Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Bobby’

Hai Ioane la meci, imi spune Bulgaru. Mergi cu mine, merge si Presedintele, ne distram frumos. Radem, glumim si la sfarsit ne bucuram pentru Steaua. Presedintele zimbeste din spatele lui.

Nu merg cu tine la meci Bulgare! Ma duc cu baietii. Strigam, incurajam echipa, il iubim pe MM, ii raspund si dupa alte cateva injuraturi reciproce, aruncate din dragoste, plec sa ma intalnesc cu baietii. Suna telefonul. E Bobby. Ioane, in jumatate de o ora ne vedem pe Maior Coravu. Lasa pistolul, cutitul, petardele, grenadele, monezile, cheile, constiinta acasa si hai repede ca fierbe Nea Emil. A vazut stelisti in fata ochilor si nu il mai poate tine nimeni.

Nea Emil este tatal lui Andrei. Nea Emil are un metru si jumatate inaltime si o inima visinie la fel de mare. Si o enciclopedie de intamplari de toate felurile alaturi de galeria giulesteana cu care a colindat toata tara. Ii cunoaste pe toti cei care au jucat vreodata pentru alb-visinii, pe unii chiar i-a cunoscut personal. A fost cu Rapidul peste tot prin tara si uneori si prin Europa. Nu te plictisesti niciodata cu Nea Emil. Intr-o deplasare la Buzau, i-a injurat pe jucatori tot meciul si pe jumatate din drumul de intoarcere la Bucuresti. Apoi a adormit. S-a trezit cat sa ii mai injure odata si pe dinamovisti cand am trecut pe Stefan cel Mare.Si asta, dupa un meci pe care Rapidul l-a castigat! E unul dintre cei mai vechi rapidisti in viata si parerea lui este mereu respectata.

Ma urc in masina si ajung la locul de intalnire. Ajung la fix cat sa il prind pe Nea Emil gata incins.

Bai, eu cu voi nu mai merg nicaieri. De ce nu ne-am batut cu aurolacii, nu se vede, dar se aude Nea Emil din grupul de suporteri rapidisti. Nu mai merg cu voi nicaieri. Haideti mai repede ca iara gasim locuri la Cucuietii din Deal. Haideti, haideti mai repede. Ma Ioane, nu au vrut ma sa ne batem cu spurcatii, imi arunca repede printre dintii si pe urma se uita indelung la mine. Ma Ioane, tu te-ai bronzat asa de tare sau chiar esti tigan? Apoi imi da o palma parinteste peste cap si incepe sa ma zoreasca catre stadion. Hai Ioane ca intarziem. Mai e o ora pana la meci dar pe Nea Emil nu il opresti din drum. Nu il opresc nici jandarmii.

Baietii sunt toti pregatiti de meci. Andrei, Bobby, Ticos, Finu, Valerica si tot asa. Avem toti tricouri la fel. Ma simt un pic ciudat, Parca as face parte dintr-o mica armata si probabil asa si este. Desi nu am facut niciodata armata, ma simt ca un soldat. Daca ar fi fost asa frumos si in armata, poate ca ar fi trebuit sa o si fac. Intr-un final, intram in stadion. Nea Emil se porneste. Dupa gard sunt cativa suporteri stelisti. Huooo, lesbienelor! Ba Ioane, ala e mai negru ca tine, si astia ne fac pe noi tigani! Si tot asa pana cand ajungem chiar in stadion.

Cine tine cu Steaua, se aude din vreo 2000 de voci. Se aude si continuarea si se aude din ce in ce mai tare. Acum imi amintesc de ce imi placea pe stadion. Ne gasim locuri in peluza, binenteles la Cucuietii din munte. Jucatorii sunt la incalzire. Presedintele impreuna cu Bulgaru iau si ei loc in tribuna. In alta tribuna binenteles. Stiu ca o sa fiu tinta ironiilor lor daca lucrurile nu vor merge bine dar si daca iese ca mine doar eu stiu ce ve fi la gura mea.

