Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Rapid’

Ca de obicei, weekend vine impreuna cu iesirile in oras. Am iesit ieri, ca baietii, la meci. Am iesit intr-o formula in care iesim mai rar dar care ne place si ne simtim bine. Patru baietii, doi mai mari, doi mai mici, pe Vali l-am trecut la mici pentru ca el inca este la varsta la care sufera din dragoste (toti suferim, indiferent de varsta, doar ca el se mai si exteriorizeaza). Am fost, ca de obicei, sa vedem, „cu mic cu mare”, cum se desfasoara un derby in liga a patra. Da, da, ati citit bine, am fost la primul derby din acest an din liga a patra, Rapid contra Dinamo. Echipa giulesteana venea dupa ce reusise, cu cateva zile in urma, sa faca ce Dinamo nu a reusit anul asta, adica sa invinga pe Atletico, pe AFC Atletico, cu 3 la 0, in cupa Romaniei. Am spus asta ca sa va introduc in atmosfera de mare meci, la care noi urma sa asistam. Toate bune si frumoase in Giulesti, mai putin umbra, care nu se gaseste decat putin pe acest stadion, si astfel am fost nevoiti sa luam bilete la tribuna I, si chiar daca la inceput nu credeam, sa ne inghesuim foarte tare. Spre norocul nostru, am ajuns destul de devreme la stadion si am gasit si niste locuri bune. Bogdanel s-a ocupat de partea cu hidratarea, Darius de partea cu indicatiile tehnice, Vali de partea cu pariurile, iar eu a ramas sa povestesc.

In foarte scurt timp am fost imprejmuiti de fel si fel de lume. In fata noastra au luat loc patru fete, una mai mica ca cealalta, sub 18 ani toate, una fumatoare, restul rontaitoare. Le-am urmarit cu mare atentie, cat a durat meciul, fumatoarea a dat gata 4 tigari, iar rontaitoarele au devorat doua pungi din acela mari, de seminte albe, fara sare, marca aceea faimoasa, nu ii dau numele pentru ca nu ma platesc. Au lasat dupa ele, trei mici delusoare de coji, ceva deosebit, Germania, cum ar spune un prieten de-al meu, rezident tot in Giulesti, absolut intamplator. Ce mi-a placut la fete, a fost ca nu au injurat, au scandat si au aplaudat. Nu l-a fel s-a prezentat situatia cu cei aflati un rand mai sus de noi, doi tineri pensionari, care nu au mancat seminte din simplul motiv ca nu mai aveau dinti. Cei doi vechi suporteri rapidisti, despre care Bodgan zicea ca, la cum arata, ar putea fi de o varsta cu stadionul si nu cred ca se insela (stadionul a fost dat in folosinta in 1939), aveau ceva de impartit cu arbitru, doar ca nu puteau sa il certe la fiecare faza pentru ca pana apucau sa termine o propozitie, trecea faza si nu isi mai avea rostul alocutiunea. De exemplu, in primele minute, cand Rapidul a primit penalty la un fault clar, penalty pe care il dadea si Meme Stoica daca era la acest meci, pana sa zica nenea in cauza urmatoarea propozitie: da-i ba lesinatule galben, se si ratase lovitura de pedeapsa. La un moment dat, l-am intrebat pe Bogdan daca crede ca batranul prinde sfarsitul meciului si mi-a confirmat si el ca este posibil sa traim si noi astfel de momente, mai des intalnite pe stadioanele din America de Sud, unde mor suporterii pe stadion. Cine nu a fost pe stadion, a pierdut multe intamplari frumoase si va recomand din tot sufletul sa o faceti, indiferent de stadionul pe care mergeti.

