Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Coana Mare’

Scrisoare deschisa catre poporul roman dispus sa ma ajute sa ma imbogatesc usor

Draga popor roman,
Ma numesc Catalin Pavel. Detin cateva porecle dintre care cea mai frumoasa este Ursu’, care oricum nu prea mi se mai potriveste. Mai am una din copilarie, Gamanu, pe care a oferit-o posteritatii Coana Mare. Am copilarit in Bucuresti, in cartierul Balta Alba, cartier celebru in istoria capitalei. Cartierul meu da Bucurestiului un parc foarte frumos, din care cineva a vandut o parte si o sa avem si un mall. Cartierul meu a mai dat tarii cativa intelectuali,o gramada de afaceristi, niste fotbalisti si cativa bancheri. Dar nici macar un parlamentar. Au trecut douazeci si ceva de ani de la revolutie si cred ca a venit timpul ca Balta Alba sa dea un parlamentar.
Anul acesta implinesc 39 de ani. In ultimii 5-6 ani am studiat cu foarte mare atentie ce se intampla in Senat si in Camera Deputatilor. Dragi romani, va dau cuvantul meu de onoare ca ma simt pregatit sa devin parlamentar. Nu detin nicio diploma de absolvire a niciunei universitati desi am incercat in cateva randuri sa obtin una. Va promit ca daca ajung parlamentar o sa termin si o facultate. In ultimii ani am lucrat foarte mult direct cu oamenii si am invatat foarte multe de la totii betivii de care am avut parte. Sunt sigur ca nu am sa va dezamagesc.
Platforma mea este sincera si nu foarte complicata.
1. De luni pana joi merg la parlament. Daca este cazul merg si vineri dimineata. Vineri, daca nu dorm in parlament, ma gasiti in teritoriu. O sa imi deschid un birou in parc la Ior, daca este frumos afara, si unul intr-o carciuma din sector pentru a imbina serviciul cu mancarea, lucru la care visez de foarte mult timp, inca de cand munceam cu Mircea intr-un fast-food si si ne mai atingea Oana cu niste peajituri din cand in cand.
2. Din cand in cand am sa iau cuvantul si o sa il injur pe Iliescu.
3. Asta e toata platforma.
Daca aveti timp si parcurgeti cateva posturi din acest blog o sa constatati ca fac la fel de multe greseli gramaticale ca orice alt parlamentar. In plus am slabit destul de mult si arat a om cand imbrac un costum. Promit sa nu primesc mita si sa ma multumesc cu un mandat. Am nevoie de cei 1400 de lei la pensie si cred ca as reusi sa il multumesc si pe tata care isi face griji pentru pensia mea.
Va multumesc ca ati avut rabdare sa imi cititi scrisoarea si sper sa ma ajutati sa il multumesc pe tata!

Reclame

Read Full Post »

Dupa trei randuri de prajiturele arse, o emisiune (ba chiar si doua) Masterchef se potriveste (potrivesc) la fix. Mai inveti ceva nou, iti mai clatesti ochii, te mai relaxezi ascultand-o te Fabrizia care este singura persoana care are voie in prime-time sa vorbeasca limba romana cum ii vine ei mai usor si nimeni sa nu ii poata reprosa ceva. Si slava Domnului chiar ai ce sa inveti. Piure de avocado, piure de cartofi in doua culori, sos de merisoare si inca ceva, torturi de 3, 4, 5, 6 kilograme si tot felul de alte astfel de nazbatii. Am stat si m-am gandit ceva si apoi mi-am pus urmatoarea intrebare: Cui folosesc toate aceste retete? Si in cantitatile acelea minuscule? Sau cantitatile enorme in cazul torturilor? Cine gateste asa ceva acasa? Am locuit si eu ceva timp impreuna cu parintii mei si nu imi aduc aminte ca tata sa vina acasa si sa intrebe daca mai avem niste risotto cu fructe de mare sau mousse de ciocolata la desert. Tata venea seara de la munca si intreba daca avem vreo ciorba si ceva carnita la felul doi. Noi nu aveam antreu si fel principal acasa. Si nici pe la prietenii mei cu care am crescut nu prea am intalnit antreu la masa. Noi la desert aveam clatite cu dulceata si cand am mai crescut cu Nutella pentru ca ne rasfata mama. Astia au pancakes ” dar sa fie pufoase”. Imi aduc aminte cand a achizitionat mama o tigaie pentru pancakes dupa revolutie. Am incercat sa fac una, apoi inca una si la atreia am incep sa strig dupa Coana Mare si sa imi spuna unde este tigaia noastra de clatite ca ramanem fara desert. Si mai aveam la desert pandispan cu visine sau caise proaspete sau din compot. O tava intreaga. Si nici macar nu ramai cu vreo reteta dupa emisiunea asta. Cred ca o emisiune in care sa gatesti niste chestii care sa le poti face si acasa ar prinde mai mult la romani. Ca nici nu imi mai aduc aminte cand am deschis ultima oara frigiderul si am gasit in el un homar sau niste fructe de mare proaspete. Dar parca nu o bucata de muschi de porc ma intalnesc mai des. Sau ma rog, mai des decat cu muschiul de vita pe care il gatesc astia la fel de des cum mananc eu omleta.