In spatele meu este un tata cu doi copilasi nu cred ca au mai mult de sapte ani fiecare. Au si ei tricouri la fel ca restul galeriei. Imi place cand vad copii pe stadion si mai ales cand vad fete. Mi se pare un pas spre normalitate. Poate ca ne vom civiliza si noi la un moment dat. Sper sa apuc momentul in care sa merg cu copilul pe stadion fara sa ma gandesc ca cineva va arunca o petarda si vor fi mai putine injuraturi. Stelisti incep sa se auda si ei: La tigani, m..e la tigani! „Tiganii” aplauda si isi iau la rand adversarii. MM Stoica, Mirel Radoi si Lacatus sunt primi vizati sa fie iubiti in aceasta seara. Dintre toti, parca MM e cel mai iubit. Cata dragoste emana acest personaj nu am vazut niciodata. Apoi urmeaza Gabi. Cum care Gabi? Gabi Safta. Totusi o mana de oameni il iubesc si pe el. Nu multi dar sunt convins ca ii ajunge si lui atata dragoste.

Incepe meciul. Baietii striga, striga din tot sufletul. O mie noua sute douștrei, se aude peste tot stadionul. Mai mult de atat nu poti sa ceri de la 3000 de oamenii. Primele zece minute din meci sunt foarte frumoase in tribune. Nu reusesc sa ma uit la teren. Stam mult prea sus si oricum duelul din tribune e mult mai interesant. Pe teren albii nu joaca nimic. In tribune, aceeiasi albi, fac  spectacol. Stelisti au doua scandari. Haide Steaua si M..e la tigani!  Bobby se intoarce la mine si imi spune zambind: Cetateni! Apoi se aude intr-o singura voce : Cand venim pe stadion. Bobby se intoarce si imi zambeste din nou: Amatori!

In peluza opusa, stelistii afiseaza un banner: CE FACE BAIETII? Incerc sa imi dau seama daca este ironie sau chiar sunt atat de prosti. La cati stelisti am cunoscut din peluza aia, inclin sa cred ca nu l-au scris ei. Meciul continua la fel de anost pe teren. Stelisti rateaza doua ocazii si la poarta cealalta Teixeira se zbate aiurea nimerindu-l pe portar. La pauza sunt deja tinta ironiilor venite din tribuna de la Presedinte. Are oarecum dreptate. Baietii ies la tigara. Concluzia generala este ca ai nostrii nu joaca nimic dar poate iese ceva. Nea Emil injura. Pe toata lumea.

Repriza a doua. Albii din ce in ce mai slabi. Intra Burca care nu stie exact la ce echipa joaca si creeaza cea mai mare ocazie la propria poarta. Stelistii sunt la noi in jumatate. Pe teren. In tribune scorul este net in favoarea noastra. Timpul trece greu in tribune. Trece greu si pe teren. Pentru mine trece repede. Injur la fel de mult ca Nea Emil. Se arata prelungirile. Cinci minute. Ma bucur ca sunt doar cinci, trebuia sa dea douazeci. Pancu rateaza incredibil si pe contraatac stelisti obtin o lovitura libera periculoasa. Portarul apara incredibil si Valerica incepe sa injure mai rau ca noi toti. A invatat la White Gate cand a fost student in tinerete. Ai nostri sunt in corzi si Bourceanu marcheaza inchizand meciul. Nea Emil e devastat. Toate rudele apropiate ale jucatorilor au de mancare. Ale lui Nelutu Sabau sunt primele. La mine in telefon incep sa curga mesajele de „felicitare”. Toata lumea se bucura de necazul omului.

In spatele meu tatal is mangaie copiii. Baietelul e mai mare un pic decat fetita. El e cel mai suparat. Sa imi bag…….. in măta MM, il aud si nu imi vine sa cred. Ma intorc si pustiul continua in timp ce tatal il mangaie pe cap, parinteste. F……… pe Theodora! Ma uimesc cunostiintele pe care le are. Sunt suparat foarte tare dar parca mai tare ma supara copilul asta. Si e plin de copii ca el pe toate stadioanele din tara asta. I-am vazut peste tot.

