Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Cronica de meci’ Category

Dimineața a început spectaculos de bine. E foarte cald și foarte frumos afară. Furtuna de ieri parcă a curățat orașul. Ca totul să fie și mai frumos, de dimineață îmi încep ziua cu o cafea pe care o savurez împreună cu Oana. Bârfim noi vreo două ore după care ne retragem fiecare unde avem treabă: ea să mai pună de un târg, eu să îi frec creierii Piticului cu sedința tehnică.

Ajung cam târziu la ședința dar nu mă pot abține să nu îi strecor două-trei sfaturi prietenului meu. Dan (Mama) mă ceartă. Cică de el de ce nu scriu nimic. Îl rog frumos să nu pună presiune pe presa scrisă că dacă intră în gura noastră numai Dumnezeu și Dan Diaconescu îl mai scapă. Mă uit la Piticu și îl simt îngrijorat. Îl trag deoparte și îl întreb dacă e vreo problemă. Îmi spune că are de ales între a își călca principiile sau a își vedea interesul. Eu îi spun că sunt momente când ar trebui să îți vezi întâi interesul și apoi mai vedem și cu principiile. Sună ciudat asta să îi spun eu lui când eu nu mi-am văzut interesul și am ținut cont de principii. Îmi zice că o să se gândească și plecăm către teren. Pe drum, Mama se ține de glume. Din Tolontan și Maria Andrieș nu mă scoate. Îl las să își facă de cap dar când ajungem la teren o rog pe doamna doctor de la ambulanță să îi facă un control de rutină să fim siguri că nu i se rupe apa în timpul meciului și va trebui să îl întrerupem. Împreună cu Struțu și cu Nebunu inspectez suprafața de joc. După ploaia de aseară terenul se prezintă incredibil de bine și există mari șanse ca să avem parte de un meci frumos. S-au strâns și vreo 50 de spectatorii deja, aproape că mă simt ca la meciurile Progresului.

Prima surpriză apare la încălzire. Piticu nu e titular. Mă gândesc că e prea apăsat de situație și s-a gândit că e mai bine să îi încurajeze de pe margine. În sfârșit începe meciul. Avem galerie puternică și pe fondul încurajărilor frenetice, echipa se năpustește în atac. După primul sfert de oră suntem deja conduși cu 2 la 0. Acum încep să realizez că Piticu a procedat exact ca mine și nu și-a încălcat principiile. Măcar cu atâta lucru să rămânem dacă tot ne bat copii de la Termo. Nebunu vrea să mă contrazică și înscrie după un penalty clar ca lumina zilei. E 1-2 la pauză dar avem speranțe pentru repriza a doua.

Începe repriza a doua, tot cu noi în atac și tot cu copiii înscriind. Piticu nu mai rezistă pe bancă și face schimbări. Intră Struțu și cu Ion și parcă ceva s-a schimbat. Nebunu înscrie cu un șut de la 30 de metri din alergare direct unde dorm paianjenii. Nu cred că am văzut două goluri așa frumoase până acum. Acum poate să se lase.  Din tribună se aude o voce care spune : Nebunu nu e gay! Galeria a luat foc și pe fondul gălăgiei din tribună, echipa noastră domină meciul. Mao are o bară, apoi reia o minge la câțiva centimetri pe lângă poartă. Nebunu mai trage odată în bară, tot de la 30 de metri și lui Dan îi tremură șuncile. Ca povestea să aibă și un final fericit, Fane primește cartonaș roșu și rămânem în 10. Nu mai contează prea mult pentru că meciul se termină. Ca să fiu sincer, Termo a jucat un pic mai bine, dar măcar un egal meritam și noi pentru dăruire. După meci, aflat încă sub influența rezultatului, Piticu dă vina pe arbitri (care l-au ciupit nițel de fapt), pe căldura de afară și pe mine și Mustață. Dan în schimb o bagă pe aia clasică cu ne-am dorit mai mult victoria dar rămânem contrați pentru meciul următor, pentru victoria de azi nu înseamnă nimic fără o victorie și în ultima etapă. Piticu revine la sentimente mai bune și îi transmite arbitrului, aflat acum alături de noi în tribună, și care și-a recunoscut o parte din greșelii, că o să arbitreze în prima ligă când o să ajung eu jurnalist. Asta înseamnă că și-a revenit Piticu. Confirmarea vine odată cu berea pe care o dă la băieții și care pentru Lucică se dovedește a fi un adevarat adversar. După ce driblează vreo doua – trei, începe să îi gratuleze pe cei aflați acum pe teren cu urări de bine adresate mai mult rudelor vii sau decedate, se ceartă cu un moș aflat și el în tribună, dar mai ales îi transmite arbitrului că ar vrea să o iubească pe soacrăsa.  Cu foarte mare greutate este escortat în afara stadionului. Plecăm spre casă (terasă) cu regretul că puteam să scoatem mai mult din acest meci și cu speranța că la ultimul nostru meci ne vom prezenta mult mai bine. Cum nouă romănilor în general ne place să stăm la mâna adversarilor, numai jocul rezultatelor ne mai poate duce la baraj. Astfel, dacă vreți să ne vedeți pentru ultima oară în acest an, și să încurajați o echipă frumoasă de cartier, vă aștept marți, 18.05, pe stadionul Comprest, de la ora 17, să urmăriți un fotbal de calitate și să încurajăm împreună echipa noastră. 