Ma duc sa pun de o ciorba cu perisoare ca am vazut ca nici din asta nu prea se straduiesc masterchefii sa faca prea des si am o pofta de ceva romanesc si proaspat!

O zi buna sa aveti si pofta buna!

 

Read Full Post »

Vorbeam zilele trecute cu prietena mea si ne aminteam de copilarie. De jucarii, de vizite la muzee, de fel si fel de lucruri. Printre amintirile copilariei mele la care ma gandesc mereu cu zambetul pe buze se afla mesele de duminica. Mesele unde stateam toti la un loc, fie ca mancam in bucatarie si trageam masa in mijloc, fie ca mancam in sufragerie, aveam mereu aceleasi locuri. Tata statea mereu in capul mesei, in dreapta lui, pe una din lateralele mesei statea mama si langa ea fratele meu, iarpe cealalata laterala a mesei stateam eu si langa mine Coana Mare. Era un eveniment in familie pentru ca ai mei lucrau in ture si ne vedeam destul de rar la masa cu totii in afara duminicii. Eu cu fratele meu aranjam masa. Coana Mare se ocupa de mancare. Ea gatea, ea ne punea in farfurie, ea strangea masa. Supa de galusti ca la Coana Mare nu am mai mancat niciodata. Pe vremea aceea nu faceam atatea figuri la masa cum fac acum, lucru care mi-a adus inca din copilarie porecla binemeritata.

Revenind in zilele noastre dar continuand in ideea lucrurilor care ne fac placere, am gasit azi pe Blogal o provocare interesanta. Blogal impreuna cu Cremosso vor sa stie ce moment din viata as vrea sa il retraiesc mereu. Si am stat ceva timp sa ma gandesc ce moment as vrea sa retraiesc si ar cam fi cateva. Nu am sa vi le reproduc pe toate, din diferite motive dar exista un moment in viata pe care il traiesc si il retraiesc de fiecare data cu o placere deosebita. Nu dureaza mult dar este intens si mereu imi aduce un zambet pe fata.Nu va ganditi la prostii. Mi se intampla doar vara si doar dimineata. Imi place incredibil de mult sa ma trezesc dimineata la mare, sa ma pun la o masa cat mai apropiata de mare si sa imi beau cafeau si sa mananc un strudel cu mere. Si sunt multi ca mine. Am descoperit asta in cei trei ani pe care i-am petrecut pe terasa la mare. Era un val de dependenti de cafea care venea in fiecare dimineata pe la sapte desi programul incepea la si jumatate si ma asteptau acolo. Nu prea ii lasam sa astepte prea mult fiindca imi placea la nebunie sa ii vad la mese, cu cafele in fata, cum priveau soarele care se ridicase din mare si isi savurau cafeaua satisfacuti. Fie ca era espresso, cafea sau un fel de frappe de care se ocupa in general Florin, fiecare dimineata incepea la fel. Ceva cu cofeina, un strudel si zece minute de liniste. Nici nu mai conta pe urma balamucul. Apoi venea seara si operatiunea se repeta doar ca de data aceasta fara strudel pentru ca la ora aceea nu se mai gaseau strudele. Dar cafeaua si valurile imi aduceau o liniste pe care nu am mai gasit-o nicaieri.