Revenind la meciul nostru, pot sa va spun ca a fost foarte spectaculos, daca nu canta galeria cred ca un bebelus ar fi putut sa doarma foarte linistit in prima ora a meciului. Proaspatul intrat in clubul „batranilor”, Daniel Pancu, zis si Hei Panco, Panco Italiano,  zis si Nu e Steaua, Nu e Steaua, zis si In padurea cu alune, si asa mai departe, a schimbat fata meciului. Primele 5 minute petrecute pe teren au fost dedicate galerie, cu care a scandat impreuna de sanatate pentru rivalii tineretii. Pe urma s-a apucat de fotbal. Si ce fotbal!!! L-a prima faza s-a apucat de arbitru de centru. S-ar fi apucat si de arbitru de margine dar nu mai putea sa alerge si pana la margine. A urmat apoi o pasa de gol, ramasa in ghete de pe vremea cand ridica tribunele in picioare prin Turcia. Nu trecusera nici cinci minute, cand dupa o fenta a aceluiasi dirijor, Rapidul a facut 2-0  si Dinamo era in genunchi. Asa s-a terminat si meciul, un meci in care Rapidul avea cota la victorie de 1,03 si o cota de 1,05 sa se marcheze minim trei goluri in meci, lucru care nu s-a intamplat si sa fim noi sanatosi pentru ca nici noi nu am pariat asemenea prostii.

Am plecat de la stadion bucurosi, fiecare care catre unde am avut treaba, eu cu Vali catre curtea casei, Bogdan cu Darius unde au vrut ei. Dupa meci am stat cu Vali si am analizat partida din toate punctele de vedere, pentru ca am nevoie de experienta in noul meu proiect. Pana la doua dimineata am analizat niste suc din acela de struguri, din acela mai concentrat, si i-am felicitat pe Potosi, Independiente, si dupa doua dimineata si pe americani, niste incapabili, auzi tu, sa nu dai doua goluri intr-un meci si macar 10 cornere. Pana si Rapidul reuseste asta, hai duminica placuta si va astept pe stadion!

Aveti aici ceva frumos de la Anda Calugareanu, de pe vremea cand suporterii erau un pic mai civilizati si nu isi  spargeau dintii pe strada!

Reclame

Read Full Post »

Nu mai pot sa dorm noaptea din cauza cosmarurilor. Nu le am chiar in fiecare noapte dar nici nu imi mai vine sa mai dorm de frica lor. Asa am patit si aseara. Am fost ieri sa pun la punct detaliile unui proiect care sper eu sa fie interesant si sa aiba si succes. Am sa va povestesc despre asta in curand si sper sa va placa si voua si sa fiti alaturi de mine. Revenind la cosmarul meu, inceput cu dezastrul din Giulesti pe care nu am sa il uit prea curand, am sa va spun ca am mai albit un pic si cred ca am mai si chelit nitel. In ritmul acesta nu stiu daca mai raman cu par de prea multe dusuri pana la iarna.

Se facea, cum se face in vise, ca timpul trecuse peste Romania. Era spre iarna. Iarna lui 2025 sau cam asa ceva. Fcsb-ul iesise din nou campioana tarii, Dinamo juca tot in cupa Romaniei, Rapidul cazuse din nou in B si Gigi Becali fusese reales presedinte. Dragnea era prim ministru si Ponta sef la DNA. Afara era frig si iesisem in curte sa beau o cafea. In cutia postala aflata la poarta, devenita electronica in 2025, tocmai ce primisem o notificare ca iarasi s-au scumpit gazele. Cum stateam eu si tremuram de frig in curte in timp ce imi beam cafeaua si savuram o tigara electronica ( tigarile fusesera interzise deja de cativa ani din cauza poluarii si a lipsei paduriilor), ma striga sotia din casa si ma anunta ca imi suna telefonul.