Singurul regret după ziua de ieri este că nu am ajuns să “mor” și eu macar un pic. Să aveți o sâmbătă minunată pentru că eu sigur o să o am. Aseară ma sunat Tammy și a zis că astăzi îmi aduce banii. Vă rog să îl sunați și să il felicitați pentru nunta care se apropie. Are numarul 0724.90.51.51. dacă cumva l-ați pierdut sau nu l-ați avut. Vă mulțumesc încă odată și mă înclin (asta e de la Moisescu, dar îmi place), al dumneavoastră, cu respect, Ion Povestitorul.

Reclame

Read Full Post »

Deci ca să fie clar și să nu avem discuții: mâine de la 15:00, mare meci mare. AS Longevity cu Termo. La Termo avem ceva afinități din tinerețe. Majoritatea băiețilot mai pricepuți din cartier de la mine acolo și-au făcut debutul la seniori. Acolo, manager este Dan, un alt băiat din cartier pe care îl știu de dinainte să îmi fac debutul în curtea școlii. Atunci era un fotbalist de succes la aceeași Termo. Acum, este un manager tot de succes, rămânând fidel culorilor care l-au consacrat. Și asupra lui, la fel ca în cazul managerului Piticu, timpul și-a lăsat amprenta. Acum este supranumit Mama, fiind singurul bărbat menționat în Cartea Recordurilor ca fiind însărcinat în a 20 lună și care încă nu a născut. Deci, ce să o mai lungim,mâine de la 3 pe stadionul Comprest, e meci mare. Să fie un meci frumos, să câștige cei mai buni, adică ai noștrii, adică Longevity. Acum vă las. Mă duc că mă așteaptă fanii la terasă. Asta dacă nu o să fie din nou ocupate toate mesele. Pe mâine dimineață!

Read Full Post »

Am aflat de la ce vine Longevity dar chiar că nu pot să va spun. Oricum nu prea are legătură cu fotbalul, poate mai mult cu managerul deci să rămânem la fotbal. Începând cu ora 10, la cât s-au deschis pizzeria și Gilu (cealaltă terasă de lângă pizzerie) grupuri, grupuri de suporteri au început să se strângă. Până la ora 13 ne-am strâns cam 12 inși. Cam puțin pentru un așa mare meci. Mai tragem speranțe că vom fi mai mulți în curând și continuăm să facem tactica. Azi jucăm 4 – 4 – 2 ne comunică Piticu și ne strică toată distracția. Fug de la ședința tehnica să îmi fac manichiura, că vorba ceea, meci de meci să fie, dar fără manichiură făcută nu se poate. Mă întorc la timp ca să descopăr că acum avem o galerie mai mare decât avea Progresul când trăgea la titlu, și ne îmbarcăm în mașini să plecăm către stadion.

Ajungem la stadion. E impropriu spus stadion pentru că de fapt e un teren cu vestiare și o tribună parțial acoperită. Galeriile își salută echipele aflate la încălzire și fraternizează în tribună. Pentru prima oară i-au contact cu echipa noastră din care îi recunosc pe Struțu, Fane, Nebunu și binențeles pe Piticu. Când era mai tânăr i se spunea Piticu pentru că era mai micuț de înălțime, acum i se spune Piticu pentru că seamănă cu din ce în ce mai mult cu Maradona: strânge echipa în jurul lui, e coordonatorul echipei, binențeles și căpitanul ei, are 95 de kilograme și 40 de ani. Doar că lui nu i-au plăcut drogurile. În rest seamănă leit.

