevity. Acum vă las. Mă duc că mă așteaptă fanii la terasă. Asta dacă nu o să fie din nou ocupate toate mesele. Pe mâine dimineață!

Read Full Post »

Am aflat de la ce vine Longevity dar chiar că nu pot să va spun. Oricum nu prea are legătură cu fotbalul, poate mai mult cu managerul deci să rămânem la fotbal. Începând cu ora 10, la cât s-au deschis pizzeria și Gilu (cealaltă terasă de lângă pizzerie) grupuri, grupuri de suporteri au început să se strângă. Până la ora 13 ne-am strâns cam 12 inși. Cam puțin pentru un așa mare meci. Mai tragem speranțe că vom fi mai mulți în curând și continuăm să facem tactica. Azi jucăm 4 – 4 – 2 ne comunică Piticu și ne strică toată distracția. Fug de la ședința tehnica să îmi fac manichiura, că vorba ceea, meci de meci să fie, dar fără manichiură făcută nu se poate. Mă întorc la timp ca să descopăr că acum avem o galerie mai mare decât avea Progresul când trăgea la titlu, și ne îmbarcăm în mașini să plecăm către stadion.

Ajungem la stadion. E impropriu spus stadion pentru că de fapt e un teren cu vestiare și o tribună parțial acoperită. Galeriile își salută echipele aflate la încălzire și fraternizează în tribună. Pentru prima oară i-au contact cu echipa noastră din care îi recunosc pe Struțu, Fane, Nebunu și binențeles pe Piticu. Când era mai tânăr i se spunea Piticu pentru că era mai micuț de înălțime, acum i se spune Piticu pentru că seamănă cu din ce în ce mai mult cu Maradona: strânge echipa în jurul lui, e coordonatorul echipei, binențeles și căpitanul ei, are 95 de kilograme și 40 de ani. Doar că lui nu i-au plăcut drogurile. În rest seamănă leit.

În sfârșit începe meciul. Îi dominăm copios și după primele 15 minute e deja 1-0 pentru adversari. Câte felicitări a primit arbitru, denumit deja Theo după mai celebrul său coleg care fluieră în prima divizie, nu am mai auzit de la petrecerea de Crăciun de la birou. Continuăm dominarea și pe teren și în tribună a echipei adverse și binențeles a lui Theo, care mustrat de conștiință începe să dăruiască cartonașe galbene fără număr. Vine pauza și ne potolim un pic. Am timp să îi povestesc lui Țâcos ce am pățit ieri seară în Giulești unde am avut în spatele meu 3 băieți care l-au înjurat aproape tot meciul pe Ioniță deși cel pe care vroiau de fapt să îl înjure era Răduță. Am spus aproape tot meciul pentru că spre sfârșit Bobby i-a corectat și ca să nu mai facă vreo greșeală au continuat să vorbească despre telefoane mobile. Pauza se termină cu o serie de pariuri despre câte cartonașe roșii va primi echipa adversă și meciul se reia.

Reluăm dominarea teritorială și după 15 minute, Theo dă un penalty pe care l-au văzut doar el șI Moș Crăciun. Nebunu înscrie și suntem iar în cărți. Dominăm până la sfârșit dar meciul se termină la egalitate. Spre surprinderea tuturor urmează penaltyuri de departajare. Nu prea înțelege nimeni nimic dar câștigăm la penaltyuri și toată tribuna e în delir.

Pi-ti-cu, vino-coa, și cumpără-ne be-rea, se aude pe stadion și plecăm spre cartier să savurăm victoria. Managerul le-a promis  băieților că le dă o bere pentru victorie dar să nu sărim calul că vineri cică mai avem un meci și trebuie să fim concentrați. Eu cu Țâcos și cu Piticu o să ne concentrăm mai mult pentru că am observat mai multe greșeli de-a lungul meciului și trebuie șă le corectăm până vineri. Eu încerc să le corectez de astă seară dar după ce mă înjură toată terasa mai ceva ca pe Gigi Becali mă las păgubaș.

Despre următorul meci pot doar atât să vă spun: se va desfășura vineri 14 mai începând cu ora 17 pe stadionul care bănuiesc că se cheamă Comprest (sau ceva de genul ăsta). Vă aștept la stadion, intrarea e liberă, se poate consuma orice în tribune pentru că nu există stewarzi șI în plus e foarte multă bună dispoziție.

De la masa învingătorilor, printre două sticle de vin, a transmis, pentru dumneavoastră, Ion Povestitoru.

Read Full Post »

Older Posts »