Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Ultima dorinta’ Category

Prima oară

Ieri l-am cunoscut în persoană pe Razvan. Eram prietenii pe facebook dar nu ne văzusem niciodata în realitate. Uneori e mai bine să nu cunoști toate persoanele cu care interacționezi pe net. Nu e cazul lui Răzvan. Stabilisem cu el încă de vineri că ne întânlim sâmbătă dimineață, chiar foarte de dimineață, și mergem la copiii de la Mogoșoaia. Eu nu fusesem niciodată dar îmi doream foarte mult să îi cunosc și să devenim prietenii.

M-am întâlnit cu Răzvan la ora stabilită, deși nu cred că se aștepta să vin la ora aia, și am plecat spre copii. Pe drum am avut o conversație foarte relaxantă în care mi-a povestit ce știa el despre copii și multe alte lucruri. O conversație ca între doi prietenii. Am vorbit de familie, de viață, de principii, de agenți, de foarte multe lucruri. Un OM extraordinar cum mi-aș dori să existe cât mai mulți în viața mea.

Copiii încă dormeau când noi descărcam mașina. Încet, încet au început să se trezească și să ne înconjoare. Cum eu eram nou sosit au început să îmi arate pisicile, iepurii, câinii, găinile, rațele și pe Dodo. Unul din copii (îmi pare așa de rău că nu le-am reținut numele la toții dar o să am grijă să nu se mai întâmple asta), abia trezit din somn, s-a dus glonț la o găleată să dea apă la animale. Nu putea el să ducă prea mare greutate dar a făcut mai multe drumuri cu o găleată umplută pe jumătate până a hranit toate animalele. Au acolo și un teren de sport și în funcție de cum o să vorbesc cu fetele o să încerc să merg mai des la ei și să facem puțină mișcare. Fotbal, baschet, tenis, volei, badminton, sah, ce o să dorescă ei aia o să ne jucăm. Am plecat de la copii cu un sentiment de bucurie incredibil și cu mulțumirea că am cunoscut un OM.

Nu scriu acest post ca să îl laud pe Răzvan. Nu are nevoie de laudele mele sau de aprecierea mea. Nu face ceea ce face pentru a fi apreciat. Face pentru că îi place pentru că poate și pentru că își dorește. La fel cum fac Alina, Naty, Bobo, Nuami, Florin, Mihai, Magda, Mirela, Dan și încă foarte mulți alții pe care nu i-am cunoscut în realitate dar am văzut ceea ce au reușit.

Vă mulțumesc mult că existați și să vă țină Dumnezeu sănătoși!

http://agentiadeimplinitdorinte.ro/

Mile, să știi că mai există OAMENI printre oameni!

Read Full Post »

S-a schimbat ceva

Am umblat aiurea toată ziua și spre seară am ajuns in final unde aveam treabă întradevăr. Trebuia să achiziționez un stick pentru net de la o companie de profil. Am ajuns la magazinul cu pricina și pentru că am umblat prea mult azi brambura și mă cam durea spatele, m-am așezat pe un scaun. Am făcut semn că aștept și eu la coadă și mi-am reluat șederea cuminte. După vreo cinci minute a intrat un nene care s-a pus și el la coadă. O doamnă i-a adus la cunoștiință că exist și eu pe acolo, dar replica a fost urmatoarea: Coada e aici nu pe scaun! L-am invitat și pe el alături de mine pe un scaun dar a mai bolborosit ceva și a continuat să mă ignore. Ca să nu mai dau naștere la astfel de discuții m-am hotarât să i-au loc la coadă și să suport durerea cu stoicism. După încă vreo 15 minute de stat în picioare, a mai intrat în magazin o bătrânică cu nepoțelul ei de vreo cateva luni în cărucior. Când i-a venit rândul, nenea clientul s-a grăbit să se așeze în fața doamnei de la ghișeu ca să fie sigur că își rezolvă problema. M-am uitat cu milă la el și am continuat să aștept în picioare. Lângă mine copilașul s-a cam plictisit și a început să plângă. Între timp s-a eliberat celălalt ghiseu și am rugat-o pe bunicuță să meargă ea la celălalt ghișeu, urmând ca eu să aștept plecarea lu nea clientul. Bunicuța mi-a mulțumit frumos și s-a așezat pe scaun. Tot așteptând să îmi vină rândul mă trezesc că una din doamnele de la magazin vine către mine și mă întreabă pentru ce aștept la coadă. I-am spus că pentru un stick și mi-a spus că numai există decât unul și o să îl i-a bătrânica. I-am zis că nu e nicio problema și că o să revin mâine și atunci Mile, S-A SCHIMBAT CEVA. Bunicuța a zis că ea se poate întorce și mâine după stick pentru că locuiește în blocul alăturat. Și pentru că am fost amabil să o las pe dânsa în fața mea la ghișeu, pentru că eu sunt cel care îl merit de fapt. Îți dau cuvântul meu că a fost prima oară când am simțit că dorința ta s-a împlinit. Mai există speranța Mile și pentru noi. Îți mulțumesc că ti-ai pus această dorința!