În sfârșit începe meciul. Îi dominăm copios și după primele 15 minute e deja 1-0 pentru adversari. Câte felicitări a primit arbitru, denumit deja Theo după mai celebrul său coleg care fluieră în prima divizie, nu am mai auzit de la petrecerea de Crăciun de la birou. Continuăm dominarea și pe teren și în tribună a echipei adverse și binențeles a lui Theo, care mustrat de conștiință începe să dăruiască cartonașe galbene fără număr. Vine pauza și ne potolim un pic. Am timp să îi povestesc lui Țâcos ce am pățit ieri seară în Giulești unde am avut în spatele meu 3 băieți care l-au înjurat aproape tot meciul pe Ioniță deși cel pe care vroiau de fapt să îl înjure era Răduță. Am spus aproape tot meciul pentru că spre sfârșit Bobby i-a corectat și ca să nu mai facă vreo greșeală au continuat să vorbească despre telefoane mobile. Pauza se termină cu o serie de pariuri despre câte cartonașe roșii va primi echipa adversă și meciul se reia.

Reluăm dominarea teritorială și după 15 minute, Theo dă un penalty pe care l-au văzut doar el șI Moș Crăciun. Nebunu înscrie și suntem iar în cărți. Dominăm până la sfârșit dar meciul se termină la egalitate. Spre surprinderea tuturor urmează penaltyuri de departajare. Nu prea înțelege nimeni nimic dar câștigăm la penaltyuri și toată tribuna e în delir.

Pi-ti-cu, vino-coa, și cumpără-ne be-rea, se aude pe stadion și plecăm spre cartier să savurăm victoria. Managerul le-a promis  băieților că le dă o bere pentru victorie dar să nu sărim calul că vineri cică mai avem un meci și trebuie să fim concentrați. Eu cu Țâcos și cu Piticu o să ne concentrăm mai mult pentru că am observat mai multe greșeli de-a lungul meciului și trebuie șă le corectăm până vineri. Eu încerc să le corectez de astă seară dar după ce mă înjură toată terasa mai ceva ca pe Gigi Becali mă las păgubaș.

Despre următorul meci pot doar atât să vă spun: se va desfășura vineri 14 mai începând cu ora 17 pe stadionul care bănuiesc că se cheamă Comprest (sau ceva de genul ăsta). Vă aștept la stadion, intrarea e liberă, se poate consuma orice în tribune pentru că nu există stewarzi șI în plus e foarte multă bună dispoziție.

De la masa învingătorilor, printre două sticle de vin, a transmis, pentru dumneavoastră, Ion Povestitoru.

Read Full Post »

Meciul meciurilor

Câțiva băieți mai entuziaști din cartier au pornit acum un an, un proiect extrem de ambițios. Au pus mână de la mână câteva sponsorizări și au înființat o asociație sportivă denumită AS Longevity. De la ce vine Longevity o să mă întrebați. Puteți să mă întrebați pentru că nu o să vă răspund. Nu că aș fi răutăcios dar nu știu. Însă cum aflu vă voi comunica.

            După un an de muncă, de antrenamente, de jocuri care mai de care mai disputate, echipa noastră (că doar e a cartierului) a ajuns să joace în turneul de promovare. Managerul echipei (o să îi spunem Piticu), care a fost amabil să ne acorde un interviu (adică am stat de vorba preț de două sprițuri), ne-a asigurat că echipa se prezintă în formă maximă și că meciurile care urmează vor face dovada calităților superioare ale jucătorilor săi dovedite din plin de-a lungul campionatului (îi batem și pe ăștia dă-i în …… lor).

            Deci, dacă vreți să urmăriți un meci de mare calitate și mare angajament, vă aștept mâine la stadionul care am aflat de la managerul nostru Piticu , undeva prin Berceni pe la intersecția străzii Luică cu Sos. Giurgiului începând cu ora 15:00. Cred că avea și un nume stadionul dar nu l-am reținut. Oricum vă aștept acolo să urmărim împreună super meciul Longevity – ASFA de unde am să vă transmit binențeles cronica meciului.

Să avem un meci frumos și să câștige cei mai buni – adică ai noștrii. Pe mâine!

