Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Garsoniera’

Garsoniera

Ionel se hotara brusc. Eu ma duc pana la Birou. Mi-am uitat umbrela acolo. Si iesi din casa. Era napadit de ganduri. De ce m-a mintit, de ce oare. Sigur nu e prima oara. Poate ca ma si inseala. De la coltul blocului, de la un chiosc cumpara un ziar cu anunturi si un pix.Merse in parc si se aseza pe banca.Deschise ziarul si incepuse sa caute garsoniere de inchiriat. De ce m-a mintit, de ce m-a mintit, se intreba in permanenta in timp ce incercuia anunturile cu garsoniere. Dupa ce incercui destule anunturi, scoase telefonul din buzunar si incepu sa sune.

La primul numar de telefon, ii raspunse un barbat. Avea o voce groasa si cerea si mult pentru chirie. La al doilea numar de telefon ii raspunse o femeie. Reprezenta o agentie si cereau si mai mult pe chirie. La al treilea telefon, nu a raspuns nimeni. Ionel nu se lasa descurajat. Continua cu telefoanele pana gasi ceva sa ii convina la pret. Apoi pleca sa vizioneze garsonierele. Se hotara din prima vizita. Proprietarul era un barbat cam de varsta lui si se intelesesera repede la pret. Garsoniera nu era departe de centru si avea tot ce iti puteai dori. Geamuri termopan, frigider, internet, televizor, gresie, faianta, ce sa mai, tot ce iti puteai dori de la o casa. Multumit de afacere, ii plati omului chiria in avans pentru trei luni si pleca spre casa.

Am sa o fac, am sa o fac, se incuraja el. Cand se intoarse acasa Mariana nu mai era. Mai bine isi spuse el. Se duse in dormitor, deschise sifonierul si incepu sa aseze lucrurile in doua geamantane.

Astea ar trebui sa fie de ajuns, isi spuse el. Geamantanele erau destul de grele. Cobora in fata blocului si lua un taxi pana la garsoniera. Urca geamantanele in garsoniera iar apoi se intoarse la birou.

Laura, te rog sa imi aduci si mie o sticla de vin din care am baut mai devreme. Ionel era linistit acum. Era un alt om. Ionel era aproape beat.

Reclame

Read Full Post »

Adio Vamă!

Am fost la Vamă. Ieri 18 septembrie. Vroiam să o mai văd odată pe anul ăsta. Îmi era dor de ea. Mi-am luat de acasă sticla de vin, paharul împrumutat de la Garsonieră, pătura și inima în dinți. Aș fi vrut să sărbătoresc finalul verii pe care îl anunță toate buletinele meteo și să îmi mai alung din gânduri. Zis și făcut.

Ajung în Vamă cam pe la 11 noaptea. Prietena mi-a scris că mă iubește, deci acum chiar că sunt toate bune. Cum ajung la destinația cu pricina, încep să mă mir de numărul mare de cetățenii care populează strada. Îmi spun în gând că s-ar putea să am noroc și să fii dat peste Spirală și poate pică și cevă ”yoga”. Când colo dezamăgire maximă: era nuntă. Cobor ușor pe Magheru, că poate văd mireasa și am și eu noroc și ce să vezi: îmi iese în cale. Curat ghinion. Așa mireasă urâtă nu am mai văzut de la formarea poporului român. Că dăcă Traian purta coif, înseamnă că Decebal era mireasa și mireasa asta era mai urâtă decât un dac bărbos. Era clar că seara nu se va desfășura sub cele mai bune auspicii dar am continuat cu încredere călătoria. Trec de Garsonieră și de Goblin și ajung la Expirat. Parchez mașina frumos, îmi iau pătura, sticla, paharul și mă așez pe nisip. Din principiu, nu beau înainte de 12 noaptea ca să nu mai zică mama că beau câte două zile. Privesc cerul. E așa senin că pot să văd majoritatea constelațiilor cunoscute. După 10 secunde în care am identificat Carul mic și Luceafărul (că eu doar pe alea le mai recunosc), încep să mă gândesc la Eminescu. La ce s-o fi gândit el când a scris La steaua? În nici un caz la ce mă gândesc eu când aud de Steaua! Apoi îmi aduc aminte că atunci când eram mic, îmi povestea Tata, că la Vamă, atunci când era el mic, a eșuat o navă grecească și așa a văzut și el prima oară portocale. Dăcă stau să mă gândesc când am văzut eu primă oară portocale mă ia amețeala. Vara asta nu eșuat în localitate decât maneliștii și sindicaliștii, vorba tatălui meu.