Read Full Post »

Hristos A Inviat! Mereu mi-am dorit o vacantă de Paște undeva la țară! Nu la mine la țară pentru că acolo am fost de nenumarate ori si nu prea are farmec.Altceva trebuie să se întâmple într-un loc nou si necunoscut. Așa că odată primită invitația m-am bucurat tare mult că o să mi se indeplineasca dorința. Pe Coana Mare am trimis-o la mare cu parinții mei si eu m-am urcat alături de Bobby și de Oncica în masina și am plecat la drum încă de vineri seara. Ei nerăbdatori sa iși revadă minunea de copil, eu nerăbdator sa beau un spriț dupa 2 luni de îndopat cu medicamente.

După 2 ore am reușit sa ieșim din București și după încă o oră ne-am oprit pentru că a fiert motorul. Râdea lumea în benzinarie de aburul care ieșea de sub capotă dar eram decis ca nimic sa nu îmi strice vacanța. Încă 4 litri de apă distilată, caloriferul pornit la maxim și limitarea vitezei de deplasare au rezolvat problema. Am oprit pe Dealul Negru pentru 10 mici, 2 beri și o apa plată pentru Bobby. Beau bere, mă uit la Bobby și afișez un mare zâmbet de satisfacție. Cât am răbdat eu pentru berea asta! Ii cumpăr și lui o bere pentru mai încolo ca să nu mai fie supărat și continuam drumul către destinația noastră.

Ajungem pe seara la țară și îi facem o surpriză juniorului. El ne așteapta abia sambătă dar așa de mult se bucură că am ajuns că nici nu mai vrea să se culce. Îi promitem că a doua zi mergem pe deal și adoarme până la urmă. Ne asezăm la un șpriț și o friptură de curcan intr-un final dar lipsa exercițiului se simte imediat la mine așa că abandonez după primele 2 carafe. Mă încurajez că mâine o sa fac mai mare deranj și ma duc si eu la odihnă.

Ajuns în camera mea încep să mă gândesc la prietenii mei și la juniorul lor. Când eram în perioada post-operatorie ei imi faceau cumpărăturile necesare și puștiul era curios pentru cine trebuie să cumpere tati atâta apă și tot ce mai aveam eu nevoie. Bobby i-a spus că m-am operat și ca nu am voie sa ridic  greutăți și trebuie să imi cumpere el. Când au venit cu cumpărăturile, primul lucru pe care l-a făcut a fost să mă întrebe ce imi face operația. De atunci așa face de fiecare dată când mă vede. La fel și azi. Însă modul în care o face imi provoacă o bucurie incredibilă. Vine către mine, se uită în ochii mei și imi spune: Ion Gămanu(o combinație între nume și poreclă), ce iți mai face operația? Mă înmoaie de fiecare data când se întâmplă.

Sâmbăta nu începe tocmai plăcut. Mă doare capul destul de tare și nici cu stomacul nu prea mă mai înțeleg. Iau ceva de cap și mai mă odihnesc puțin. Nu prea mă simt bine in alte paturi decât cele folosite de obicei și nu prea am reușit să mă odihnesc foarte bine. În plus mâncarea multă de aseară și alcoolul cred că nu m-au ajutat nici ele prea mult. Imi revin și în tradiția sărbătorilor de orice fel ale poporului român mă apuc din nou de mâncat și de băut. Juniorul a fost la plimbare dar știe de problema mea și grijuliu mă chestionează preocupat: Ion Gămanu, ce iți mai face operația? Dar cu capul mai ai probleme? Dar burtica te mai doare? Toată lumea se prăpădește de râs. Mai trebuia sa mă întrebe dacă a fost vinul bun si distracția era completă.