Read Full Post »

 Ultima zi înainte să mă întorc la birou. Am câteva variante de a îmi petrece ziua dar îmi este lene și decid să mă relaxez cât mai mult. Așa că merg cu Mutu la cafea la Alexa și după ce îmi freacă ridichea vreo două ore cu nebuniile lui încep să regret că nu am rămas acasă. Fug de Mutu și în drum spre casă mă opresc la Bobby care a intrat în febra meciului de diseară. Bate și Rapidulețul nostru diseară, ma chestionează el. Să lămurim un lucru: echipa mea favorită nu este Rapidul. Echipa mea favorită se zbate, din cauză unor oameni de căcăt, prin liga a patra, dar pentru că cea mai frumoasă atmosferă pe un stadion pe care am simțit-o vreodata există doar în Giulești, îl însotesc pe Bobby la meciuri de câte ori pot. Astăzi porumbeii lui Bobby întâlnesc oile lui Gigi și tot ce e mai important pentru un rapidist este să triumfe în fața Stelei. Și cu amintirea meciului de azi se trăiește șase luni, deci vă dați seama cât este important. Timpul trece destul de usor când sunt cu Bobby și se face și timpul să plecăm la meci. Bobby îl mai întreabă odată pe junior cum este Steaua și primește răspunsul așteptat. Mai primește și o îmbrățișare care face cât tot aurul din lume și plecăm spre stadion. Pe drum spre stadion primim tot felul de telefoane răutăcioase de la prieteni noștrii steliștii care ne roagă să stăm acasă pentru că nu are rost să ne stricam seara aiurea. Dupa primele trei telefoane ne hotarâm să nu închidem telefoanele și să nu ne mai lasăm deranjați. Parcăm mașina și ne îndreptăm spre stadion. La intrare ne întilnim cu Bebe. O fi asta seara noastră frații mei, ne întreabă el. Bebe, e seara revenirii noastre, îl incurajează Bobby. Se simte tensiunea meciului până și în fața stadionului. Intrăm în stadion și începem să ne căutăm locuri. Locurile pe care stăm de obicei sunt ocupate, dar oricum acolo nu mai vroiam să stăm. Ne găsim două locuri deasupra băncii de rezerve a oaspețiilor și așteptăm începerea meciului. Mai sunt 30 de minute până începe meciul dar publicul cântă deja. Stadionul e un vulcan. Zilele trecute a plecat dintre noi domnul Sandu Neagu. Un fotbalist de excepție și un rapidist de legendă. Rapidiștii își respectă idolii și asta se simte. Minute în șir publicul îi strigă numele și acum sunt convins că seara va fi una reușită. Publicul cântă incredibil și meciul începe. Nu trece mult și Ioniță înscrie pentru prima oară după mult timp. Bobby îl iartă pentru toate ratările din viața lui. Steaua egalează după căteva minute dar Ionită înscrie din nou și e clar că nimic nu poate să o oprească pe Rapid astă seară. Echipa joacă fantastic marchează gol după gol pentru Nea Sandu și până la pauză diferența pe tabelă se mărește destul de mult. Niciodată nu am văzut Rapidul să joace așa. Lângă mine, Bobby , constată că unul din jucătorii adverșii arată de parcă a băut cu noi aseară. Eu îi confirm că la cum arată, ăla nu e în stare să respingă nici măcar apelurile la telefon darmite o minge. Arbitrul fluieră sfârșitul primei reprize și ne uităm spre tabelă. Arată un scor incredibil 4-1. Au fost cele mai emoționante 45 de minute pe care le-am trăit vreodată pe un stadion. Mai bine nu m-am simțit pe un stadion decât atunci când Progresul a câștigat în Ghencea cu 3-2. A trecut așa mult timp de atunci încât aproape că uitasem cum e să te bucuri pentru un meci de fotbal. Publicul căntă în continuare și în pauza meciului. Bobby îmi zice că repriza asta a fost pe Nea Sandu și încep să cred și eu asta. Repriza a doua trece la fel de frumos și meciul se termină în aplauzele publicului. Bobby strigă la nea Vali (Argaseală) și îi spune că e așa supărat de ce s-a întâmplat în seara asta că nici nu îl mai bagă în seamă. Îl iau în brațe pe Bebe și îmi dau seama că e palid la față. Îmi confirmă că nu se simte bine din cauza emoțiilor pe care le-a trăit în timpul meciului. Mă roagă să le trimit tuturor suporterilor steliști mesaje cu scuzele de rigoare că au fost umiliți în această seară. Ioaneeeee, cu patru smsuri ai terminat treaba, că atâția au mai rămas după meciul ăsta, îmi mai spune el. Plecăm spre casă și telefoanele nu mai sună acum. Dar nici nu mai contează. A fost un meci pentru istorie și pentru Sandu Neagu. Sunt așa de bucuros încât nici nu am să dorm la noapte ca să nu îmi treacă veselia. Mâine mă întorc la birou și aș vrea să fiu vesel toată săptămâna. Să aveți o săptămână minunată!