Deosebitule (asa ma alinta ea pe mine in vis), raspunde mai repede la telefon pentru ca m-a trezit din somn, iar oamenii muncii au nevoie de odihna in weekend! Asa incerca ea sa imi transmita delicat ca nu se mai poarta somerii in 2025. La telefon era un prieten din Statele Unite, devenite intre timp vreo 70, dupa ce se unisera cu Mexicul, Canada, restul Americii de sud si un pic din Asia. Intre timp ajunsesera campioni mondiali aproape in toate sporturile, mai putin la sah, unde campionul venea din Albania. Pana si Elisabeta Polihroniade se rascolea in mormant. Prietenul meu  din America ma sunase sa ma intrebe daca era adevarat ca luase FCSB-ul campionatul pentru a opta-a oara la rand.

Si brusc m-am trezit. Da-o naiba de treaba, inteleg sa mai castigi cate un campionat din cand in cand, dar opt la rand? M-am trezit cat sa realizez ca fusese doar un cosmar si apoi am adormit la loc. Acum se facea ca eram in pat cu sotia si ne uitam la televizor, unde se desfasura o dezbatere electorala. La masa rotunda se aflau Ponta, Dragnea, Tariceanu, Iliescu, CTP si Marius Tuca. Nu auzeam ce ziceau pentru ca sotia taiase sonorul si imi povestea un film. Cred ca era Got. Stiu sigur ca nu il urmaream nici atunci la fel cum nu il urmaresc nici acum. Ma uitam la Iliescu si tot nu imi venea sa cred ca mai traia.

Atunci m-am trezit a doua oara. Am iesit in curte sa iau un pic de aer. De la televizor se anuntau ploi si inundatii, cum au distrus niste mistreti o recolta de porumb si cum luni seara nationala de fotbal avea meci de calificare. Nu reuseam sa imi dau seama daca era tot vis sau realitate pana cand am auzit, din curtea vecinilor, niste urari de dimineata de care nu cred ca o sa scap vreodata.

Este duminica dimineata, beau cafea si il ascult pe Salam de la vecini. Cosmarul continua!

Read Full Post »

Loto

Din cand in cand ma joc la loto. La Polonia Multi. In amintirea zilelor cand se intampla sa mai castig. De cand l-am invatat pe Tami cu loto nu am mai castigat nimic. Este exact ca in sceneta aceea cu Bibanu cand zicea ceva de genul: Cum sa pui 24 si sa iasa 53? Asa fac si eu. Pun 6 numere si cer sa imi iasa minim 4 si mai mult de 3 nu nimeresc. De exemplu ieri. Am jucat 2, 12, 21 si 42. Si la prima si la a doua. Sa imi iasa 3 si 4 numere. La prima au iesit 12 si 42 iar la a doua 2 si 12. Exact cat sa nu castig eu. Am mai jucat un bilet, trei numere a zis Tami, trei numere am zis eu. Cate numere am nimerit? Unul la pranz iar seara nimic. Dar nimic. M-a sunat si Tami sa ma felicite:

Ba, du-te-n ………..(ceva de morti si de mama) la biserica! Tu imi strici feng-shuiul si eu tot mai nimeream cate un bilet pe zi, mai castigam si eu de cate o masa in oras cu tot cu desert si sticla de vin!

I-am zis si eu ceva de desert, tot cu legatura catre morti si mama lui, si am convenit sa mai jucam impreuna la loto dupa ce castiga Rapidul campionatul. Cand ne-am dat seama ca asta o sa se intample niciodata, am mai indulcit-o. Cica o sa mai jucam cand unul dintre noi devine tata, pentru ca oricum nu ne ia nimeni de acasa. Am socotit noi mai bine si nici asa nu ieseam bine. Si a ramas sa mai jucam cand ne vedem pentru ca oricum ne vedem cam o data la 5 luni. Pe urma eu i-am mai urat de sanatate mamei lui, el de sanatate la niste morti comuni, si am lasat-o ca in gara. Pe urma am plecat de la concert si am dormit bine.

Cand eram pe drum azi cu Biggie, m-a sunat sa imi ureze de bine. Sa imi spuna ca joaca niste numere la loto dar sa nu le joc eu. Si nu le joc. Dar ca sa il enervez i-am spus ca azi ne ies numerele de ieri. Iar a zis ceva urat si mi-a inchis. M-a sunat dupa cateva minute, cumva spasit:

Crezi tu ca ies azi?

Ies sigur, daca nu toate 6, macar 5! Daca nu la pranz, sigur seara!

Iar de sanatate si mi-a inchis. Pe urma mi-a trimis o poza cu numerele. Vi le spun si voua ca sa nu le jucati pentru ca sigur nu ies. Asadar : 6, 8, 24, 25, 33, 36. Deci nu jucati daca vreti sa castigati. O saptamana frumoasa sa aveti si bafta la peste!

Read Full Post »

Ma uit la meci. Rapidul joaca cu moldovenii lui Porumboiu pe care de fapt nu ii mai patroneaza Porumboiu dar de fapt ii patroneaza. „Copiii” au debutat cu curaj. Moldovenii la fel si au si inscris. Ba chiar de doua ori pana in minutul 20. Insa baietii canta in tribuna fara sa le pese de rezultat. Jocul este frumos. Pancu alearga ca in tinerete si paseaza precum Sabau pe vremuri. Galeria canta in permanenta. Am mai spus asta dar canta prea frumos ca sa nu ma repet. Repriza a doua debuteaza cu gol pentru visinii. Moldovenii sunt in dificultate acum desi conduc pe tabela. In tribune baietii domina fondul sonor. Jocul e frumos in continuare. Si in nota obisnuita a Rapidului, am pierdut. Si precum in filmul juniorului Porumboiu meciul se termina cu o faza controversata care naste intrebarea – A fost sau n-a fost?

P.S. Sunt carcotas, a fost!

Read Full Post »

Suna telefonul. E Bobby.

Nasule, mergi la meci? Ti-am luat bilet oricum. La bine si la greu pentru baieti!

Finule, daca este vorba asa mergem si la Cluj Napoca.

Ne vedem la sala pe la sapte, mai vorbim, pe urma mancam ceva si intram la meci.

Gata finule, ii raspund si incep pregatirea pentru meci.

Pregatirea pentru meci este foarte simpla. Le spui baietiilor ca te duci la meci si ei te intreaba daca nu cumva meciul s-a jucat la 11 dimineata. Tu te faci ca nu ii auzi si iti vezi de cafeaua ta. Nu ai ce sa le faci. Baietii pe care te duci sa ii sustii nu te ajuta cu evolutia lor. Dar totul se va schimba in aceasta seara, iti spui in barba, si mai iei o gura de cafea. Cafeaua e amara. Nu are nici zahar si nici lapte. O persoana speciala imi spune ca meciul se va termina egal. Rad si atunci ma ameninta ca Dinamo va castiga daca nu ma potolesc. Ionut tine cu Steaua. El e fericit. Cand sa nascut el, Rapidul era in B. Nu auzise de Rapid. Ionut e cetatean.

Plec catre sala. Pe jos. Sa imi adun gandurile. Jandarmii monteaza garduri pe strada. Urmeaza un meci cu grad mare de risc. Sunt mobilizati sute de jandarmi. Trec pe langa ei si ii vad cum se uita ciudat la mine. Nu am nimic care sa arate ca as merge la meci. Tot se uita ciudat.

Ajung la sala. Bobby mai are de efectuat cateva exercitii. Unchiu Dan ma provoaca la o tabla. La cata bataie am luat de la Presedinte zilele trecute, il fac praf pe Unchiu. Doua marțuri si trei linii. La primul marț i-am dat patru de sase-sase la rand. Si-a pus mainile in cap. Termina si Bobby si plecam spre stadion. Ne oprim la un magazin sa isi mai cumpere Bobby cate ceva si ne oprim la o shaorma.

Doua mari de vita, fara cartofi si fara sos, comanda Bobby si apoi ne punem pe discutii.