Cam așa se desfașoară ziua de sâmbătă, cu juniorul jucându-se cu verișorii si verișoarele și cu dovedind carafă după carafă și grătar după grătar. La slujbă ajunge cine mai poate pentru că eu nu mai reușesc dar nici nu prea mă omor cu mersul la biserică de sărbători.

Duminica începe cu o nouă durere de cap și binențeles și de stomac. Azi parcă mai rău ca ieri și binențeles că primesc o nouă serie de întrebări de la junior. Însă dimineața frumoasă o face un dialog purtat de Bobby cu el. Bobby era cu mine în cameră și ne uitam la televizor. În camera alăturată se aflau Oncica cu pustiul. Fiți atenți aici:

Juniorul : Unde ești tati?

Bobby: În Italia.

Oncica: Unde zice mă tactu că e?

Juniorul: Nu am înteles.

Oncica: Păi mai întreabă-l odată.

Juniorul : Unde ești tati?

Bobby: În Italia.

Oncica: Unde zice că e?

Juniorul: Tot în Italia.

Ne rupe stomacul în două.

După ce ciocnim de vreo 30 de ori, ne burdușim buzunarele cu ouă și plecăm la plimbare prin sat. E așa de frumos afară și o plimbare până pe deal face minuni. Asta în teorie pentru ca mica noastră excursie e fragmentată de opriri pe la neamuri și vecini ca să mai ciocnim și să mai gustăm câte un pahar de vin „din ăla bunul”. După câteva opriri ajungem pe deal și savurăm priveliștea. Oncica face poze cu copiii,Tata Gigi imi povestește întâmplări din tinerețe și ne bucurăm de vremea de afară.

Când să ne întoarcem spre casă îl întreb pe Tata Gigi dacă nu știe vreo rută ocolitoare pentru că înca un set de opriri pentru degustări de vin o să mă doboare. Mă asigură că exista o rută potrivită dar după ce reușim într-un final sa ajungem acasă imi dau seama ca nu am nimerit-o și mă duc să mă odihnesc pentru că excursia m-a doborât. Încă 2-3 ore de odihnă și reluăm șprițul și grătarul. Astă seară avem musafiri. Vin neamurile în vizită și trebuie să ne prezentăm impecabil.

Nea Nelu cu soția și copii, Nea Mariusica cu soția și copii plus noi șase și doi câini formăm brigada de petrecere. Copiii se joacă într-un colț, Nea Nelu se ocupă de grătar, Bobby de șpriț și eu de bârfă. Se dezbat probleme arzătoare pentru soarta satului cum ar fi discuitul pe deal, plantarea viței de vie de anul doi, lipsa nucilor din localitate, ultimele divorțuri de pe uliță și tot așa până mă amețesc din nou. Tata Gigi ridică miza discuțiilor amintidu-ne de mineriade, eu îl injur pe Iliescu, Bobby pe Cozma, toți în cor înjurăm regimul și Mama Rodi ne bate obrazul că suntem oameni mari și tot nu reușim să nu înjurăm în Sfânta Zi de Paști. Reușesc pentru a doua oară într-o zi să mă amețesc și concluzionez că am petrecut o zi minunată de primăvară.

            Mile, să știi că am reușit să fac fericită cel puțin o persoană! Sper să reușim cât mai mulți acest lucru!

            Hristos A Inviat! Să fiti sănătoși și fericiți!

Read Full Post »