Read Full Post »

Dupa ce am incercat sa mai tragem un gratar la Event, incercare sortita esecului dupa circul de ieri,intr-o noua formula(eu,Bobby,Ricione,Event,Moldoveanu si cu Mutu) ne-am indreptat spre singurul loc unde putem sa mai vedem meciul in cartier adica la pizzerie. Valuta(patronul) s-a bucurat cind m-a zarit, intrucat nu ne-am vazut de 2 luni. Imediat s-a intristat cind a observat restul grupului si ne-a poftit la masa.
Am comandat repede niste pizza si trei carafe de vin pt baieti si o apa mare pt mine si ne-am luat locurile pt meci. Bobby a inceput sa cante: ” O mie noua sute doustrei, s-a nascut un mit,….” , Mutu cu Moldoveanu aplauda si ei si incepe meciul. Pana termina Bobby de cantat, marcheaza moldovenii si acum aplauda Event si cu Ricione.Moldoveanu ar aplauda si el (ca doar e din Vaslui) dar ii este frica de Bobby.Moldovenii ataca in continuare, Bobby continua spectacolul inceput joi seara pe stadion si ii ia la rind din nou: Lazare, iti pare rau si azi mah? Fane, faci si tu o preluare azi? Raduta, ai mai invatat ceva injuraturi ma? si tot asa pina ajunge la Helder despre care are numai cuvinte de lauda. Ati auzit ma ca asta scoate 11 secunde la 100 de metri? Zici ca e platit sa iasa campion national la atletism nu sa dea gol. Bine macar ca avem portar!
Dai cu pizza, dai cu vin si se termina prima repriza. Bobby il cearta pe Moldoveanu ca numai el e de vina ca are Vasluiul echipa in prima liga, mai zice vreo doua de Gigi, doua de Borcea si mai comandam niste vin.
Incepe a doua repriza cu Rapidul in atac si Vasluiul pe contraatac, se fac schimbari in ambele echipe, eu constat ca a intrat si Cenusareasa in teren,Event isi aduce aminte ca a batut si Timisoara si au coborit de pe podium si incepe si el sa il injure pe Sabau. Nu intelege nimeni de ce dar il ajuta si Ricione ca sa nu fie singur.
Lovitura de teatru: Rapidul inscrie, Bobby e in culmea fericirii: O mie noua sute doustrei…., si se opreste pt ca arbitrul arata offside. Cintecul se transforma in Huo,huo,hotilor, la puscarie nu va mai duceti nenorocitilor, si alte incurajari legate de restul neamurilor aflate inca in viata si cele aflate la loc frumos cu verdeata. Nu s-a oprit 10 minute si toata lumea din pizzerie il aplauda in picioare. Meciul se termina prost pt Bobby, bine pt Moldoveanu,Ricione si Event. Intr-un final il observam si pe Mutu si ca sa nu se simta neglijat il rugam sa platesca el nota ca noi ne-am uitat portofele acasa toti. Bobby ii spune ca el nu la uitat acasa ci pe pian in sala de repetitii si sa fie si el domn odata in viata ca mereu a fost evreu. Mutu zice ca nu are decit carduri la el in speranta ca poate scapa si Valuta il anunta ca merge si cu cardul sa platesti intrucit iau montat poshul de dimineata. Mutu ne injura, plateste pt prima oara in viata lui la circiuma,Valuta se bucura, ne stringem in brate si ne despartim cu speranta lui ca nu mai revenim in formula asta la pizzerie si speranta noastra ca o sa ieftineasca preturile.
A mai trecut o etapa, Rapidul e mai departe de titlu, Event e mai aproape sa isi schimbe numele din nou, Mutu e mai sarac cu 3 pizza si 8 carafe de vin si 2 ape, si ne pregatim de o noua saptamina de odihna urmata de o noua vizita pe stadion in weekend si daca ne ajuta Dumnezeu, poate ca ajungem si la petrecere la Brasov dupa meciul de sambata!
Hai sa aveti o saptamina frumoasa! Pe sambata!

