Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Goblin’

Dupa ce am lamurit problema cu cimitirul am plecat spre casa. Pe drum m-a sunat Bogdan sa ma intrebe daca mai sunt la mare pentru ca ar avea si el nevoie de ceva de la vama. Asa ca azi dimineata, mai inspre pranz, am plecat la vama. Am luat ce era de luat si la intoarcere m-am oprit un pic pe plaja la Vama Veche. Mi-am deschis o bere in fata la Goblin si m-am asezat pe capota masinii. Afara erau cam 10-11 grade. O vreme perfecta pentru o bere si un pescuit. Cum nu pescuiesc, ma multumesc cu berea. Pe plaja sunt pescarusi. Pescarusii se bat pe cateca bucatele  de paine pe care le-am gasit in masina si le-am aruncat. Aproape  de Hotel, cineva mai construieste o cladire. De pe „Magheru” coboara o pereche cam la 40 de ani. Se tin de mana. Romantici cat cuprinde. S-au oprit un pic mai incolo de mine si s-au asezat pe plaja. Nu direct pe nisip. Pe un prosop. Apoi el a scos o sticla de apa din rucsac si i-a intins-o ei prima oara. Mi-a dat un zambet si o lacrima. Apoi a privit-o in ochi si s-au sarutat. A fost un moment magic. Apoi el s-a ridicat de pe prosop si a inceput sa se dezbrace. Se uita la mine si se dezbraca. Apoi a inceput si ea sa se dezbrace. Am crezut ca o sa urmeze o mica partida de sex. Nu m-ar fi mirat nimic. Am vazut atatea lucruri in viata incat sexul pe plaja la Vama Veche nu imi mai trezeste nicio emotie. Dar cuplul imi pregatise o surpriza mai mare. Dupa ce a ramas el in chiloti s-a indreptat spre mine. Deja incepusem sa intru la banuieli si ce idei imi treceau prin cap nu pot sa reproduc. Ea ramasese in sutien si in chiloti. Cand s-a apropiat de mine ma schimbasem deja la fata.

Salut, imi zice el. Poti sa te uiti si tu putin la hainele noastre? Mergem si noi sa facem o baie.

Ma uit prietene, am zis, si am rasuflat usurat. Si roscatul, a fugit inspre prietena lui, si tinandu-se de mana au intrat in mare. M-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta, m-am uitat in spate, m-am uitat in sus. Am crezut ca sunt la camera ascunsa pentru ca nici nu ii mai vedeam pe cei doi curajosi. Apoi am vazut cum ea iese din mare si fuge inapoi spre prosop. Si tipa ceva care semana cu o injuratura. Apoi a aparut el. Tot in fuga. Au inceput sa se stearga si apoi sa se imbrace. El i-a tinut ei prosopul cat a scapat de lucrurile umede. Apoi ea lui. Dupa ce au terminat cu imbracatul, el a scos o alta sticla din rucsac. Una de vodca. Si a luat o gura buna din ea. Apoi a gustat ea. La fel de bine. Si apoi s-au luat in brate.

Am dat berea peste cap si m-am urcat in masina. Am ajuns acasa dupa ce am trecut pe langa cimitir. Era liniste. Ca de obicei.

P.S. Ce am visat sa indeplinit.  Doar ca nu a fost 4-1 ci doar 3-1. La noapte ma culc cu gandul la numere. Poate imi mai iese odata.

Reclame

Read Full Post »

Trooper

Doi noiembrie la Chaos. Fostul Why Not, pe Turturelelor. Zece ani de Trooper. Au fost votati in 2002 cea mai buna trupa heavy metal din Romania. Pana asta vara nici macar nu auzisem de ei. Mi-a rupt creierii Vlad cu cat i-a laudat. ” Amintir”i e melodia preferata a lui Dan. „Tari ca muntii” nu e o melodie rea dar m-a terorizat un pusti la mare care de fiecare data cand punea Scafa melodia asta, se urca pe masa si urla de se auzea pana la Goblin.” Vlad Tepes” imi place mie. Imi place si „Mai stai”. Si imi place si „Scrisoare de adio”. Si daca imi trece raceala, as vrea sa ii vad vineri la concertul aniversar de 10 ani care de fapt sunt mai multi dar nu mai conteaza.

Asadar: Doi noiembrie, club Chaos, Fost Why Not, pe Turturelelor 11, incepand cu ora 20, sesiune de autografe, la ora 21 incepe concertul cu WILDER in deschidere si cu Trooper de la 22. Daca imi trece raceala! Daca nu, o sa imi povestiti voi!

Read Full Post »

La Vama ploua. De fapt burniteaza. Burniteaza asa de des si de marunt, incat ai zice ca ploua. Sa zicem totusi ca ploua. Pe strada nu este nimeni. In afara de doi caini, chiar nu este nimeni. Nu este nici Chuky,  desi el aici locuieste. Cobor pe Magheru printre picaturile de ploaie care imi inteapa fata. Sunt reci. Trec de Pirati, de Antik, de Canapele, de Shot, de Bibi, de Frontiera si de fosta Garsoniera. Vantul bate destul de tare. Ma gandesc la amaritii aia din New York, peste care vine vijelia. Oare ei simt acelasi lucru ca si mine? Stiu ei cat de mari sunt valurile la Vama Veche? Imaginea imi aduce aminte de un film cu Keanu Reeves, in care era el agent infiltrat si se dadea si cu placa pe valuri si s-a indragostit de el gagica aia frumusica si apare si ala de la RHCP in film, si banditii aveau masti cu presedintii americani, iar la sfarsit ala pe care la urmarit tot filmul Keanu,  moare lovit de un val, aproape cum la doborat valul pe Bob asta vara, doar ca Bob nu facea surf si Bob nu avea nici plete.

Ploaia marunta ma trezeste din visare. Nu prea mai este marunta si eu nu port caciula. Asa mi-a recomandat doctorul. Norocul meu ca am vesta. Brusc un fulger brazdeaza cerul. Apoi, normal, vine si tunetul. Simt nevoia sa beau ceva. Nu am la mine decat apa. E buna si apa daca nu ai altceva mai bun la indemana. Tuna din nou si ploaia se inteteste. Ma incapatanez sa raman pe plaja. Eu cu sticla mea de apa si cu valurile. Tot la New York imi zboara gandul. Oare o sa ajung vreodata acolo, ma intreb. Am vorbit cu Geo aseara sa incercam o colaborare reciproc avantajoasa pentru statul roman si cei care folosesc banii din taxe si sper ca o sa reusesc sa strang destui bani cat sa vizitez New York-ul sau ce o mai ramane din el dupa vijelia asta.

Vantul bate din ce in ce mai tare. Valurile parca sunt din ce in ce mai mari si parca prind tot mai mult curaj. Pe plaja nu mai e nimeni. Cica de vineri se incalzeste. O sa fie  douazeci si ceva de grade. Cald ar spune unii, foarte cald pentru perioada asta a anului ar spune Florin Busuioc. Pana vineri continua sa ploua. In fata la Goblin s-a format o baltoaca. Este din ce in ce mai frig. Ma incapatanez sa infrunt ploaia. O iau usor pe strada inspre biserica. Trec pe langa vila lui Gigel Juganaru. Gigel este unul dintre cei care a castigat la Bingo, acum multi, multi ani un premiu mare. Si nu sa ales praful de bani ba chiar a reusit sa ii inmulteasca. Deci nu e valabila vorba aia batraneasca ca banul nemuncit dispare repede, decat in cazul meu. Urc incet pe strada. E pustiu. Pe una din strazi se vede o masina. Ploua mai tare. Fac dreapta pe prima strada si ma grabesc catre masina. Ajung la masina chiar inainte sa mai tune odata. Mai tare ca pana acum. Oare la New York tuna?