Pentru ca mesele cu Coana Mare nu am cum sa le mai retraiesc din pacate, unul din momentele pe cere imi place sa le retraiesc in fiecare vara va ramane acesta cu cafeaua si strudelul de mere. Pana vara viitoare cand am sa retraiesc din nou momentul minunat, va invit sa repetati si voi momentele voastre preferate si pentru ca Cremosso te si premiaza pentru asta, completati si voi aici momentul vostru preferat.

Seara buna sa aveti si cat mai multe momente de repetat!

cafea cu strudel

Read Full Post »

Duminica de octombrie

Se facea ca stateam pe fotoliu si scriam ceva. Abia ma apucasem de scris. Era prin aprilie. Se apropia Pastele. La noi in familie, de obicei, parintii mei veneau cu cozonac, cu oua, cu ce se mai mananca de obicei. De cand Coana Mare nu mai putea sa gateasca, oualele le facea mama. Si cum stateam eu in fotoliu si Coana Mare in pat si se uita la ceva la televizor, odata o apuca pe Coana Mare cheful de vorba.

– Auzi Ioane, nu te duci tu la piata? Parca as framanta niste cozonaci. Iei niste nuca, niste cacao, rahat turcesc, faina si doua beri. Si oua sa iei si vopsea. Macar vreo 40 de oua sa iei. Si niste nuca. Si doua beri.

– Pai ce sa facem noi Coana Mare cu doua beri?

– Pai una o bem si cu una imi fac si eu parul.

– Pai nu poti sa iti faci parul cu un pahar si sa bem restul?

– Ba da. Dar sa nu uiti de oua si de vopsea. Macar 40 de oua?

– Pai ce sa facem cu 40 de oua? Noi suntem doi.

– O sa vina ma-ta pe la noi si sa avem si noi cozonaci si oua pe masa.

– Pai 40 mamaie? Noi mancam cate un ou.

– Lasa sa fie acolo. Ca nu se stie niciodata.  Dar sa iei si doua beri.

– Iau Coana Mare.

– Ia vino mai aproape sa iti zic ceva.

– Pai cine sa ne auda Coana Mare? Doar noi doi suntem in casa.

– Vezi ca in sifonier, sub prosoape, am niste bani. Ia o suta de mii de acolo si sa iei oua, vopsea, bere si niste nuca. dar sa nu uiti de bere.

– Bine Coana Mare.

M-am ridicat din fotoliu si am plecat la bucatarie sa imi fac niste ceai. A durat vreo 10 minute. Cand am revenit in camera, s-a pornit din nou:

– Ioane, ai luat oua?

– Da Coana Mare.

– Dar bere?

– Am luat si bere.

– Vopsea?

– Si vopsea.

– Mai stau nitel in pat si ne apucam de vopsit.

– Da Coana Mare.

Si cam asa inca o ora pana a adormit. De Paste a adus mama 10 oua, cozonac, pasca si ce se mai mananca de obicei. Si doua beri. Pe una a baut-o tata si pe a doua am aruncat-o dupa doi ani. Azi ar fi fost ziua ei. Ar fi implinit 92 de ani. M-ar fi intrebat sigur de bere. Sa fie sigura ca are cu ce sa isi aranjeze parul! Cred ca m-ar fi intrebat si de niste nuca pentru ca vine maine-poimaine Craciunul si sa avem si noi ceva de pus pe masa!

Read Full Post »

Studentie

C a plecat in delegatie. M-a lasat cu pisica si cu o intreaga liste de lucruri pe care se presupune ca ar trebui sa le fac cat sunt singur. Desi am mai locuit singur de multe ori, niciodata nu am fost constient ca sunt asa de multe lucruri pe care trebuie sa le faci intr-o casa. Cel mai ciudat este cand trebuie sa faci cumparaturi. C mi-a spus ca cel mai bine m-as descurca daca mi-as face o lista de acasa. Si asa fac de fiecare data. Am primit asta vara un carnetel/agenda pe care am in sfarsit la ce sa o folosesc. Inarmat cu lista si cu multa rabdare intru in supermarket sau in minimarket dupa nevoi sau posibilitati. Am fost surprins sa gasesc pana si nisip pentru pisica intr-un market de cartier.  Cel mai tare imi place cand ajung la casa si imi amintesc ca C mi-a spus sa nu mai cumpar pungi de fiecare data cand fac cumparaturi pentru ca avem o gramada de pungi in casa si oricum car dupa mine o geanta destul de maricica de fiecare data cand ies din casa. O sa aiba o surpriza foarte frumoasa cand in loc de un sertar cu pungi o sa gaseasca cand se intoarce o geanta de voiaj plina cu pungi pe care nu stiu de ce le pastrez dar nici nu imi vine se le arunc, probabil un obicei mostenit de la Coana Mare.

Si pentru ca tot vine Craciunul, ieri m-am simtit student mai mult decat ma simteam atunci cand chiar eram student, si slava Domnului am fost student mai mult de un deceniu. Aseara am primit pachet. Cat am fost student, nu aveam de unde sa primesc pachet. Ai mei locuiau pe langa Gara de Nord si nu cresteau animale. Cred ca au asteptat sa termin eu facultatea ca sa se apuce de zootehnie si desi ei s-au apucat de cativa ani de cresterea animalelor domestice, eu tot nu am reusit sa termin facultatea. De fapt, cred ca au inteles intr-un final ca, sa cresti porci, rate, gaini, iepuri sau fazani este mult mai usor decat sa isi mai bata capul cu mine.  Asa ca acum imi trimit pachete. Nu este o chestie regulata. Cand mai taie cate un porc, il desfriseaza de sorici, ii sectioneaza un muschi, un pic de pe la ceafa, niste slaninuta si impreuna cu niste jumari (care ii plac mai mult „colegei” de apartament aflata momentan in delegatie) fac ai mei un pachet si trimit la oras, la studentul care nu reuseste niciodata sa faca o lista buna pentru cumparaturi. Ca de fapt de aici plecasem. Ca de fiecare data cand ma intorc de la cumparaturi, ma uit in portofel, ma uit in frigider, realizez ca lipsesc cateva lucruri de acolo si ma mir cum au disparut banii. Si iar ma uit in portofel si iar in frigider. Si iar in portofel si Sarbatori Fericite sa aveti si ce vreti voi sa va aduca mosul.

Read Full Post »

Fantomas

Desi am vazut mai multe filme cu celebrul actor francez nu am inteles niciodata cine era de fapt Fantomas. Pe de alta parte nu cred in fantome. Dar am vorbit cu mama saptamana trecuta si, desi nici ea nu crede in fantome, cand a fost sa plateasca intretinerea la fostul meu apartament, in care momentan nu locuieste nimeni, mai multi vecini i-au adus la cunostiinta ca cineva viziteaza (ca sa nu spun locuieste si sa ma repet) apartamentul zilnic. Cum mama nu a avut timp sa verifice m-a rugat pe mine sa fac acest lucru. Asa ca vrand-nevrand m-am supus si am facut o vizita in fostul meu cartier. Zis si facut.

Am ajuns in cartier pe seara. Liniste si pace in fata blocului cu exceptia unui agent de paza care nu stiu de unde a aparut dar e mereu bine-venit. Au schimbat interfonul la bloc si acum se intra doar pe baza de cartela.Asta e la plusuri.  Au schimbat si administratorul. Tot la plusuri. Liftul a ramas la fel dar au scos caloriferul de pe hol. Habar nu am unde se incadreaza astea. Am reusit sa intru in casa unde binenteles ca nu mergea lumina. Pentru ca asa am lasat-o. Am luat camera cu camera, dulap cu dulap, baie cu baie, sifonier cu sifonier. bucataria cu balconul. Nimic. Frigiderul la fel. Gol, golut. Nimeni si nimic. Nu tu lucruri straine, Nu tu firmituri pe masa. Nu tu haine aruncate aiurea. Curat ca lacrima. Era asa de curat ca imi vine sa ma mut inapoi. Nu a mai fost asa curat din ’93 cand ne punea mama sa facem curat sambata. Eu stergeam praful pe sus si Alex facea pe jos sau invers in functie de cum facusem cu o saptamana inainte. Era luna. Cum proverbul spune ca daca doi sau mai multi oameni iti spun ca esti beat trebuie sa te culci, am adaptat un pic proverbul si am concluzionat ca daca cineva locuieste acolo inseamna ca nu mananca, nu bea, nu fumeaza si nu doarme deci e fantoma. Dintre toti cei care au locuit acolo, singura persoana care putea sa ramana in casa dupa ce s-a dus la loc frumos cu verdeata, este Coana Mare. Lucru care nu ne deranjeaza deloc si cu care ne putem obisnui. Am sa vorbesc cu administratorul si daca nu ma inteleg cu el o sa ii spun sa treaca o persoana la intretinere, dar sa tina cont ca e pensionar si nici venit nu mai primeste de la stat asa ca trebuie sa ne faca reducere la caldura pe care oricum nu o folosim. Abia astept sa fim singurii din bloc care sa avem intretinerea cu minus si sa ii vad atunci cum au ajuns ei la concluzia ca la noi in casa locuieste cineva.

Din coltul blocului va urez o iarna placuta si la mai multe fantome! Eu ma multumesc cu a mea! E cea mai cool fantoma!

Read Full Post »

Sub pamant

Azi noapte spre azi dimineata am reusit sa adorm. Aproape ca uitasem cum este sa te trezesti ziua. Am vorbit cu Liz zilele trecute sa facem o treaba si nu reuseam nici batut sa ma tin de cuvant. Pana azi. Noroc cu tata. Am  degustat un fresh de portocale rosii cu portocale si cu mandarine si am sarit cafeaua. Apoi am sarit in ghete.

Afara ploua cu stropi mici si desi.Dupa o scurta vizita la banca am intrat la metrou. Am intrat la metrou pe Grivita si am iesit pe la gara. Nu am mers cu metroul pentru ca nu aveam de ce. De fiecare data cand intru la metro imi aduc aminte de Coana Mare.Nu stiu de ce. Nu cred ca a mers vreodata cu metroul. Dar am observat un lucru ciudat la metrou. Cine intra la metrou se schimba la fata. De parca in metrou trebuie sa pari nefericit. Cand am iesit afara am observat. Ma indreptam spre statia de autobuz cand am realizat. Si m-am intors din drum. Mi-am luat un meniu de la Mac si am inceput sa studiez problema.

Primul pe care am pus ochii mi-a confirmat observatia. Vorbea la telefon si radea. Apoi a inchis si cand sa intre la metrou a adoptat o privire care imi aduce aminte de moartea caprioarei. Pe al doilea il inteleg partial. A iesit cu iubita de mana de la metrou, a luat-o in brate in fata la gara, a pupat-o cu patos apoi s-a intors la metrou. Era suparat. Nu am inteles de ce zambea ea, dar dupa ce s-au despartit, ea a scos telefonul si a inceput sa zambeasca in timp ce vorbea la telefon. Nu stiu cu cine vorbea dar zambea. Al treilea a iesit din gara si injura la telefon. Avea in buzunar o sticla de cola si avea pe umar o geanta care parea destul de grea. Intre timp a aparut si motivul veseliei domnisoarei de mai devreme. O alta domnisoara. Apoi a trecut un baiat care avea casti in urechi, venit si el probabil tot de la o inmormantare.  Si tot asa. Am stat o ora sa imi definitivez studiul. Din aproximatiz 40 de subiecti, doar doi zambeau cand au intrat la metrou. Am plecat spre  „birou” gandindu-ma ca metroul dauneaza acestei societati. Trebuie facut ceva sa remediem aceasta problema. Ma gandesc la asta in timp ce beau ceaiul. Poate trebuie angajati alti oameni la ghisee sau poate alti bodyguarzi. I-am dat vanzatoarei de la ghiseu o hartie de 100 de lei si m-a intrebat, cu aceeasi fata de inmormantare: De cat sa fie? I-am raspuns zambind: una de 50, cinci de 10, zece de 5 si de un leu cate aveti. Si un Marlboro mentolat. S-a uitat la mine ca la extraterestri. Apoi am continuat: De doua doamna, de doua. Pai cu banii astia vii domnule la metrou? Atunci dati-mi unul dus intors pana la Vama Veche. Hai domnule ca ma iei la misto, mi-a replicat ea si mi-a dat banii inapoi. I-am luat si am plecat.

De maine revin la metrou in fiecare zi ca sa studiez problema. Daca vedeti pe cineva ca mananca sandwish de la Mac si care rade ca prostul in timp ce urmareste lumea care intra la metrou sa stiti ca pot fi eu. Sau poate nu!

Read Full Post »

Older Posts »