Nu o cunosc pe Teo Trandafir decat de la televizor. La fel ca majoritatea dintre voi. Nu am despre ea nicio parere; nici buna nici rea. Cred ca a fost o persoana care a reusit pana la un moment dat sa faca niste emisiuni care aveau audienta,apoi a fortat nota si a dat chix. Cam asta e parerea mea despre Teo.
De dimineata a inceput circul pe net. Nu stiu ce se intampla la televizor pentru ca am decis sa nu il mai folosesc decat pentru vizionarea evenimentelor sportive. Sa revenim la circ. Doamna Teo Trandafir a hotarat sa candideze pentru un post de parlamentar din partea PDL. Asa si? Mi-am zis: sa candideze si pentru un post de europarlamentar, cu ce ne-ar deranja asta; sa ii dea Dumnezeu minte si putere de munca si ce isi mai doreste pentru a putea face ce este mai bine pentru tara asta.
Insa imediat au aparut replicile pe care le merita acest om pentru ca a cutezat sa candideze. Prima pe care am remarcat-o este a lui Victor Ciutacu: „tu ( T.T.) aparţii unei specii aparte – sunteţi cei care tânjiţi după munţi de bani şi recunoaştere publică. Odată ce vă respinge piaţa din care aţi făcut averi, lumea înconjurătoare nu vă mai merită. Şi trageţi cu dinţii să vă recăpătaţi privilegiile. Dacă pe sticlă nu se mai poate, bună şi politica.” Imi dau seama din aceasta fraza ca doamna Teo este o oportunista si cred ca nu am sa o votez. Si mai realizez ca Victor Ciutacu nu stie ca suntem in Saptamana Patimilor si nici nu a citit ultima dorinta a lui Mile. Sau nu a inteles ce scria acolo.
A aparut si reactia doamnei Liliana Minca – contracandidata doamnei Trandafir. Fiti atenti aici: „Camera Deputatilor nu este teatru si nu este televiziune. Nu trebuie sa transformam Camera Deputatilor in circ.”
Ma intreb cand a devenit Camera Deputatilor o institutie serioasa si mai retin ca: ” Atuul meu in fata lui Teo Trandafir este Piedone”. Deja am nedumeriri mari de tot: doamnele se lupta pentru un post in parlament sau urmeaza o lupta in ciocolata? Concluzionez ca doamna Minca este pregatita pentru amandoua variantele si trec mai departe.
Mircea Badea declara ca nu se simte ultragiat sau „curentat” de faptul ca Teo Trandafir, vechea sa prietena, va candida pentru un post de deputat pe listele PDL. „Nu stiu insa cum un om puternic, inteligent, cult, independent, dur si emotional in acelasi timp, se va descurca intr-o stuctura servila si supusa unui dictator labil care nu are nici una dintre trasaturile enumerate mai sus”. Incepuse bine dar a terminat prost. Nici el nu stie cum e cu saptamana si nici cu dorinta lui Mile.
Astept acum sa apara declaratiile Carcatosilor,ale domnului Vadim si ale tuturor celorlalti oameni de bine din tara asta.
Doamna Trandafir – daca vreti sa faceti un bine acestei tari cu adevarat, maine va rog sa apareti la OTV si sa declarati ca totul a fost o greseala. Ca nu stiati ca o sa deranjati atata lume si ca va cereti scuze public ca v-a fost oferita aceasta ocazie sa iesiti din anonimat. Apoi sa spuneti ca urmeaza sa va retrageti la o manastire si sa parasiti pentru totdeauna viata publica. Si sa varsati si cateva lacrimi. Asta tine intotdeauna. Dupa ce trece Pastele sa reveniti daca se poate sa ne spuneti ca de fapt totul a fost o gluma de 1 Aprilie dar ca nu ati nimerit ziua.

Am totusi o singura intrebare pentru prietenii mei: credeti ca daca ne unim toate fortele macar noi cei care ne dorim sa indeplinim o ultima dorinta a unui OM, avem vreo sansa?
Eu am sa continui sa va urmaresc si sa va povestesc din cand in cand ce fapte bune am mai facut. Daca aveti nevoie de ceva nu ezitati sa imi cereti ajutorul. Cu cea mai mare placere am sa va ajut!
Sa va ajute Dumnezeu sa faceti numai fapte bune!

Read Full Post »

M-am trezit destul de târziu, Mile. Nu prea mai reuşesc să mă odihnesc şi sunt din ce în ce mai obosit. Parcă e tot mai greu să faci un bine în ziua de azi. Şi chiar dacă încerc să schimb ceva, nu pare să conteze pentru cei din jurul meu. Majoritatea îşi văd doar de viaţa lor şi dacă s-ar putea, doar lor să le fie bine. Puţini Mile, mult prea puţini, se gândesc şi la cei din jurul lor. Acum câteva luni, după anumite întâmplări din viaţa mea, m-am decis să le urmez modelul. Pe ei îi doare în cot de mine. Am să le răspund la fel, mi-am zis. În fiecare zi mă întâlnesc cu oameni care nu fac altceva decât să te lovească, ca să le fie lor un pic mai bine, deşi nu le foloseşte la nimic. Nu se îmbogăţesc şi nici nu devin mai deştepţi. Sunt răi pentru că aşa li se pare că e normal. Sunt unii care se jignesc reciproc la televizor de când TU ai plecat pentru că la o televiziune ţi-au greşit poza. Cred că nu au citit ce îţi doreai tu de la lumea asta. Nu mai suport televizorul. Se transmit numai prostii şi am să renunţ la el.
Însă, oricât de mult aş încerca să mă comport ca ei, nu pot. Eu nu sunt aşa. Nu am fost construit în felul acesta. Pe mine părinţii m-au învăţat să respect oamenii şi să fac bine atunci când pot. M-au mai învăţat să nu fur, să nu mint sau să nu jignesc. Astea nu prea le-am reţinut eu, dar sper să mai am timp să schimb lucrurile.
Şi să ştii, că o să continui să fac fapte bune Mile, deşi lumea probabil o să mă i-a de fraier sau o să mă considere ciudat. Nu o să mai glumesc pe seama colegului meu, nu o să mai ridic tonul la Coana Mare, nu o să mai…
Să ne ajute Mile Dumnezeu pe toţi, să putem face mai mult bine!

Read Full Post »

Nu prea am dormit noaptea trecută. După un început tipic de zi, cu Coana Mare făcându-mi o nouă listă de cumpărături care cuprinde după cum aţi ghicit: drojdie, ouă şi vopsea, îi pregătesc masa şi mă îmbrac. Am primit o invitaţie la teatru şi azi mă duc să o onorez. Când să ies din casă, mă sună Jimmy ca să îmi întoarcă serviciul cu trezitul de dimineaţă. Îl dezamăgesc aducându-i la cunoştinţă că sunt în drum spre teatru şi îmi spune că vrea şi el să meargă. Stabilim să ne vedem în staţie şi dau să ies din casă. Coana Mare strigă după mine să îi cumpăr şi ei câte ceva. Mă bufneşte râsul şi o întreb dacă nu vrea să îi cumpăr drojdie, ouă şi vopsea. Îmi zice că asta e tot ce îşi doreşte şi plec.
Afară e o zi superbă şi sunt convins că nimic nu poate să îmi strice ziua. Mă întâlnesc cu Jimmy şi plecăm spre teatru. Pe drum, acesta mă chestionează cum de mergem la teatru aşa de dimineaţă. Încep să îi spun o poveste despre cum am cunoscut nişte persoane minunate care fac o grămadă de gesturi frumoase fără să aştepte nimic în schimb. Nu prea îl impresionează povestea mea. Între timp ajungem la teatru. Piesa pe care o vom vedea este o comedie. Exact de ce am nevoie pentru a mă bine dispune la sfârşit de săptămână. Începutul e promiţător, dar după câteva minute spectacolul este întrerupt de o pană de curent. Zâmbesc sperând că nu va dura prea mult timp remedierea defecţiunii, dar ni se spune că va dura câteva ore şi că va trebui să revenim cu altă ocazie.
Plecăm de la teatru hotărâţi să ne întoarcem când va fi reprogramată piesa şi ne gândim că aşa ghinion nu am avut niciodată. Mergem pe jos către casă şi stabilim planul de bătaie pentru restul zilei. Ne hotărâm să ne pierdem ziua la pizzerie, urmând ca seara eu să merg la meci şi el să facă o nouă încercare la teatru cu Beea.
După şase ape, patru cafele şi cinci ore pierdute cu Mutu,Jimmy şi Păcală,mă opresc să îi cumpăr nişte biscuiţi pentru Coana Mare şi mă îndrept spre casă. Cum am ajuns, m-am dus să mă schimb şi să mă pregătesc pentru meci şi petrecerea Olesiei. Nu am reuşit prea multe azi, dar ziua e lungă şi sper să fac o faptă bună până se termină. Mai devreme m-a sunat o prietenă să mă întrebe dacă nu realizez că e timpul să devenim şi noi părinţi. Nu am înţeles de fapt ce îşi dorea mai mult: să încercăm să facem copii sau chiar să reuşim, dar cred că avea dreptate. M-am gândit mai bine şi o să îi fac unul. Mai trebuie doar să mă sfătuiesc cu Bobby şi o să îi aduc la cunoştinţă şi prietenei ce am hotărât.
Se face timpul de meci şi plec cu Pogo şi cu Bobby către stadion veseli şi încrezători, dar despre asta o să vă povestesc în Cronică. Nu s-a terminat meciul chiar aşa cum ne doream noi şi am renunţat şi la petrecerea Olesiei. Supărat că nu am avut o zi bună, mă îndrept cu băieţii spre casă. Ca să mai îndulcesc atmosfera încep să îl înţep pe Pogo:
-Bă Pogo, de ce nu te faci tu popă? Te însori, o faci fericită şi pe gagică-ta şi te umpli de bani. (Pogo a terminat Teologia).
Răspunsul lui face cât toată ziua pe care am pierdut-o degeaba şi îmi dau seama că mai există o şansă pentru fiecare dintre noi.
-Nu mă fac popă Grasule, pentru că nu merit. Eu vorbesc urât, beau şi fumez, am păcate căcălău, urăsc tot ce e legat de Dinamo şi Steaua, nu suport prostia şi nesimţirea. Ca să fii popă ar trebui măcar în teorie să fii un OM bun. Eu nu sunt.
Răspunsul lui îmi place pentru că e sincer.
Poate că mai există speranţă Mile, poate că lumea o să fie mai bună odată, dar pentru asta trebuie să luptăm mai mult şi mai mulţi!
Să vă ajute Dumnezeu!