Read Full Post »

Dupa ce m-am asigurat ca Coana Mare respira si m-am odihnit jumate de ora,am revenit in cercul microbistilor si mi-am reluat locul la loja. Dupa ce am numarat ranitii si mi-am pus un mare pahar de apa a inceput meciul. Il intreb pe Event ce am pierdut cit am lipsit si imi zice ca Borcea a zis ca daca era in locul lui Zicu se dadea accidentat pana la sfarsitul sezonului. Ma bucur ca se cearta caini dar imi aduc aminte ca au cistigat ceva mai devreme si ma intristez la loc. Imi fac cruce si ma gindesc ca poate pierde Steaua si o sa ma simt mai bine totusi la sfirsitul meciului. Meciul incepe promitator si vecinul iese din nou la balcon, sa fumeze o tigara de data asta. Nu pierdem ocazia si il salutam din nou prieteneste: – Nici sa fumezi o tigara afara nu te lasa ma nevasta, aurolacule? El zambeste superior si intra repede in casa ca sa nu auda sotia. Ca sa fie totul clar, Event o suna pe nevasta omului si o intreaba daca nu a terminat treaba prin casa, ca poate iese si el la o bere. Intre timp se termina prima repriza in care nu am remarcat decat ca galeria stelista a pus un banner mare la peluza si ca celebra scandare NU E DINAMO, NU E DINAMO functioneaza si in Ghencea.
La pauza il sunam pe Ricione care este pe stadion si il intrebam daca mai ploua in Ghencea si daca a intrebat Gigi Becali de vreunul din noi. El zice ca nu mai ploua, ca Gigi nu a intrebat de nimeni si ca lui ii este dor de noi. Repede ii uram sa aiba o seara cit mai proasta si inchidem telefonul.
Ca prin minune pe masa mai apare ceva de mincare si cred ca toata cura mea de slabire se duce dracu de tot dar nu ma las si dupa doua inghitituri revin la meci. Linga mine Nea Sorin, proaspat aparut in peisaj, imi povesteste ceva de Dinamo. Eu nu prea il inteleg dar il las sa vorbeasca si continui sa urmaresc meciul.
Poooc! Se aude o sticla sparta si imi dau seama ca am adormit. Linga mine Event a spart berea de nervi ca a dat gol Steaua. Trezit din somn si suparat fiind la randul meu ii iau berea lui Nea Sorin si o sparg si eu. Continuam cu celebra NU E STEAUA, apoi revenim fiecare la obiceiurile noastre: eu la Nea Sorin care iara nu am inteles ce zice, Event la masa si Malaku la dansul pinguinului. Se aude un geam la un balcon si ne intoarcem cu toti sa il injuram pe vecinul dar nu este el si ne amanam prestatia. Petrecerea continua cu un nou penalty, Kapetanos inscrie, Event mai sparge o bere, mai sparg si eu una de la Nea Sorin, noi cuvinte de incurajare la adresa Stelei si cind nimic nu putea sa se mai intimple la poarta bate un politist. Buna seara, am primit o reclamatie, cum ca nu stiu ce scandal e aici. De unde ma scandal, ii raspunde Event, vino incoace sa verifici, si il trage in casa. Bobby si cu mine il intrebam in cor pe militian de unde stie el ca e buna seara ca noua ni se pare ca e cam nasoala, ca daca a batut si Dinamo la Galati si Steaua pe Medias numai buna nu e. El vrea sa zica ceva, Event il intreaba daca nu vrea sa bea un sprit, nu se inteleg, ii dam 4 beri si il rugam sa verifice daca mai are Malaku masina in parcare(Malaku nu are masina). Cind sa plece militianul la poarta bate vecinul care ar vrea si el sa bea o bere. Primeste in schimb citeva injuraturi si urari de drum bun si se duce acasa. Militianul se sperie, lasa berile, ne roaga sa nu mai tipam si pleaca.
Mai urmeaza citeva minute de deliberari legate de etapa, doua incurajari pt noua pereche de inruditi din fotbal – nasul cu finul – si hotarim sa ne retragem spre casele noaste. Cind treceam prin parcare militianul ne intreaba daca e corect numarul de la masina pe care i l-am dat sa il verifice, ca nu e nicio masina nu nr ala. Ii zicem ca probabil o fi lasat masina la servici ca e un betiv notoriu si uita ce face si il parasim si pe militian.
Uite asa a mai trecut o zi plina de fotbal si abia astept miine seara un nou meci si o noua intilnire cu microbistii mei. Poate odata o sa va povestesc si cam ce se intimpla cind jucam noi fotbal dar asta e mai bine de vazut decit de povestit!
Ne vedem dupa urmatorul meci!

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »