Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Centru Vechi’

Întâmplarea pe care o veți afla în continuare poate părea banală pentru cei mai mulți dintre voi. Am fost cu fratele meu la plimbare prin oraș. Pentru mine nu e deoarece, eu cu fratele meu nu am mai fost împreună prin oraș de vreo 10 ani cred. Când m-a sunat acum câteva ore, m-am și speriat. Mă așteptam numai la rele. Dar surpriză mare, cică are și el vreo două ore și ar vrea să le piardă prin centru. Hai fratele meu că merg cu tine, nu te las să te plictisești, i-am adus la cunoștiință și în cinci minute eram deja în mașină.

 – Ioane, eu vreau să mergem la Cocor. Că cică mare frumusețe ce e.

 – Mergem fratele meu și la Salzburg, că mare frumusețe e și pe acolo.

 – Hai să începem cu Cocor și dacă câștig la loto te duc la Salzburg.

Așa că mi-am luat și la reverede de la Austria și am plecat spre Cocor. Cum nu mai folosesc nici mașina și nici televizorul de vreo trei luni, când am ajuns la Unirea, era să fac infarct. Duminică la șase jumătate seara cred că erau 1000 de mașini între Unirii si Romană.

– Băi uscatule, au ieftinit ăstia combustibilul?

– Nu Ioane.

 – Ce zi e azi?

 – Duminică Ioane.

 – Au dat vreo lege în care te obligă să mergi cu mașina duminica seara?

– Nu Ioane.

– Ce fac ăștia toți în oraș?

 – Pagubă Ioane.

 Până aici mă lămurise. Am făcut noi de trei ori stânga și am urcat și două etaje la parcare și uite că am ajuns și în Cocor. Frumosssssssssssss la Cocor nu e. Nu a fost şi spre ghinionul ţopârlanului de Bucureşti, nici nu va fi vreodată. Aşa că după o tură foarte rapidă prin cele cinci etaje din care am reţinut cam când îţi poţi recupera banii pe care ţi datorează o societatea căreia i-ai cerut insolvența, am traversat strada către Centru Vechi zis și Istoric. De ce îi zice Centru Vechi și Istoric am să mă mai documentez și am să vă povestesc altă dată. Și mergem noi ce mergem pe straduțele aflate în reparație de ceva timp, cu mine pe post de ghid.

– Uite aici e Elephantul, uite aici mi-am rupt blugii, acolo Fire, aia e de stundenți, aia de microbiști, aia e cu bomboane, acolo are bere la metru, acolo la litru, aici e cu fete vesele, dincolo cu băieți veseli, aici e cafeaua bună, aici mă iubește ospătărița și tot așa până când l-am adus la zi cu informațiile despre minunatul nostru loc de distracție. După prezentarea mea care a cam ținut vreo 20-30 de minute, fratimiu afișând o figură pe care se citea surpriza, mă întreabă uimit:

– Auzi mă, tu te-ai îmbătat în toate astea?

 – Nu Alex. Nu am reușit la gay și la pastilați. În rest cam peste tot. Dar noi nu bem nimic?

 – Găsim și noi pe undeva un vin fiert?

 – Cum să nu, la Niste Domni si Fii.

 – Hai.

 Și mergem la niște Domni. Intram noi în frumoasa locație unde era o aglomerație de nedescris. De fapt nu era aglomerație era chiar gol. O fatuca la bar și un băiat care strângea pahare.

 – Bună seara, îndrăznesc să încerc un dialog. Nu primesc răspuns deoarece domnișoara nu m-a auzit.

– BUNA SEARA, revin pe același nivel cu muzica care răsuna în local.

 – BUNA SEARA.

– E INCHIS?

– NU.

 – AVETI VIN FIERT?

 – NU.

 – SUNTETI SURDA?

 – NU.

 – PROBLEME LA MANSARDA AVETI?

 – NU E NIMENI LA MANSARDA.

 – DE CE URLĂ MUZICA CÂND NU E NIMENI IN BAR?

 – ??????

 Și am plecat. După rușinoasa înfrângere pe care am suferito în fața casnicului frate, am continuat excursia spre Banca Națională, unde zărisem noi un chioculeț unde se vindea vin fiert la pahar. Pe drum am mai achiziționat și doi covrigi de La Pâinică, care au fost și buni și mai aveau și alte chestii interesante pe care vi le recomand cu plăcere,un pic cam scumpii dar merge. Aici altă distracție. Un nene îl întreba pe unul din vânzători dacă carnați nemțești „e” din Germania sau e de Pleșcoi. Vânzătorul ca să nu rămănă mai prejos i-a răspuns că „e” din Austria dar dinspre granița cu Germania. Și îi vine rândul și lui Alex.

 – Vă rog frumos, două pahare cu vin și un calorifer.

 – Imediat, răspunde vânzătoarea. Pune femeia paharele cu vin încasează contravaloarea, și apoi revine cu întrebarea:

– Ce spuneați că mai doriți?

 – Un calorifer insistă uscatul.

Femeia rămâne surprinsă de cerere, parcă neânțelegând unde pusese caloriferele care erau de vânzare. Se uita la Alex, se uita la mine, și nu mai știa ce să răspundă.

 – Calorifer ziceți, se prinde într-un final. S-au terminat.

 În spatele nostru toată lumea avea niște fețe de ziceai că se schimbaseră iar banii și ei nu aflaseră. Ne bufnește râsul pe toți trei și mă pun iară pe plimbare cu al meu frate. Mai râdem noi și mai glumim, până ajungem la locul unde cumnată mea era la întânire cu fetele. Hotărât să beau ceva mișto, îi spun barmanului:

– Ai și tu ceva răcoritor, dar să nu aibă 0 grade?

 – Imediat vă fac ceva deosebit.

 – Deosebit de scump?

 – Nu, deosebit de bun.

 După vreo 10 minute de așteptare, apare omul meu cu un cocktail. Ceva cu verde și cu foarte multă gheață. Iau o gură și îmi îngheață creierul.

 – Prietene, îl abordez, câte grade are sucul ăsta „răcoritor”?

 – Vreo 30-32 cred.

 – Poate – 4 vrei să spui. De ce atâta gheață în zeama asta? A venit vara?

Și cu durerea de cap aferentă s-a terminat și seara mea în oraș cu fratele meu. Până data viitoare, când a promis că merge cu mine și cu Tranquillo să îi arăt cum e pe la Goblin, Revenge, Expirat și restul de cluburi prin care se boschetărește vineri și sâmbătă seara în Centru Vechi și Istoric al Capitalei.

Reclame

Read Full Post »

V-am povestit de ieri despre flashmob. Eram curios cum o să decurgă  lucrurile și cum o să facă să convingă oamenii de pe stradă că este vorba despre un lucru foarte serios și că gestul în sine reprezintă de fapt o donație pentru a face viața unor copii mai frumoasă și nu o cerșetorie banală. Și cum nu aveam cum să mă împart în atât de multe locuri am hotărât să merg la Universitate și dacă voi avea timp să trag și o fugă în parc să îl văd pe Toma.

Îl sun pe Paul, să văd dacă mă însoțește și am noroc. Are poftă de o bere. Facem un compromis și cu berea și ne dăm întâlnire la fântână. Ajungem acolo și constatăm cântarea.

Una bucată chitară, una bucată saxofon + trei fete care zâmbesc încontinuu și cântă sau îți cer să nu mai fii îndiferent. Mulțumit că am aflat ce îmi propusesem, facem o mică donație, fac și niște poze, îl înjur pe Paul că nu vrea să mergem să îl vedem pe Toma și plecăm la bere. Unde? În Centru Vechi binențeles!

Ne punem noi ca băieții la o masa la Margo, comandăm vin și începem să vorbim și să admirăm peisajul. Asta la ora 13:45. Peste drum e o librarie. LIBRĂRIA GEORGE COȘBUC. E în renovare. Nu știu exact de când dar deocamdată este în renovare. În fața librăriei, lângă o scară se află un nene îmbrăcat într-o salopetă. Afară sunt 30 de grade minim dar el poartă salopeta foarte mândru. Și vopsește cu alb literele care compun numele librariei. Nu știu exact de cât timp vopsește dar în momentul în care noi ne-am așezat la masa literele vopsite erau ARIA GE. Cum vorbeam eu cu Paul despre motociclete și despre Piaţa Comună a Sudului și Grupul celor Trei auzim în spatele nostru, niște chitări. Mă duc să cercetez împrejurimile și mai găsesc niște puștii care dau și ei o mână de ajutor la flashmob. Mai fac niște poze și o donație apoi mă întorc la masă. Vecinul nostru aproape că a terminat litera O.

Nu mă las cu Paul și mai comandăm niște vin, curioși de cât de mult o să dureze să termine de vopsit vecinul nostru. La 15:45 apare Cori care ne dă trezirea din nebunia noastră. Noi ne ținem  tari că vrem să bem până termină de vopsit și constatăm că vecinul nostru a abandonat munca și s-a apucat să bea o bere. A reușit să termine cât timp am stat noi la terasă literele ORGE. Am hotărât cu Paul ca de azi înainte să rebotezăm lenea(nesimțirea) și să o numim ORGE.

Pentru cei curioși am niște fotografii:

http://www.facebook.com/?ref=home – !/photo.php?pid=1130972&id=1538060910

câteva cu ORGE

http://www.facebook.com/?ref=home – !/photo.php?pid=1130949&id=1538060910

câteva de la flashmob

Read Full Post »

Norocul săracului

După investigația de aseară din centru, m-am hotărât ca astăzi să o pornesc de dimineață într-o nouă misiune prin București. Așa că după ce l-am sunat pe Mutu, ca să nu mai doarmă nici el la 5 dimineața dacă tot m-am trezit eu, și i-am dat întâlnire la pizzerie la ora 9 (unde nu m-am dus evident), am plecat la birou să îmi ridic cartea de muncă. Pe principiu Cecului – Azi un leu la Cec depui/mâine el va face pui – am câștigat la pariuri 200 de ron. Continuând cu principiile – la omul sărac nici boul nu trage, aproape de Gara de Nord mi s-a stricat rabla. Gaură de 800 de ron, radiatorul, termostatul și un furtun. Cred că o să o repar când o să ajungă criza în centru. Măcar așa nu îmi mai fac griji pentru ea. Acum pot să consum liniștit vinul în fiecare seară fără să mă îmi mai fie frică că aterizez în Dâmbovița. Și acum pot să mă apuc de dimineață de treabă. Dacă nu aveți treabă diseară sau dacă vreți să simțim criza împreună, vă aștept diseară în centru. Am convins deja câțiva prieteni și prietene că dacă mergem mai mulți ne face reducere de grup și decât să mai dau banii și pe avion până la Barcelona, mai bine ne combinăm la o terasă. Deci, haideți să fim cu toții boemii cum spune Oana, sau flutură vânt cum spune tata, și să ne vedem pe terasă în centru. Eu am să fiu la una din ele cu o carte în mâna ca să mă recunoașteți mai ușor și să par și un pic intelectual. Vă aștept!

Read Full Post »

O prietenă dragă mie s-a decis să i-a atitudine față de situația economică și politică din minunata noastră țară, drept pentru care a postat pe FB un status și a așteptat câteva commenturi ca să știe cum să continue “ revoluția” pe care și-a propus-o. Ea își propusese să plece din țară, crezând că asta o să îi rezolve problemele. Poate că o să le resolve dar doar pe ale ei. Alături de ea cred că o să mai plece câțiva “curajoșii” care au văzut Europa doar în vacanțe și cred că e mult mai simplu “afară”. Ca să mă conving că au dreptate și că nu mai e nimic de făcut în țara asta pentru a putea salva economia și starea națiunii m-am hotarât să ies să verific cât de greu e să trăiești în București.

Așa că mi-am dat întâlnire cu o altă prietenă care resimte criza la fel ca mine și am plecat spre Centru Vechi. Am dat ocol pe Decebal să văd dacă acolo a început criza și evident că am constatat că pe Decebal nu auziseră de criză. Ajung la întâlnire un pic mai devreme și am destul timp să privesc la puținii trecătorii de pe Calea Victoriei aflați la plimbare la ora sapte seara. Sunt așa puțini că abia am loc de ei pe stradă. Într-un final ajunge și partenera mea de investigații, cu puțină întârziere datorată traficului îngreunat de miile de mașini care duc oamenii spre casă după o zi istovitoare de muncă. Să mor dacă mai înțeleg la ce folosește RATBul în orașul ăsta. În fine, plecăm că investigăm situația economică. O luăm ușor pe străzile prăfuite și puțin aglomerate. Prietena mea îmi arată o terasă la care îmi spune că se simte ca la Barcelona. Cică, aproape în fiecare seară, își i-a o carte și se așează la o masă, unde mănâncă o salată și o prăjitură și citește. Și cică se simte EXACT ca la Barcelona la cafenea. Continuăm plimbarea pe străduțele din centru și spre surprinderea mea, nu găsim nici măcar o masă liberă. E plin ochi. Toată lumea stă la masă, bea un suc sau o bere, vorbește la telefon, mănâncă o prăjitură, dastea. După ce dăm o tură pe străduțe ne întoarcem la terasa favorită a prietenei mele. Cum afară stă să plouă și oricum nu e loc nici la asta, ne așezăm la o terasă care are și umbrele în dotare. Comandăm noi ceva de băut și ne punem pe bârfă. Afară a început să plouă dar lumea încă se mai plimbă prin centru. După vreo două ore de discuții interesante ne hotărâm să plecăm spre casă și cerem nota. Aici are dreptate prietena mea. Exact ca la Barcelona m-am simțit când am văzut preturile: 3 pahare de vin, o cafea și o înghețată – 15 euro. Exact ca la Barcelona. Plătim și plecăm spre casă. Ne vom întoarce și mâine să mai investigăm câteva terase.

În concluzie, draga mea Sanda, daca vrei să pleci din țară, mergi ușurel cu RATBul până la Universitate(dacă nu vrei să îți pierzi timpul să cauți loc de parcare), așeazăte la terasă la Van Gogh(asta că tot apreciezi tu pictura) și comandăți o salată și un pahar de vin și o să te simți exact ca afară. Dacă o să vezi acolo o fată care stă și citește dintr-o carte să știi că e prietena mea și poți să stai de vorbă cu ea. Îți urez excursie plăcută!

P.S. Am ajuns acasă și am mai citit din commenturile de la statusul Sandei. Singurul de luat în seamă e al unui băiat care îmi place din ce în ce mai mult. Sună cam așa: Avem nevoie de o nouă răscoala!!! Ai dreptate Alex. Ne vedem la Van Gogh! E vis – a – vis de BNR. Succes!

Read Full Post »