Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Blogal’

Vorbeam zilele trecute cu prietena mea si ne aminteam de copilarie. De jucarii, de vizite la muzee, de fel si fel de lucruri. Printre amintirile copilariei mele la care ma gandesc mereu cu zambetul pe buze se afla mesele de duminica. Mesele unde stateam toti la un loc, fie ca mancam in bucatarie si trageam masa in mijloc, fie ca mancam in sufragerie, aveam mereu aceleasi locuri. Tata statea mereu in capul mesei, in dreapta lui, pe una din lateralele mesei statea mama si langa ea fratele meu, iarpe cealalata laterala a mesei stateam eu si langa mine Coana Mare. Era un eveniment in familie pentru ca ai mei lucrau in ture si ne vedeam destul de rar la masa cu totii in afara duminicii. Eu cu fratele meu aranjam masa. Coana Mare se ocupa de mancare. Ea gatea, ea ne punea in farfurie, ea strangea masa. Supa de galusti ca la Coana Mare nu am mai mancat niciodata. Pe vremea aceea nu faceam atatea figuri la masa cum fac acum, lucru care mi-a adus inca din copilarie porecla binemeritata.

Revenind in zilele noastre dar continuand in ideea lucrurilor care ne fac placere, am gasit azi pe Blogal o provocare interesanta. Blogal impreuna cu Cremosso vor sa stie ce moment din viata as vrea sa il retraiesc mereu. Si am stat ceva timp sa ma gandesc ce moment as vrea sa retraiesc si ar cam fi cateva. Nu am sa vi le reproduc pe toate, din diferite motive dar exista un moment in viata pe care il traiesc si il retraiesc de fiecare data cu o placere deosebita. Nu dureaza mult dar este intens si mereu imi aduce un zambet pe fata.Nu va ganditi la prostii. Mi se intampla doar vara si doar dimineata. Imi place incredibil de mult sa ma trezesc dimineata la mare, sa ma pun la o masa cat mai apropiata de mare si sa imi beau cafeau si sa mananc un strudel cu mere. Si sunt multi ca mine. Am descoperit asta in cei trei ani pe care i-am petrecut pe terasa la mare. Era un val de dependenti de cafea care venea in fiecare dimineata pe la sapte desi programul incepea la si jumatate si ma asteptau acolo. Nu prea ii lasam sa astepte prea mult fiindca imi placea la nebunie sa ii vad la mese, cu cafele in fata, cum priveau soarele care se ridicase din mare si isi savurau cafeaua satisfacuti. Fie ca era espresso, cafea sau un fel de frappe de care se ocupa in general Florin, fiecare dimineata incepea la fel. Ceva cu cofeina, un strudel si zece minute de liniste. Nici nu mai conta pe urma balamucul. Apoi venea seara si operatiunea se repeta doar ca de data aceasta fara strudel pentru ca la ora aceea nu se mai gaseau strudele. Dar cafeaua si valurile imi aduceau o liniste pe care nu am mai gasit-o nicaieri.

Pentru ca mesele cu Coana Mare nu am cum sa le mai retraiesc din pacate, unul din momentele pe cere imi place sa le retraiesc in fiecare vara va ramane acesta cu cafeaua si strudelul de mere. Pana vara viitoare cand am sa retraiesc din nou momentul minunat, va invit sa repetati si voi momentele voastre preferate si pentru ca Cremosso te si premiaza pentru asta, completati si voi aici momentul vostru preferat.

Seara buna sa aveti si cat mai multe momente de repetat!

cafea cu strudel

Read Full Post »

Nu stiu daca am povestit despre faptul ca la mine in casa, in copilarie, prima minge a fost ovala. Nu rotunda, ovala. Cand era tatal meu tanar, inainte sa devina tatal meu, intre scoala si munca mai facea si un pic de sport. Mai exact rugby. Iar dupa ce a agatat ghete in cui (imi place aceasta formulare), le-a dat jos din nou si a continuat in rugby dar ca arbitru. Aveam vreo 5-6 ani cand mama ne ducea la meciurile unde tata era tusier. Nu am sa uit niciodata costumul acela negru si jambierele alb cu negru de lana in care era imbracat tata care alerga pe marginea terenului unde niste baietii foarte mari alergau dupa o minge pe care o dadeau de la unul la celalalt cand cu mana cand cu piciorul, se loveau unii de altii iar apoi se ridicau si continuau sa alerge dupa minge. Aveam si eu o minge ca a lor acasa si nu ma loveam cu nimeni ca sa o pastrez iar prin casa nu o aruncam nici pana la fratele meu.

Am mai crescut un pic si am inceput sa vad rugby la televizor. La Tvr mai exact iar comentator era domnul Todan. Imi placea Anglia, nu stiu de ce, probabil pentru trandafirul de pe tricou. In ziua de azi nu prea mai este rugby la televizor dar cand il prind il urmaresc cu placere. Si cand am vazut la blogal ca Stejar ofera bilete la un meci al Stejarilor in Irlanda (ce echipa si ce meci frumos o sa fie), care includ si transportul si cazarea si cred ca pluseaza si cu niste bere dar nu bag mana in foc, m-am gandit ca ar trebui sa stiti si voi. Mai multe amanunte gasiti aici iar eu ma duc sa imi iau un Stejar pentru ca imi este pofta!

O saptamana sportiva si cu bere la masa sa aveti, binenteles in cantitati moderate!

Read Full Post »

Cred ca eram prin liceu cand am realizat ca as putea sa devin actor. Cand esti in liceu iti inchipui ca poti sa devii orice iti doresti tu si uneori chiar ce isi doresc si altii. Din nefericire, cel putin pana acum, nu am reusit sa devin actor dar nu se stie niciodata ce se poate intampla pe viitor. Insa Blogal impreuna cu HBO au venit cu o propunere foarte interesanta: trebuie sa imi imaginez carei  familii din serialul Game of Thrones mi-ar placea sa apartin. Cu ocazia aceasta am reusit sa ajung la zi si cu episoadele pe care le pierdusem si, desi mi-a luat ceva, am reusit sa ma hotarasc.

Daca ar fi sa fiu un personaj, sigur as fi facut parte din casa Lannister. Numele meu ar fi Johan Lannister, pentru ca daca te boteaza Ion, asa iti ramane numele indiferent de cate ori te nasti sau in cate filme joci sau in ce natie te nasti. Cu siguranta rolul meu in familie ar fi un rol foarte important, in principiu nu ar trebui sa fac nimic dar toata lumea sa se sfatuiasca cu mine: incepand cu ce fel de haine sa se imbrace, ce muzica sa fie la ospete, pe cine sa parieze la turnir, si asa mai departe. Mi-ar placea sa fiu un personaj in Urzeala Tronurilor dar pana se gandesc producatorii sa imi ofere un rol, fie el si mai mic daca nu se poate ce mi-ar placea mie, momentan particip la Urzeala Blogurilor, ceea ce va urez si voua, celor care sunteti bloggeri. Celor care nu sunteti, va urez Urzeala placuta 🙂

Read Full Post »

Meniu

Locuiesc singur de ceva timp. Situatia prezinta cateva avantaje precum si cateva dezavantaje. De exemplu: trebuie sa imi spal singur, sa imi calc singur si  sa imi gatesc singur. Mai nasol este cand am musafiri si trebuie sa gatesc si pentru ei. Imi place sa gatesc dar meniul meu este destul de redus: paste, fripturi, o ciorba si clatite cu ciocolata de fapt mai mult ciocolata sau direct ciocolata. Mai pe la pranz, dupa  ce am teminat de facut curat prin curte, mi se facuse un pic cam foame. O prietena m-a ajutat un pic sa mi se faca mai foame povestindu-mi meniul ei pentru ziua de azi care continea printre altele si niste varza cu ciolan. Si mi-am adus aminte de prima campanie Blogal din acest an – de ce sa folosesti serviciile celor de la  Food Panda? Fara sa stau prea mult sa ma gandesc am gasit cateva  motive:

1.  Pentru ca deschizi frigiderul si ai doar sarmale, o ciorba de cateva zile si niste slanina.

2. Iti este foame.

3. Iti este lene si foame.

4. Nu vrei sa iesi din casa.

5. Nu vrei sa mergi pana la restaurant pe frigul asta, sa astepti 30 de minute sa iti aduca de mancare si apoi in loc sa te intinzi ca omul in pat dupa masa sa trebuiasca sa te intorci acasa tot pe frigul asta eventual din partea cealalta a orasului pentru ca iti place tie mancarea dintr-un anume restaurant.

6. Pentru ca nu am vizitat eu in viata mea atatea restaurante cate gasiti la Food Panda pe site si fac pariu ca nici voi nu ati facut-o.

Si s-ar mai gasi motive dar le aveti si voi pe ale voastre si nu va mai chinui eu cu ale mele.

Asa ca, pentru clipele in care foamea/lenea/curiozitatea unei noi experiente culinare/etc/etc urla in sufletul vostru, folositi cu incredere site-ul celor de la Food Panda si daca o sa va para rau sa ma certati pe mine.

P.S. Pentru detinatorii de telefoane mai noi, adica probabil pentru toata lumea in ziua de azi, sa stita ca au si aplicatie pentru mobil. Pofta buna mie pentru ca mi-a sosit comanda de ciolan, ca nu era sa mor de pofta cu gandul ce mi-a povestit prietena mea, ceea ce va urez si voua, celor care mai mancati la acesta ora 🙂

Read Full Post »

Una din modalitatile prin care scapi de stres si de gandurile de orice fel este muzica. Eu acum ascult pentru a nu stiu cata oara Fericirea Alinei si am asa o stare de bine incredibila. Este adevarat ca nu toata muzica care exista in ziua de azi este de calitate dar din cand in cand mai nimeresti cate ceva care sa iti mearga la inima.

Mai devreme stateam la Ograda si ma uitam cum apune soarele cand m-a sunat prietenul meu raku ca vine sa ma viziteze. Nu obisnuiesc sa pomenesc in povestirile mele prietenii mei mai cunoscuti dar raku este chiar unul dintre putinii mei prieteni adevarati, care au fost alaturi de mine in momente dificile si chiar imi face mare placere sa spun la toata lumea ca suntem prieteni. Si ne-am asezat noi ca doi batranei ce suntem si am inceput sa vorbim cate in luna si in stele printre care si despre muzica. Chiar ne miram de cat de putina muzica buna se mai gaseste in ziua de azi si mi-am adus aminte ca blogal mi-a mai aruncat o provocare.

Trupa Blue vine in Romania pe 18 iulie la Bucuresti pentru lansarea noului album. Bun prilej sa mergem la concert. L-am anuntat pe Alex ca imi iau liberi vineri pe 18 si daca vreti sa ne vedem la Bucuresti sa stiti ca pe 18 sunt la concert si pe urma ma intorc la mare ca tipa caprele dupa mine pentru ca le-am invat prost. Nu se mai culca seara pana nu le dau de mancare din mana. Luati repede bilete cat mai prindeti si ne vedem la o apa plata la concert sau va astept pe la Ograda unde de maine ne reapucam cu mai multa hotarare de munca ca sa terminam mai repede.

 

Read Full Post »

Am lipsit cateva zile pentru am intrat in linie dreapta cu munca la Ograda. Azi ne viziteaza niste prieteni si abia daca am dormit doua ore de emotie. Imi sare inima din piept ca pe trambulina pe care am montat-o ieri si pe care era sa o faca praf un baiat cu o duba care ne adusese niste mese si care a dat cu spatele si nu a vazut-o desi are 4 metri in diametru si vreo 3 in inaltime si este asa de faina ca imi vine sa ma dau si eu in ea si nici nu mai termin fraza tot de emotie.  Asa ca am luat netul la frunzarit si am ajuns la prietenii mei de la blogal care mi-au mai servit un subiect. Sa o luam cu inceputul.

Infografic-Danone-567x800

Acum ar trebui sa va spun un lucru despre Danone pe care nu il stiam si pe care l-am aflat din infografic. Ca sa fiu sincer, habar nu aveam de nici una din aceste informatii dar cea mai tare mi se pare faptul ca Danone produce zilnic peste 1000000 (un milion) de iaurturi in Bucuresti. Ma gandesc ca nu le produce doar de dragul de a se lauda cu asta si ca si vinde marea majoritate a milionului. Si mai stiu un lucru pe care nu l-am aflat din infografic: mereu in frigider am niste iaurt de la Danone sau niste smantana pentru ca eu fac des paste si stiu ca cineva acum a poftit tare acum cand am amintit de paste 🙂

Si pentru ca niciodata nu este prea tarziu si oricum mai avem atat de multe de facut, maine o sa discut cu Alex ideea care tocmai mi-a venit de a colabora cu Danone pentru ca musafirii nostri sa aiba si iaurt la dispozitie si sa fiu sigur ca am si eu mereu la indemana niste iaurt si cred ca o sa le placa si celor de la Danone ideea de a colabora cu noi dupa ce o sa vina si o sa vada ce facem noi aici.  Uite chiar acum o sa ma duc sa infulec niste iaurt, pe care imi place sa il amestec cu putina miere si sa pun si de ceai, pentru ca daca mai beau si cafea cred ca imi sare inima din piept si o sa stea langa mine la masa. V-am spus ca azi avem musafiri? Daca nu v-am spus inca, va spun acum! Revin cu poze si cu ceva ganduri de dupa vizita. Vai ce emotii am! O zi buna sa avem cu totii!

 

Read Full Post »

Misto

O gramada de lucruri interesante am descoperit de cand cu Blogal. O gramada de campanii interesante si o gramada de lucruri misto chiar daca despre unele nu am scris eu pentru ca nu mi s-a parut potrivit. Ce as putea sa scriu eu despre ochelarii de soare Rayban daca eu nu am avut niciodata si stiu doar povesti? Ultima chestie pe care am descoperit-o cu ajutorul Blogal este platforma microjoburi.ro. Imi pare chiar rau ca am descoperit-o asa de tarziu dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Blogal mi-a spus sa scriu sapte motive pentru care as cumpara de pe platforma respectiva dar eu o sa va scriu 10 si o sa si argumentez o parte dintre ele iar voi o sa intrati pe site si o sa vedeti de ce aveti nevoie.

1. Este ieftin – preturi decente, chiar si 50 de lei per serviciu.

2. Este usor de utilizat – daca mie mi se pare usor, atunci chiar este usor.

3. Siguranta produsului – stii ca ce comanzi aia primesti, desi pe internet niciodata nu esti sigur de acest lucru.

4. Diversitatea – oferta este foarte bogata.

5. Lene – pentru ca nu ai chef sa faci unele lucruri iar acolo gasesti pe cineva sa lucreze in locul tau.

6. Lipsa timpului – pentru ca nu ai timp sa faci toate lucrurile.

7. Eficienta – pentru ca in loc sa ma chinui eu sa fac un lucru pe care nu il stapanesc gasesc pe cineva mai priceput ca mine.

8. Pentru ca prestatorii sunt verificati.

9. Pentru ca un sef bun este acela care stie sa delege competentele si le poti delega usor cu ajutorul platformei.

10. Pentru ca imi place mai mult decat OLX, tocmai sau okazii.

Am cautat cu Alex zilele trecute pe cineva sa ne faca un logo si ne-a cam iesit pe nas, iar l-a sfarsit unul dintre noi nu a fost multumit dar am lasat-o asa pentru ca suntem in intarziere. Data viitoare o sa folosesc microjoburi.ro si chiar o sa imi fac cont si eu.

 

Read Full Post »

Provocare

Blogal ma intreaba cum mi se pare noul site Danone? Avand in vedere ca nu stiu cum arata vechiul site danone si nici nu sunt „de specialitate” iar eu de la Danone nu consum decat iaurt in mod curent si accidental activia dar asta doar datorita Shakirei, sa evidentiez trei lucruri care imi plac sau care imi sunt utile de pe noul site danone mi se pare cu adevarat o provocare. Asadar, ca sa nu o mai lungim si sa lucram la obiect sa incepem cu inceputul:

Primul lucru care imi place la site este culoarea albastra dominanta. Albastru este culoarea mea preferata si aici m-au nimerit.

Al doilea lucru care imi place este ca poti sa vizitezi fabrica si sa vezi cum se fabrica iaurtul doar prin completarea unui formular si nu trebuie sa dovedesti ca esti client sau cine stie ce alte prostii.

Al treilea lucru care imi place este sectiunea de „Cariere”. Pentru ca o lunga perioada mi-am cautat de lucru si am accesat aceasta sectiune de foarte multe ori pe diferite site-uri, pot sa spun ca aceasta de la danone este una dintre cele mai prietenoase sectiuni pe care le-am vizitat. Mai, mai ca imi vine sa aplic pentru un post.

Al patrulea lucru care imi place este sigla pe care trebuie sa recunosc ca de cand consum eu danone nu am remarcat-o niciodata.

Si imi mai place si de Shakira dar asta am mai spus-o deja si desi nu cred eu ca ea consuma prea mult danone zilele astea mi se pare ca este o colaborare interesanta. Ma duc sa beau un iaurt si sa ma bag la somn pentru ca de maine reluam lucru la Ograda. Sa fiti sanatosi si la punga grosi!

 

Read Full Post »

Am primit intrebarea pe mail de la Blogal, ca parte a unei campanii. Raspunsul sau raspunsurile corecte ar fi ca habar nu am, dar a intrat de mult. La mine la bloc, mai toti copii jucau fotbal. Pe mine mama m-a trimis la inot dar tot prindeam fotbal printre picaturi. Imi aduc aminte ca in generala aveam echipa buna la clasa. Aveau si cei de la A cu Pasare, Auras, JVC dar noi il aveam pe Tiganu, pe Catalin, pe Cucu sau pe Mariusica sfrijitu. Am avut echipa bunicica la generala. Am jucat si intr-o cupa a sectorului, unde in semifinale am inscris unicul gol al meciului (printr-un sut fulgerator la firul cimentului din Voinicelul) , dar nu s-a mai tinut finala ca le aratam eu ce echipa suntem.

Prima oara pe stadion am fost pe fostul Republicii, sa il vad pe Mihai. Mihai juca la Progresul, care era in B si care avea toti atatia spectatori pe vremea aia, cam cati strange Astra intr-un campionat intreg acum, daca nu chiar mai multi. Si uite asa, cred ca a intrat in mine febra stadionului. Am inceput mult mai tarziu sa merg pe stadion. Singur sau cu Sanda, cu Bobby sau cu Vili, in Cotroceni sau in Giulesti, merg de ceva ani. In Cotroceni era nelipsit nea Ionescu de la 7. Nea Ionescu, progresist de la infintare, statea mereu la tribuna I pe randurile de sus. Mereu ne intalneam la meci si de fiecare data ma intreba acelasi lucru: Ionut, castigam si noi azi? Radeam mereu si ii raspundeam ca vom castiga cu siguranta. Imi aduc aminte intr-un an de dupa revolutie, cand era Halagian antrenor, cand castigam toate meciurile, niste blaturi ordinare, cat de mandru era. Pana ne-a prins Steaua si in 4 zile ne-a dat 8-9 goluri in Cupa si in campionat. Ne ascundeam unul de altul de rusine. Pe Halagian il durea in basca. Am apucat sa ii vad jucand pe Progresul chiar si intr-o cupa europeana. Era pe vremea cand Borcea se pregatea de Liga Campionilor si noi am pierdut campionatul din cauza unor blatisti precum Matei si Vintila. Imi amintesc si acum meciul cu Steaua cand la alergat pe Neaga in minutul 93 prin careu  ca sa faca penalty pentru ca nu erau aia in stare sa marcheze si meciul de pe Oblemenco in care doar 6 jucatori au jucat pentru Progresul iar restul pentru Dinamo. Si pentru ca campania asta presupune ca premiu, o experiență unică în autobuzul cu etaj care te poartă spre Trofeu, am sa va rog sa ma ajutati sa castig acest premiu. Nu pentru mine. Premiul este transmisibil. As vrea sa il ofer lui Cristi Borcea, pentru ca mai aproape de trofeu nu va fi niciodata.

Mai multe informatii despre traseul Trofeului gasiti aici.

Read Full Post »

Educatie

Aveam 10 sau 11 ani cand parintii mei m-au inscris la Palatul copiilor la clubul de astronomie. Acolo ar fi trebuit sa studiem astronomia. In doi ani la club am facut doua sedinte despre astronomie si alea pentru ca cei de la Lumea Copiilor trebuiau sa faca o emisiune pe tema asta. Am invatat doua fraze fiecare copil si cam asta a fost legatura mea cu astronomia. De fapt, noi acolo, studiam ceea ce s-a dovedit a fi viitorul. Adica calculatoarele. Aveam HC-uri. Pe langa „frigiderele” pe care lucra mama, HC-urile mi se parea a fi OZN-uri. Dar si ozn-uri noastre erau cam lente. Incarcai un program in 15 minute de pe un casetofon. Cred ca in vara lui ’89 am participat la un concurs in tabara de la Navodari. A castigat un baiat care a reusit in vreo cinci zile sa deseneze un robot care facea ceva. Nu mare lucru. Dar lumea se uita la el si se minuna.

In ziua de azi, toti copiii stiu ce este ala un calculatorc, chiar daca nu au toti. Asta este un plus dar exista si minusuri. Intr-o lume a vitezei, scriem mailuri in loc de bilete sau scrisori. Scriem mult mai putin. Pe Facebook sau alte retele de socializare, pe bloguri, prin media, gasesc din ce in ce mai multi copii care au uitat sa scrie corect. Zilele trecute citeam o stire despre olimpici. Cica jumatate nu au luat bacul. Nu ma mira. Educatia ar trebui sa insemne mult mai mult decat mersul la scoala cu un ghiozdan plin de manuale. Cineva spunea ca daca nu iti cunosti istoria, nu vei stii cine esti cu adevarat. Pe cine intereseaza ca Stefan cel mare a construit nu-stiu cate biserici? De ce nu le spun copiilor si ca Stefan cel Mare a avut o gramada de amante? Si exemplele pot continua. Nu doar in istorie. Sunt copii in Romania care vad animalele doar la televizor si nu vorbesc aici despre lei sau girafe.

Copii ies in natura doar cu parinti la un gratar. Asta este lectia pe care o invata despre mediu inconjurator. Merg la peste destul de des in ultimul timp. Nu am vazut nici un copil pe balta cu tatal lui. L-am intrebat pe un pescar la un moment dat de ce nu vine cu copii la peste. Parea un om mai educat din cate discutasem cu el pana atunci. Mi-a raspuns asa: Cine crezi ca poate sa ii dezlipeasca de calculator? Au laptopuri si tablete. Habar nu au cum este aerul asta de pe lac. Si l-am intrebat de ce nu ii ia cu forta. Si mi-a zis asa: Ce esti nebun? Vreau si eu sa ma bucur de liniste!

Blogal m-a intrebat cum vad eu viitorul in Educatie. Sumbru. Holchim Romania a dezvoltat un manual. Asta este directia spre care indreapta Educatia? Nu stiu! Ar putea fi. Avem nevoie de tehnologie in viata si cu siguranta ca pentru sanatatea copiilor ar fi mai bine sa foloseasca manuale digitale in loc de cateva kilograme de manuale. Ar fi bine si pentru mediu. Am putea sa invatam sa protejam natura pentru ca avem mare nevoie de ea.

P.S. Fratele meu si-a propus sa deschida o ferma a animalelor. E ceva de lucru dar sper ca in foarte scurt timp sa reusim. Va asteptam pe la noi sa cunoastem animalele domestice si sa ne EDUCAM cu totii inca putin.

Read Full Post »

Older Posts »