Read Full Post »

M-am trezit destul de devreme azi si dupa inceputul clasic cu luat schimbul de replici cu Coana Mare ca sa ma conving ca mai traieste, verific mailul si ce s-a mai intamplat pe facebook,constat ca am reusit sa dorm mai putin decat de obicei.Coana Mare nu prea se simte bine de 2 zile si ieri chiar credeam ca ne paraseste.Dupa ce ma binedispun cu posturile de pe facebook ale Nataliei, Oanei, Andrei si Bobo il trezesc si pe Jimmy mergand pe logica ca daca nu dorm eu sa nu doarma nimeni. Iau canalele la rand si dupa ce revad pt a mia oara stirile de ieri incep si emisiunile matinale.Azi am pierdut-o pe Netty si cred ca o sa stau in casa de frica sa nu patesc ceva ca nu stiu ce imi rezerva viitorul. In schimb am pierdut iara cartile de pe tvr dar m-au inveselit Dani cu Razvan si cu asociatia de locatari. Imi dau seama ca ma bucur de supararea unei fete amarate, care a si lesinat de atitea emotii ce a avut cind sa aflat ca isi inseala iubitul tocmai in postul pastelui, si schimb si postul cuprins de remuscari dar ma intorc imediat. Apoi ca sa imi revin il urmaresc pe Dan C. Mihailescu. Ma hotarasc sa imi dedic ziua supravegherii bunicii si calculatorului si imi continui plimbarea pe bloguri de azinoapte. Din cand in cand mai schimb canalul si o prind si pe Stela Enache dansand cu Dalia pe o melodie care imi aduce aminte de vremurile cand m-am indragostit prima oara. Dupa asta apar Adrian Enache impreuna cu Maria Carneci si imi reamintesc de ce urasc televizorul.Ajung pe un post care da o ora de muzica romaneasca si dupa doua slagare in engleza il incerc si pe Morar. Incepe iar circul si ma mut pe un program de sport unde se transmite meciul Realului in reluare si raman aici. Macar aici stiu ce o sa se intample si nu o sa fiu dezamagit la final. Continuam plimbarea pe bloguri printre telefoane, mess si facebook.Ce sa fac sa reusesc si azi sa ma tin de promisiune, ma intreb.
Ma invitat o persoana deosebita sa vizionez o piesa de teatru. Ma bucura asa de mult invitatia pt ca simt ca e facuta din suflet. O alta persoana deosebita imi ofera o alta invitatie la teatru pt Vecinii mei si sunt din ce in ce mai impresionat. Ma suna o cunostiinta sa o ajut si pe ea cu un dosar. Imediat rezolv problema desi asta inseamna noi obligatii pt ca asa e in tara asta inca. Nu mai conteaza pt ca si asa am la obligatii incat numai Dumnezeu ma scapa de ele. Oana mai posteaza ceva deosebit si imi dau seama ca nu petrec destul timp cu Coana Mare. Sunt corigent la materia asta si imi propun ca macar sa incerc sa promovez. Imi iau laptopul si ma mut langa Mamaie. Incepe circul. Ca sa intelegeti discutia care a urmat trebuie sa va precizez cateva lucruri. Coana Mare nu merge mai mult de 10 metri singura, abia se mai tine pe picioare, nu prea mai aude si de vazut asa ca prin ceata.Cu memoria sta cel mai nasol. Nu vi le spun pe toate ca va intristez de tot si nu asta e scopul.Sa incepem.
Eu: Coana Mare, ai nevoie de ceva?
CM: Niste drojdie sa imi iei sa fac niste gogosi.
Eu: Pai tu nu poti sa faci nimic Mamaie.
CM: Fac eu macar doua de fiecare. Si niste vopsea de oua sa imi iei si niste oua ca sa vopsesc si sa fac si niste cozonaci.
Eu: Pai o sa vopseasca Jeni oualele si o sa cumparam niste cozonaci ca am gasit la o cofetarie unii din aia bunii si o sa iti cumpar si niste gogosii.
CM: Dar sarmale cine imi face?
Eu: Tot Jeni.
CM: Inainte mi le facea Albert.(bunicul – dar e mort de 40 de ani). Ce sarmale bune facea saracul!
Eu: Lasa ca si Jeni le face foarte bune.
CM: Am vorbit si cu fetele(????) sa imi aduca si miel ca are toata lumea.
Eu: Care fete Mamaie?
CM: Fetele mele. Nu am doua fete? (nu a avut decit una)
Eu: Ti-au zis ele ca iti aduc?
CM: Da. Si o sa imi aduca si sarmale. Auzi ma, dar nu ai si tu niste bani?
Eu: Am Coana Mare. La ce iti trebuie?
CM: Sa imi dai si mie sa iau niste vopsea si niste oua.
Eu: Pai ce sa faci cu ele?
CM: Pai sa avem de si noi de Paste. Si niste cozonacii sa fac. Mai avem faina? Sa iei niste faina.
Eu: Pai o sa faca Jeni si cozonaci si o sa vopseasca si oua.
CM:Dar sarmale cine face? Ca inainte le facea Albert!
Eu: Face Jeni si sarmale si drob si oua si gogosi si iti aduce si niste vin ca sa imparti.
CM: Foarte bine. Sa impart si eu pt mama si pt tata ca s-au dus demult.
Eu: O sa impartim.
Coana Mare atipeste vreo 10 minute si revine in forta: – Nu ai si tu niste bani?
Eu: Pt ce Mamaie?
CM: Sa iei si tu niste drojdie sa fac niste gogosi!
Stau pe fotoliu si rad ca nebunul. Ma doare stomacul si ma doare si operatia. Dialogul continua identic timp de 3 ore. Mai atipeste, mai se trezeste, mai ma intreaba, ii raspund si tot asa. Ma doare spatele rau de tot si cred ca nu o sa mai pot sa ies din casa sa ma plimb. Am luat un calmant si am revenit langa Coana Mare.
-Auzi maica, nu ai si tu niste bani?
Ma omoara Coana Mare.
Mai pe seara vine Jeni si ne punem toti la masa. Coana Mare isi incepe recitalul:
-Auzi ma fata, mi-ai adus oualele?
Jeni nu stie despre ce este vorba, eu ii fac semn cu ochiul si se prinde si ii zice ca maine.
-Dar niste drojdie sa fac si eu niste gogosi, nu imi cumperi?
-Maine,Mamaie.Maine.
Sunt sub masa de atata ras.Nu mai pot sa rezist si ma imbrac sa ies din casa.O las pe Jeni cu Coana Mare pana ma intorc si ma duc sa ii iau gogosi.
Nu am facut nicio fapta buna azi Mile, dar macar am stat cu Coana Mare. Imi pare rau ca nu am reusit dar maine o sa incerc sa fac mai mult.
Oana ,sa sti ca o sa incerc in fiecare zi sa promovez.
Sper ca voi ati reusit mai mult! Sa va ajute Dumnezeu!

Read Full Post »

Older Posts »