–         Mă Ioane, am trecut prin Vamă în drum spre Bulgaria, și când am deschis geamul a început să miroasă a sindicaliștii de Eforie. Au început ăștia să facă și programe pentru sindicaliștii în Vamă? Unde îi cazați? În corturi? Sau direct pe plajă? Că tu de fiecare dată când vii de la Vamă ai hainele pline de nisip dar nu te bronzezi niciodată!

Avea dreptate Tata. Și cu sindicaliștii și cu bronzul. Bine că a mai trecut timpul. E 12 fără 10. Pregătesc sticla și tirbușonul. Acum îmi aduc aminte lă azi e ziua lui Cilică. L-aș suna dar e cam tărziu și are copii mici. Încă un motiv să sărbătoresc eu deși el nu ma chemat să mă cinstească. Nici eu nu l-am sunat dar măcar eu am o scuză. Sunt cu capu’. El nu e cu capul, el e cu Ade. Ade e soția lui ca să nu înțelegeți greșit. Tocmai a trecut de ora 12 și desfac sticla. Îmi pun în pahar, pun dopul la sticlă și când să beau, vărs vinul pe mine.

–         Se face special, de la Nașu pentru Finu!

 Așa se aude dintr-o mașină care se aproprie și care îmi doresc din suflet să fie mașina poliției. Nu că polițiști ar fi manelari, că nu sunt. Nu sunt toți. Doar majoritatea.

–         Și zi tu  Adriane!!!

Și trece mașina de mine, și se mai aude una și încă una. Și trec toate de mine și se tot duc. Le urez și eu să se ducă după Colea și după Gică și îmi pun din nou vin în pahar. Și nu s-au dus. Ba mai mult s-au întors. Și s-au oprit la 30 de metrii de mine. Trei mașini de sindicaliștii în devenire plus Adrian și Salam. Și am vărsat vinul din nou. Neamurile lor toate, cinci generații înainte și cinci generații după, le-am vizitat verbal. Cum vinul era de calitate, am renunțat să îl mai vărs pe haine, i-am pus dopul și am concluzionat că fie viața cât de grea, manelele au contaminat și Vama. Și mi-am luat adio!

P.S. Chiar a fost ziua ta, și nu am apucat să te sun. La mulți ani și să îți trăiască famelea!!! 🙂

Read Full Post »

S-a asfaltat Magheru :(

Ieri seară am trăit una din dezamăgirile vieții mele de până acum. Am fost atât de ocupat cu grânele, încât nu am ajuns să fac baie în timpul zilei. Într-un fel asta a fost bine pentru că am scăpat de aglomerația de peste zi. Așa că după ce am terminat cu recoltatul, predatul, calculatul, facturatul, etc, am băgat repede un grătar cu fermierii și am fugit către Vamă.

Am de mers cam 20 de km până la Vamă pe care de obicei îi fac cam în 10 minute. Ieri mi-au luat o jumătate de oră. Am mers încet, cu geamurile larg deschise, să simt mirosul de mare și de Vamă. Prima dezamăgire apare direct de la intrare. Când să fac dreapta pe Magheru mă lovește drumul asfaltat și mașinile parcate ba pe dreapta da pe stânga. Apoi descopăr primul lucru bun. A dispărut wc-ul ală împuțit care se afla în mijlocul Vamei. Au dispărut și majoritatea gheretelor de pe plajă. Nu vă impacientați că nu au dărâmat Stuful. Dar e foarte mult asfalt. Cam asta am găsit în Vamă. Plus consumatorii obisnuiți cu care m-am revăzut cu drag. De fapt eu i-am văzut pentru că ei nu prea mai vedeau nimic. În rest toate bune: puțină lume, cârciumi închise, vinul bun în continuare la Garsonieră, Vama tot Vamă. Ne vedem când treceți pe aici. Sunați-mă și vin imediat. Imediat ce termin de recoltat!

Read Full Post »