O iau incet spre casa. Il claxonez pe Chuky care a aparut la geam si imi face cu mana. Ploua din ce in ce mai tare. Ce bine imi pare. Cu ploaia asta incep sa creasca orzul si graul si rapita. Daca o tine tot asa, si ninge si la timp, iarasi o sa fie un bun in agricultura. La intrarea in Mangalia ma opreste un politist. Cred ca a ragait in vreo sedinta daca cineva la trimis pe ploaia asta sa stea in strada. Ma intreaba de acte si de unde vin. Dupa ce le verifica ma pune sa suflu in fiola. Nici un om sanatos nu merge acum la Vama veche, imi argumenteaza el. Suflu in fiola si este dezamagit. Nu se intampla nimic. Droguri ati consumat, ma chestioneaza el. Ma mananca un pic pielea si ii spun ca am consumat. Ii sclipesc ochii. Apoi adaug. Acum vreo 10 ani am fost la Amsterdam. Am incercat si eu ca toata lumea, o acadea, o prajitura, un general. Dar de atunci nu m-am mai atins de ele. Nu stiti ca este ilegal in Romania sa consumi droguri?

Se prinde ca fac misto si imi da actele. Continui drumul spre casa. La radio se anunta ploi. Brusc ma gandesc la Paula Seling. Ce o mai face Paula Seling?

P.S. Filmul cu Keanu Reeves se cheama Point Break si este cel mai bun film al lui Patrick Swayze dupa Ghost si Dirty Dancing (pe care nici macar nu l-am vazut). Zic eu.

 

Read Full Post »

Apusul

Mirela se schimbase. Acum avea o bluza cu floricele si o fusta subtirica si lunga pana la genunchi. Era asa de vaporoasa incat lui Ionel i se ancalcira gandurile din nou. Niciodata Ionel nu invatase sa citeasca gandurile femeilor dupa imbracaminte.

Hai sa bem ceva, spuse Mirela. Sau mai bine hai sa luam ceva de baut, sa stam pe plaja si sa vedem apusul. Ionel o aproba si intrara in primul magazin. De acolo luara o 2 sticle cu apa si o sticla de vodka Absolut. Mirelei ii placea vodka. Ionel isi cumpara o inghetata. Mirela nu vroia inghetata. Apoi o luara incet spre capatul plajei. Pe la Goblin se oprira.  Mirela obosise.

Hai sa stam aici, spuse Mirela. Si se aseza pe nisip aproape de mare. Valurile ajunse la mal ii mangaiau picioarele. Apa era calda. Mirela deschise sticla de vodka si lua o dusca zdravana.

Hai la multi ani mie, spuse ea si ii intinse sticla lui Ionel. Hai la multi ani tie, ii raspunse Ionel si lua si el o gura de vodka. Era o vodka buna. Mirela se sprijinea pe umarul lui Ionel si din cand in cand mai lua cate o gura de vodka. Prin fata lor trecea arareori cate cineva. De obicei treceau prin spatele lor. Mirela era acum in bratele lui Ionel. Fara sa se grabeasca, terminara sticla de vodka. Mirela se intoarse catre Ionel si il saruta. Apoi se ghemui la pieptul lui si adormi bustean.

Mirela sforaia.

Read Full Post »

Întâmplarea pe care o veți afla în continuare poate părea banală pentru cei mai mulți dintre voi. Am fost cu fratele meu la plimbare prin oraș. Pentru mine nu e deoarece, eu cu fratele meu nu am mai fost împreună prin oraș de vreo 10 ani cred. Când m-a sunat acum câteva ore, m-am și speriat. Mă așteptam numai la rele. Dar surpriză mare, cică are și el vreo două ore și ar vrea să le piardă prin centru. Hai fratele meu că merg cu tine, nu te las să te plictisești, i-am adus la cunoștiință și în cinci minute eram deja în mașină.

 – Ioane, eu vreau să mergem la Cocor. Că cică mare frumusețe ce e.

 – Mergem fratele meu și la Salzburg, că mare frumusețe e și pe acolo.

 – Hai să începem cu Cocor și dacă câștig la loto te duc la Salzburg.

Așa că mi-am luat și la reverede de la Austria și am plecat spre Cocor. Cum nu mai folosesc nici mașina și nici televizorul de vreo trei luni, când am ajuns la Unirea, era să fac infarct. Duminică la șase jumătate seara cred că erau 1000 de mașini între Unirii si Romană.

– Băi uscatule, au ieftinit ăstia combustibilul?

– Nu Ioane.

 – Ce zi e azi?

 – Duminică Ioane.

 – Au dat vreo lege în care te obligă să mergi cu mașina duminica seara?

– Nu Ioane.

– Ce fac ăștia toți în oraș?

 – Pagubă Ioane.

 Până aici mă lămurise. Am făcut noi de trei ori stânga și am urcat și două etaje la parcare și uite că am ajuns și în Cocor. Frumosssssssssssss la Cocor nu e. Nu a fost şi spre ghinionul ţopârlanului de Bucureşti, nici nu va fi vreodată. Aşa că după o tură foarte rapidă prin cele cinci etaje din care am reţinut cam când îţi poţi recupera banii pe care ţi datorează o societatea căreia i-ai cerut insolvența, am traversat strada către Centru Vechi zis și Istoric. De ce îi zice Centru Vechi și Istoric am să mă mai documentez și am să vă povestesc altă dată. Și mergem noi ce mergem pe straduțele aflate în reparație de ceva timp, cu mine pe post de ghid.

– Uite aici e Elephantul, uite aici mi-am rupt blugii, acolo Fire, aia e de stundenți, aia de microbiști, aia e cu bomboane, acolo are bere la metru, acolo la litru, aici e cu fete vesele, dincolo cu băieți veseli, aici e cafeaua bună, aici mă iubește ospătărița și tot așa până când l-am adus la zi cu informațiile despre minunatul nostru loc de distracție. După prezentarea mea care a cam ținut vreo 20-30 de minute, fratimiu afișând o figură pe care se citea surpriza, mă întreabă uimit:

– Auzi mă, tu te-ai îmbătat în toate astea?

 – Nu Alex. Nu am reușit la gay și la pastilați. În rest cam peste tot. Dar noi nu bem nimic?

 – Găsim și noi pe undeva un vin fiert?

 – Cum să nu, la Niste Domni si Fii.

 – Hai.

 Și mergem la niște Domni. Intram noi în frumoasa locație unde era o aglomerație de nedescris. De fapt nu era aglomerație era chiar gol. O fatuca la bar și un băiat care strângea pahare.

 – Bună seara, îndrăznesc să încerc un dialog. Nu primesc răspuns deoarece domnișoara nu m-a auzit.

– BUNA SEARA, revin pe același nivel cu muzica care răsuna în local.

 – BUNA SEARA.

– E INCHIS?

– NU.

 – AVETI VIN FIERT?

 – NU.

 – SUNTETI SURDA?

 – NU.

 – PROBLEME LA MANSARDA AVETI?

 – NU E NIMENI LA MANSARDA.

 – DE CE URLĂ MUZICA CÂND NU E NIMENI IN BAR?

 – ??????

 Și am plecat. După rușinoasa înfrângere pe care am suferito în fața casnicului frate, am continuat excursia spre Banca Națională, unde zărisem noi un chioculeț unde se vindea vin fiert la pahar. Pe drum am mai achiziționat și doi covrigi de La Pâinică, care au fost și buni și mai aveau și alte chestii interesante pe care vi le recomand cu plăcere,un pic cam scumpii dar merge. Aici altă distracție. Un nene îl întreba pe unul din vânzători dacă carnați nemțești „e” din Germania sau e de Pleșcoi. Vânzătorul ca să nu rămănă mai prejos i-a răspuns că „e” din Austria dar dinspre granița cu Germania. Și îi vine rândul și lui Alex.

 – Vă rog frumos, două pahare cu vin și un calorifer.

 – Imediat, răspunde vânzătoarea. Pune femeia paharele cu vin încasează contravaloarea, și apoi revine cu întrebarea:

– Ce spuneați că mai doriți?

 – Un calorifer insistă uscatul.

Femeia rămâne surprinsă de cerere, parcă neânțelegând unde pusese caloriferele care erau de vânzare. Se uita la Alex, se uita la mine, și nu mai știa ce să răspundă.

 – Calorifer ziceți, se prinde într-un final. S-au terminat.

 În spatele nostru toată lumea avea niște fețe de ziceai că se schimbaseră iar banii și ei nu aflaseră. Ne bufnește râsul pe toți trei și mă pun iară pe plimbare cu al meu frate. Mai râdem noi și mai glumim, până ajungem la locul unde cumnată mea era la întânire cu fetele. Hotărât să beau ceva mișto, îi spun barmanului:

– Ai și tu ceva răcoritor, dar să nu aibă 0 grade?

 – Imediat vă fac ceva deosebit.

 – Deosebit de scump?

 – Nu, deosebit de bun.

 După vreo 10 minute de așteptare, apare omul meu cu un cocktail. Ceva cu verde și cu foarte multă gheață. Iau o gură și îmi îngheață creierul.

 – Prietene, îl abordez, câte grade are sucul ăsta „răcoritor”?

 – Vreo 30-32 cred.

 – Poate – 4 vrei să spui. De ce atâta gheață în zeama asta? A venit vara?

Și cu durerea de cap aferentă s-a terminat și seara mea în oraș cu fratele meu. Până data viitoare, când a promis că merge cu mine și cu Tranquillo să îi arăt cum e pe la Goblin, Revenge, Expirat și restul de cluburi prin care se boschetărește vineri și sâmbătă seara în Centru Vechi și Istoric al Capitalei.

Read Full Post »

Adio Vamă!

Am fost la Vamă. Ieri 18 septembrie. Vroiam să o mai văd odată pe anul ăsta. Îmi era dor de ea. Mi-am luat de acasă sticla de vin, paharul împrumutat de la Garsonieră, pătura și inima în dinți. Aș fi vrut să sărbătoresc finalul verii pe care îl anunță toate buletinele meteo și să îmi mai alung din gânduri. Zis și făcut.

Ajung în Vamă cam pe la 11 noaptea. Prietena mi-a scris că mă iubește, deci acum chiar că sunt toate bune. Cum ajung la destinația cu pricina, încep să mă mir de numărul mare de cetățenii care populează strada. Îmi spun în gând că s-ar putea să am noroc și să fii dat peste Spirală și poate pică și cevă ”yoga”. Când colo dezamăgire maximă: era nuntă. Cobor ușor pe Magheru, că poate văd mireasa și am și eu noroc și ce să vezi: îmi iese în cale. Curat ghinion. Așa mireasă urâtă nu am mai văzut de la formarea poporului român. Că dăcă Traian purta coif, înseamnă că Decebal era mireasa și mireasa asta era mai urâtă decât un dac bărbos. Era clar că seara nu se va desfășura sub cele mai bune auspicii dar am continuat cu încredere călătoria. Trec de Garsonieră și de Goblin și ajung la Expirat. Parchez mașina frumos, îmi iau pătura, sticla, paharul și mă așez pe nisip. Din principiu, nu beau înainte de 12 noaptea ca să nu mai zică mama că beau câte două zile. Privesc cerul. E așa senin că pot să văd majoritatea constelațiilor cunoscute. După 10 secunde în care am identificat Carul mic și Luceafărul (că eu doar pe alea le mai recunosc), încep să mă gândesc la Eminescu. La ce s-o fi gândit el când a scris La steaua? În nici un caz la ce mă gândesc eu când aud de Steaua! Apoi îmi aduc aminte că atunci când eram mic, îmi povestea Tata, că la Vamă, atunci când era el mic, a eșuat o navă grecească și așa a văzut și el prima oară portocale. Dăcă stau să mă gândesc când am văzut eu primă oară portocale mă ia amețeala. Vara asta nu eșuat în localitate decât maneliștii și sindicaliștii, vorba tatălui meu.

–         Mă Ioane, am trecut prin Vamă în drum spre Bulgaria, și când am deschis geamul a început să miroasă a sindicaliștii de Eforie. Au început ăștia să facă și programe pentru sindicaliștii în Vamă? Unde îi cazați? În corturi? Sau direct pe plajă? Că tu de fiecare dată când vii de la Vamă ai hainele pline de nisip dar nu te bronzezi niciodată!

Avea dreptate Tata. Și cu sindicaliștii și cu bronzul. Bine că a mai trecut timpul. E 12 fără 10. Pregătesc sticla și tirbușonul. Acum îmi aduc aminte lă azi e ziua lui Cilică. L-aș suna dar e cam tărziu și are copii mici. Încă un motiv să sărbătoresc eu deși el nu ma chemat să mă cinstească. Nici eu nu l-am sunat dar măcar eu am o scuză. Sunt cu capu’. El nu e cu capul, el e cu Ade. Ade e soția lui ca să nu înțelegeți greșit. Tocmai a trecut de ora 12 și desfac sticla. Îmi pun în pahar, pun dopul la sticlă și când să beau, vărs vinul pe mine.

–         Se face special, de la Nașu pentru Finu!

 Așa se aude dintr-o mașină care se aproprie și care îmi doresc din suflet să fie mașina poliției. Nu că polițiști ar fi manelari, că nu sunt. Nu sunt toți. Doar majoritatea.

–         Și zi tu  Adriane!!!

Și trece mașina de mine, și se mai aude una și încă una. Și trec toate de mine și se tot duc. Le urez și eu să se ducă după Colea și după Gică și îmi pun din nou vin în pahar. Și nu s-au dus. Ba mai mult s-au întors. Și s-au oprit la 30 de metrii de mine. Trei mașini de sindicaliștii în devenire plus Adrian și Salam. Și am vărsat vinul din nou. Neamurile lor toate, cinci generații înainte și cinci generații după, le-am vizitat verbal. Cum vinul era de calitate, am renunțat să îl mai vărs pe haine, i-am pus dopul și am concluzionat că fie viața cât de grea, manelele au contaminat și Vama. Și mi-am luat adio!

P.S. Chiar a fost ziua ta, și nu am apucat să te sun. La mulți ani și să îți trăiască famelea!!! 🙂

Read Full Post »

O zi plină de lacrimi

Azi s-a aflat că am demisionat.Ce plânsete pe holuri, prin birouri, râuri de lacrimi s-au scurs pe Calea Griviței. Lacrimi de tristețe, lacrimi de bucurie, nimeni nu a rămas indiferent. Singurele lacrimi sincere le-am sesizat la  fetele de la bucătărie care tocau ceapa pentru salată. Un rest numai crocodili. Dar de ce pleci fratele nostru, m-au întrebat colegii. Am câștigat la pariuri patru miliarde și o sută de milioane, le-am răspuns ca să mai omor vreo 2-3 dintre ei. La prânz a fost și o mică petrecere cu sărbătoriții zilei. În afară de vreo doi colegii care s-au ridicat de pe scaun ca să mă așez nu prea am simțit că îmi va lipsi cineva. Am băut o apă și m-am retras discret. Nu știu cum o să mai treacă și restul zilelor pe care le mai am din preaviz pentru că nu îi mai suport. În schimb am făcut o convenție cu Bobbycare să mă ajute să rezist la birou. La fiecare oră fixă trebuie să mă sune și să îmi spună o glumă. Iar în fiecare seară o să bem câte un spriț. Un spriț consistent. Am făcut un calcul estimativ și a reieșit că era mai ieftin să nu demisionez. Dar poate ajung alcoolic și atunci nu o să mai conteze prea multe.

Ce să vă mai spun? Că diseară iar urmează să ies în oraș cu Bobby,Olteanu și Conașu? Pregătiți-vă să îl cunoașteți pe Conașu: primul pensionar care a fost dat afară dintr-un club din București pentru că a încercat să pupe dansatoarele pe fese.  Abia aștept să văd ce tâmpenii o să mai facă și diseară. Am vorbit cu Bobby și îl ducem la Goblin.

Să aveți un sfârșit de săptămână minunat!

Read Full Post »