Merg pe strada cu Bobby pe drum spre bar. Il injuram pe Sabau si ne gandim ca poate ar fi mai bine sa il dea Copos afara. Si poate sa il pensioneze pe Pancu. Si sa il faca antrenor. Schimbam obiectivele si incercam evitarea retrogradarii. Nu ar trebui sa sa existe o varsta pentru pensionare in fotbal, ma intreaba Bobby. Decidem amandoi ca Pancu trebuie pensionat. Ne despartim suparati eu ramanand sa dau ochii cu stelistii in bar si sa indur ironiile.

Ioane ala cu 11 era Pancu mă, incepe Bulgaru. Scafa ma inteapa si el. Presedintele zambeste. El e cel mai castigat. A castigat si pariul si o sa ma terorizeze pana in retur. Pe curand!

Reclame

Read Full Post »

M-a sunat zilele trecute Bobby și mi-a spus că sâmbătă de dimineață am treabă și să nu îmi fac program și nici să nu mă duc cu Tranquillo la colindat prin Centru vineri seara ca pe urmă să duhnesc a cine știe ce „parfum” toată sâmbăta. Trebuia să îl iau pe Moș Crăciun de la aeroport, unde ateriza cu sania, să îl duc la o cafea ca să îl revigorez nițel și apoi să îl conduc la serbare la copii. Zis și făcut.

L-am sunat pe Moșul. Mi-a zis că a trimis prin Oana Bucur costumul la București și să mă duc să îl iau de la ea și să cumpăr și niște mâncare la reni că după atâta drum o să li se facă și foame. Mi-a mai zis el câte ceva și legat de Tranquillo dar asta nu vă spun acum.

Vineri spre sâmbătă noaptea nici nu am putut să dorm. Nu de emoții că mă întâlnesc cu Moșul. A dormit pe la mine o creștină care nu avea cu ce să intre la ea în casă, și dacă nu a sforăit săraca. Așa pățesc și eu după ce „gâlgâi” ceva mai consistent pe la Expirat. Dar asta e altă poveste.

De dimineață am dat repede fuga la aeroport. Când a văzut Moșul câtă lumea era acolo, m-a sunat și a schimbat locul de întâlnire. A zis că ne vedem pe școală. Cică să îi aduc acolo cafeaua. Și uite cum alergam eu, cu cafeaua cumpărată de la Gogoașa Înfuriată, dintr-un capăt al orașului în celălalt. Bine că ne-am întâlnit. După ce i-am povestit câte ceva despre copii, l-am condus la clasă. Exact la fix am ajuns când copii se pregăteau să îi cânte ceva.

Și să vezi bucurie și veselie. Minunații copiii. I-au spus poezii, au cântat, au promis că o să fie cuminți și că o să învețe bine, că o să citească și o să o asculte și pe domnișoara învățătoare Cătălina, care de altfel, l-a impresionat până și pe Mos Crăciun. Moșul le-a adus cadouri cu păpușele la fetițe și cu mașini și utilaje la băieții.

Din câte am observat, copiii din ziua de azi cresc mult mai repede. De exemplu Geani. Lui Geani trebuia să îi aducă Moșul un Gillete 4. Avea Geani o mustăcioară cam ca a lui Costel de la Deko în clipul lu’ Grasu. Robert pe altă parte, mai are puțin până să atingă kilogramele lu’ Micuțu celălalt personaj din același deja faimos clip. Cred că îi place pe la Mac. Și tot așa fiecare copil în parte a primit cadouri și la sfârșit a primit și domnișoara învățătoare Cătălina care nu a vrut să stea pe genunchii Moșului, dar a promis că o să îi învețe multe poezii și multe cântecele pe copii.

Pe urmă l-am condus pe Moșul la sanie că țipa Rudolf ca din gură de ren, că ar trebui să se grăbească din cauză că trebuseră niște polițiști pe acolo și i-au transmis să își mute sania că altfel o să o ridice.

Și uite așa a plecat și Moșul către alți copii, dar a promis că se întoarce să îmi aducă și mie un cadou chiar în seara de Crăciun. Să aveți Sărbatori Fericite! Mă duc la petrecere!

Read Full Post »

Viața ca o telenovelă

Am să vă rog din start să aveți răbdare să citiți până la capăt. E greu dar merită. Mi-a luat destul de mult timp să scriu asta și trebuie să fiți foarte îngăduitori cu mine. Întâmplarea care urmează pare un scenariu de telenovelă. Mai mult decât atât, un scenariu de telenovelă SF. Când mi-a fost povestită, printre multe alte întâmplări, am crezut că cel care îmi povestește face mișto de mine. Cum persoana respectivă nu avea nici un interes să facă asta, l-am pus să îmi repete, ca să pot înțelege mai bine. Cum nici a doua oară nu am înțeles, după un dezamăgitor: Ioane, te-ai tâmpit,  a urmat a treia relatare a întâmplării pe care o să o aștern în continuare:

Deci Ioane, se dau următoarele personaje:

Gândeștete la o femeie cam la 50 de ani, cu un fizic dezordonat, cu un intelect lipsă, care a chemat la nuntă ei, care a avut loc acum câteva luni, invitați pe care nu îi cunoștea și care binențeles că nu au venit și pe care o vom denumii în continuare Doamnă A, sotul ei, despre care nu se pot spune prea multe doar că are tot în jur de 50 de ani și după cum veți afla în continuare, același nivel al intelectului,denumit în continuare Domnul A; un prieten din tinerețe al numitei, fost boxer, intelect în descompune, căruia îi vom spune să zicem Boxeru, soția boxerului, într-un rol foarte secundar și un alt fost prieten de-al Doamnei A, el totuși într-un rol principal să îi spunem Roger, ca să ne fie mai ușor, toată lumea prezentă se învârte în jurul vârstei de 50 de ani.

Ca să urmăm scenariul unei telenovele în trei acte, acum vă voi prezenta cadrul în care a avut loc întâmplarea noastră. Doamna A, ia împrumutat o sumă de bani lui Roger. Nici prea mare, nici prea mică, dar de care acum ar fi avut nevoie. Cum Roger nu prea dădea semne că i-ar returna prea curând suma, Doamna A împreună cu soțul ei, Domnul A, a conceput următorul plan:

Îl cheamă pe Roger la ei acasă, unde Domnul A se va ascunde pe balcon, iar Boxeru se va ascunde în debara, urmând ca după ce ajunge Roger, Domnul A și Boxeru să iasa din ascunzători și să îl determine cumva să îi returneze banii. Cum soția boxerului nu prea a înțeles scenariu s-a cerut și ea a fi parte integranta a momentului umoristic după cum veți constata din dialogurile care urmează. Aceste dialoguri sunt redate din gura Doamnei A, alte versiuni ale întâmplări neavând la indemână până în acest moment. Vă rog să fiți foarte atenți la cele ce urmează pentru că eu încă nu sunt convins că am înțeles totul cum trebuie.

După trei telefoane și câteva rugăminți, Roger îți face apariția. Întră în casă și de aici înainte are loc următorul schimb de replici și de acțiuni.

Doamna A: Bună, ce faci? Îți fac o cafea? Un suc, ceva?

Roger la vederea celeilalte femei, întreabă nedumerit cine e persoana în cauză.

Doamna A îi răspunde că femeia este mama ei. Roger nu prea mai înțelege ce se întâmplă și ce caută mama doamnei în peisaj, dar încă sperând să se întâmple lucrul pentru care fusese invitat în casă, trece peste prezența „mamei” și se așează în fotoliu. Din debara apare Boxeru, cu două palete, și o minge de ping-pong. Roger rămâne fără cuvinte, iat la apariția Domnului A și fără glas.

Boxeru: Cumetre, hai să jucăm un ping-pong!

Roger: ????????

Boxeru: Hai dă-te dreacu, să te fac un pic de mișcare.

Roger: ????????????

Boxeru: Auzi, da’ un pic dă box, nu vrei să te învăț? Ca să îți mai pun sângele în mișcare. Și se apucă și îi trage câteva câteva bucăți lui Roger peste meclă.

Roger, mut de uimire, rămas fără glas, având încă în cap replica cu sângele în mișcare, scoate pistolul și începe să tragă înspre partenerul de antrenament pe care îl nimerește în mână, acesta având în acel moment sângele nu numai în mișcare, cât și pe pereți. După un moment de panică, Boxeru, care nu se aștepta la un sparring partner de asemenea anvergură, având o mână avariată în urma tirului la care fusese supus, se năpustește asupra lui Roger pe care îl deposedează de pistol și începe să îi cerceteze pielea capului cu arma cu care tocmai fusese deteriorat, producându-i acestuia niscai cucuie și încă câteva daune.

Binențeles că la un moment dat, în cadru a apărut și poliția, și salvarea și cam atât. Și mai ziceți voi dacă mai e trebuia să apară ceva că eu nu pot să înțeleg ce e în mintea unora dar am înțeles un lucru din întâmplarea asta: scenariile telenovelelor nu se nasc din imaginația nimănui; o parte din ele se află în secțiile de poliție și din când în când, câte un polițist cu mai multă minte, le pune cap la cap și îl vinde către o casă de producție care face din el serial și o parte a poporului îl urmărește cu sufletul la gură.

Am stat cu Bobby de vorbă și am întors-o pe toate părțile. Ce o fi fost în mintea Doamnei A când a gândit planul ăsta? O fi vrut să ajungă vedetă la OTV? Și, în curând, urmează noi episoade!!! INCENDIARE!!!

Read Full Post »

Problema cu grătarul cu prietenii e că știi întotdeauna cam când începe dar nu știi niciodată când se face marți. Sau poate miercuri. Cu ce să încep? Aș putea să încep cu Bilă aka „nu ai bere la rece” aka „nu ai cola” aka „nu ai nici aripioare” aka „la cârnații nu ai muștar” aka „noi nu bem nimic” aka „termin cola si mergem” aka „nici măcar muzică nu ai dar ai combină”. Fratele meu de altfel! E prima oară cînd Bilă nu se ocupă de grătar. Și asta a fost un lucru bun. A mâncat toată lumea. De băut, a băut Bilă pentru toată lumea. Că cică e în concediu și se relaxează. Pe urmă am făcut inspectie prin fermă cu Juniorul și cu Măriuca. Am verificat cerealele, utilajele, animalele și tot așa până a fugit un iepure. Nu era iepurele Sandei, era un iepure gri. Nu a fugit el prea departe dar nici noi nu am fugit după el. Ar fi fugit Bilă dar s-a gândit el mai bine și a rămas lângă friptură. Așa a început petrecerea care a continuat câteva zile. Nu a continuat numai la mine că faceam infarct atâtea zile. Seara eu am fost la Vamă să îmi caut copilăria. Bilă a fost pe plajă la Eforie să caute submarinele și a găsit stabilopozii cu care s-a și împrietenit de altfel. S-a împrietenit așa de tare că duminică a lipsit de la plajă. Am continuat cu băieții și fetele cu plaja și apoi cu grătarul cu pește de data asta la restaurant unde am aflat că o carafă de limonadă costă dublu făță de una de Aligote. Și te întrebi de ce e țara asta plină de bețivi. Şi am mai aflat că dacă vrei să mănânci un peşte bun şi la un preţ decent, trebuie să te duci tot în Bulgaria. Şi acum aştept să îmi aducă ospătarul paharul tip sondă pe care l-am cerut când m-am așezat la masă. Până luni s-a trezit și Bilă. Și am continuat cu petrecerea. Eu cu apa el cu nescafeul. Are un pahar pe care scrie nescafe. Numai cu acela poate să bea. Dacă întreabă cineva ce bea, mereu răspunde că bea cola. Măcar în concediu să nu se abțină de la cola pentru că în restul anului bea Pepsi. Cu bere și cu tequilla. Nu știu cum face dar mereu îi reușește combinația asta devastatoare. A promis că o să o lasă mai moale și că o să mai elimine din băutură dar eu cred că va renunța tot la Pepsi. A apărut și Nebunu între timp. S-a gândit el ce s-a gândit și împreună cu Bocănilă au făcut focul într-un fost frigider. Cică ca să ferească focul de vânt. Binențeles că a luat foc lada și a trebuit să stingă focul. Urmarea a fost că a umplut plaja de fum. Toată lumea i-a aplaudat și felicitat pentru inițiativă astfel că nu am mai făcut cumpăraturi pentru grătar. Așa că ne-am luat hainele și am plecat acasă. Unde am mai tras un grătar și ne-am reluat sprițul. Aici puteam să dăm foc și la casă că nu s-ar fi supărat decât Nebunu pentru că de data asta el era gazda. Și am plecat și de la Nebunu după ce am terminat de mâncat. Ne-am mutat la gazda lui Bobby care făcea țuică. Bucuria lui Bilă care nu a mai vorbit cu noi toată seara. Și-a pus căștile în urechi și ne-a ignorat toată seara. Asta dovedește că alcoolul dăunează clar sănătății lui Bilă. Sănătății mentale. În rest toată lumea a fost mulțumită. Și cum toate petrecerile se termină prost, sfirșitul petrecerii ne-a prins într-o discuție filozofică despre Dumnezeu, religie și credință unde am realizat că indiferent cât alcool consumi nu o să îl vezi pe Dumnezeu niciodată. Apoi am adormit. Și m-am trezit marți. Sau miercuri. Sau ce zi o fi că nu mai știu dar știu sigur că am luat 3-4 kilograme. În greutate. Să aveți o săptămână minunată vă doresc! Tuturor celor aflați în concediu pe litoral vă doresc să nu vă întâlniți cu Bilă!

Read Full Post »

Musafirii

Azi am musafiri. Brigadă mare. Bobby cu soția și Juniorul, Piticu cu consoarta, Țighi cu prietena, Ham cu Creața și Bilă cu Bocănilă. Ultima pereche e de conjuntură. Tăiem un berbec și facem grătar. Plus niște vin și niște țuica. Și niște bere. Și puțină apă pentru că așa i-a recomandat doctorul lui Bobby. Cică să aibă apă la fiecare masă. Și Bobby îl ascultă pe doctor. Așa că o să avem și apă. Ca toată chermeza să fie completă, locul unde se întâmlplă evenimentul de mare angajament se află peste drum de cimitir așa că dacă crapă vreunul doar îl aruncăm peste gard și continuam și cu o pomană. Vă povestesc mai încolo ce s-a întâmplat pentru că acum mă duc să pregătesc masa că vin musafirii și mă prind iară nepregătit! Să aveți o sâmbătă minunată!

Read Full Post »

Mă însor

Mă însor. Stați nu fugiți la banca după credite. Nu plecați prin vecini ca să vă împrumutați de bani. Nu e nevoie. Nu e cazul. Azi am aflat și eu și încă nu îmi revin.

Ziua de azi se dovedește a fi plină de surprize. De dimineață am spus Te iubesc unei persoane pe facebook și Andra mi-a zis că se aud clopotele. Dacă mă gândesc bine, acum îmi dau seama că Andra chiar locuiește lângă o biserică și probabil de acolo se auzeau clopotele. Apoi am plecat la drum spre București. Acum două zile Melcu m-a sunat să mă întrebe dacă am pățit ceva pentru că el m-a visat că jucam fotbal și că râdeam copios. Eu l-am întrebat ce i se pare așa ciudat pentru că eu oricum sunt foarte vesel și joc fotbal de câte ori am ocazia. Dacă mă visa miliardar înțelegeam să i se pară ciudat dar nu s-a întâmplat așa și nu trebuie să ne facem griji că se va întâmpla prea curând. Ieri, tot Melcu, îmi zicea că mă bag în nu știu ce relație și i-am confirmat. Mă bag în relație. Așa facem toți atunci când e cazul. Toate astea nu păreau să aibă nicio legătură între ele mai ales că Melcu cu Andra și cu iubita mea nu se cunosc dar ciudățenia abia acum apare.

Am ajuns la București și după 3 săptămâni am ajuns într-un final la manichiură. La Angela. V-am mai povestit eu de Angela. Cu Angela împart bârfele din cartier cam odată la 2 săptămâni de data asta 3. Ne așezăm noi la bârfă și la manichiură și încep să o chestionez. Angela nimic. Cică nimic nu e nou, toate vechi dar ar vrea să știe pe unde umblu eu de nu am trecut de atâta timp pe acolo. Eu îi spun că am fost plecat pe la mare, pe la țară, cu munca, dastea. Ce să mai, adevărul. Angela nu mai rezistă și explodează.

–         Păi bine mă Cătăline, că mă și superi, tu te însori și nu spui nimic!!! Trebuie să aflu de la lumea de prin cartier? Păi e frumos din partea ta?

Cred că aveam o față de bou pentru că Angela nu s-a oprit și a continuat cu reproșurile.

–         Înțeleg să nu ne înviți pe noi de la coafor dar nici prietenii să nu îi chemi? Nu e frumos din partea ta! Mai ales că ați copilărit împreună!!!

Acum sigur aveam o față ciudată pentru că Angela s-a oprit din reproșuri și m-a întrebat direct când și unde are loc fericitul eveniment.

Mi-am păstrat față de ginerică prins în fapt cu domnișoara de onoare și am început la rândul meu să o chestionez pe prietena mea care știe cum mult mai multe decât știu eu despre un eveniment pe care cred că la mine în familie nu îl mai așteaptă decât Tammy. Și așa ușurel, am aflat că mă căsătoresc cu o femeie mai în vârstă ca mine, că din cauza asta mă ascund de prietenii mei și tot din acest motiv mi-am părăsit și locul de muncă.

Mi-am revenit nițel când am aflat toate astea dar doar atât cât să îl sun pe Bobby ca să afle și el noutățile. Bobby, deloc surprins, mi-a zis să îi dau banii lui Tammy și să fie într-un ceas bun dar ma rugat să mai amân nunta că acum stă cam prost cu banii și m-a pasat la Olteanu care nu era ocupat. Olteanu m-a luat cu binișorul și mi-a zis că nu e bine să mă grăbesc, mai ales dacă am așteptat până acum. Apoi mi-a urat și el casă de piatră și a precizat și el că cinstit ar fi să îi dau banii lui Tammy. I-am înjurat pe amândoi și am închis telefonul.

Am încercat să îi explic Angelei că nu e cazul și că e vorba doar de niște zvonuri nefondate menite să îmi distrugă imaginea de bărbat normal cu 3 prietene și două amante stabile, dar nu am reușit. Așa că declar acum sus și tare ca să afle toată lumea: NU MĂ ÎNSOR DECÂT CU O SINGURĂ PERSOANA ȘI DACĂ ASTA SE VA ÎNTÂMPLA VREODATA NU VA FI PREA CURÂND!

Așa că Tammy, mai puneți pofta în cui și să îmi dai banii mai repede că altfel îți dau acatiste!

Read Full Post »

Oleeee

Trei zile de petrecere. 3 kilograme în plus. Nu e asta tot ce s-a întâmplat. Să o luăm cu începutul. Vineri seara a fost cum zice Doc adică: Fin, Magic, Senzațional. Plus că s-a mai întâmplat ceva. Ceva minunat. Mai departe.

Sâmbătă am ajuns seara la petrecere și m-am întâlnit cu Olteanu și cu Bobby cu care am văzut meciul. Ce meci neniculeee! Nenicu nu a fost la petrecere. După ce am chinuit câteva beri care m-au dărâmat la loc, am început să întreb pe la mesele de lângă noi dacă nu o cunoaște nimeni pe Amalia, din Mangalia. După primele 3 încercări am găsit un fan care mi-a zis că e plecată în Italia. Unul din băieții care era cu noi la masă, a înțeles din toate încercările mele doar că am avut o prietenă din Mangalia și că obișnuia să mă înșele. Bobby cu Olteanu nu au înțeles de unde a înțeles și am schimbat băutura. Eu am schimbat mesele în continuare până m-a rugat Olteanu să mă duc să le spun unor ursitoare care se perindau prin Centru că mama lui nu le-a găsit când s-a născut el și atunci nu a avut cine să îi ureze și să îi ghicească. Și m-am dus. Și după ce 15 minute am reușit să i-au numărul uneia dintre ele și promisiunea că data viitoare o să îi ghicească. Apoi mi-au ghicit mie că cel mai bine era să plec acasă. Așa că m-am pus din nou la masă și am continuam să întreb fetele care treceau pe strada dacă mai știu ceva de Amalia. Și așa am cunoscut-o pe Moni din Corabia. Ea nu a fost încă la Mangalia. Dar vrea și ea tot în Italia. Am lăsat-o cu Olteanu care îi desena harta Europei cu sticle de bere și am plecat acasă.

Duminică de dimineață a fost la fel de greu ca de fiecare dată când bei întâi bere și apoi tărie. Nu îmi reușește asta niciodată. Nu știu cum face Ticos că lui îi iese mereu. Și nici meditații nu vrea să îmi dea. Duminică mi-a dat Alex lecții. S-a logodit. Asta nu e o lecție pentru mine ci pentru el. Sau ar trebui să fie. Băi ce frumos a fost la slujbă! De fiecare dată când să îi spună numele lui, preotul greșea și îi spunea Andrei. Când i-a zis a treia oară Andrei l-am corectat și așa s-a prins și mama că am fost la băutură cu o seară înainte. Și s-a prins și că nu o să mă satur vreodată. Până aici a fost mișto. Apoi mama a început să plângă și nu am reușit să îmi dau seama dacă din cauza băuturii mele sau sau din cauza părintelui care nu reușea nici să nimerească degetele potrivite pentru inele. Dar până la urmă a reușit. Cu ajutorul Nașilor e adevărat, pe care îi pocise și pe ei mai devreme dar ei s-au căsătorit acum câțiva ani și nu prea mai contează dacă nu le nimerește numele corect pentru că ei au consumat căsătoria. Sau vorba lui Nașu – Manu, au jucat cearceaful. Și pe urmă am plecat să consumăm și noi câte ceva. Fiecare după posibilități. Manu a zis că el consumă doar Jack. Și cum ce zice nașu face și finu, noi am băut vin. Sau bere. Sau vodkă. La partea cu mâncarea nu am mai fost foarte atent pentru că a apărut cumnatu care a reușit să bage ceartă între musafirii cu alcooltestul. Și tot așa până ne-a trimis acasă. Apoi a urmat clasica finală de săptămână cu pizza și niscai vin roșu și binențeles meciul. Și apoi a venit și ziua de azi. Cu ziua de azi e o poveste deosebită. Atât de deosebită încât o să vă scriu miine despre asta. Direct de pe combină, căci de mâine mă întorc la recoltat. V-am pupat!

Read Full Post »

Older Posts »