Batem si noi asta seara Nasule, ma intreaba el. Finule, noi asta seara nu plecam suparati de aici. In boxe se aude ultima piesa lansata de Andra si care va fi lait-motivul serii: Ne mintim ca la meteo……

Apare si Mariusica. Mai vorbim de agricultura putin pana apar si ceilalti baietii si intram in sfarsit in stadion. Andrei ma intreaba daca putem sa vedem meciul impreuna si eu il aprob. Drept pentru care la intrare ne despartim, el se opreste in randul 5 iar eu in randul 15.

Ne mintim ca la meteo….. se aude din difuzoare.

Galeria dinamovista este deja prezenta. Incepe schimbul de amabilitati. Multa sanatate si toate cele bune se transmite dintr-o peluza catre cealalta. De unde ma aflu nu ii aud pe dinamovisti. Dar aud cantecele care rasuna in boxele stadionului. Un lucru e clar. Dinamo are cele mai urate cantece de sustinere din prima liga, dupa Steaua. Steaua le are pe cele mai urate. La Timisoara si la Craiova mai erau cantece frumoase, dar acolo se mai canta doar la petreceri cantecele acelea.

Incepe meciul. In nota obisnuita, incep injuraturiile. Si tentativele de scandal. Nu am sa inteleg niciodata de ce, unii, sunt atat de cretini, si nu inteleg ca Star Wars e un film sf. Nu poti sa te bati de la etajul 3 cu unii de la parter. Nu ai cum. Poti in schimb sa iei ceva bataie de la jandarmi. Prosti sunt peste tot. Nu doar pe stadion. Dar acolo ii intalnesc eu cel mai des.

Pe teren baietii joaca fotbal. Teixeira nu a avut mingi cand era mic si acum cand o prinde nu ii mai da drumul. Prin minutul treizeci si ceva, ii da drumul si Pancu inscrie. Golul a venit de nicaieri. Nici una din echipe nu joaca nimic. Dupa inca vreo zece minute, Teixeira se revanseaza si le face si lor cadou o minge care ajunge din nou in plasa. Doar ca la noi in plasa si cainii erup. Din nou se striga despre sanatate.

Ne mintim ca la meteo…..

Incepe repriza a doua. Lumea canta pe stadion. Balaj ii ajuta un pic pe caini si le da un penalty. Meritat ce este drept. Dinamo marcheaza si Rapid o ia de la capat. Pancu simuleaza in careu si vede cartonasul galben. Pancu rateaza o ocazie. Apoi inca una si inca una. Apoi urmeaza un fault in care pe care il vede toata lumea mai putin Balaj. Apoi Pancu mai rateaza odata. Si meciul se termina. Balaj are ce manca toata viata lui. Si sa bea. Si incep comentariile de dupa meci. Nea Emil ii saluta si el pe adversari, asa ca pentru noapte buna, si apoi ne lasa si pe noi sa plecam.

JANDARMII SUNT CEI MAI PROSTI OAMENII PE CARE I-AM INTALNIT IN VIATA MEA. Probabil ca iti face un test de prostie cand te recruteaza. Aia mai inteligenti sunt facuti ofiteri iar pe aia prosti ii mascheaza si ii trimite la bataie. In fata mea aseara, au ridicat doi oamenii degeaba. Pentru ca au strigat impotriva lui dinamo dupa ce s-a terminat meciul. Apoi au mai ridicat inca unul pentru ca i-a intrebat de ce i-au ridicat. As vrea sa stiu si eu cum se numesc cei care fac asta. Nu poarta nume. Ei toti sunt JANDARMERIA. Niste imbecili care profita de statutul lor. Sa imi explice si mie cineva cum poti primi suspendare un an de zile pe stadion pentru ca la 3 ore dupa un meci, te-ai aflat intr-un loc unde s-au batut unii. Sa imi explice cineva de ce meme stoica mai are voie sa intre intr-un stadion dupa ce incita la rasism. Sa imi explice cineva de ce trebuie sa merg la stadion!

Read Full Post »

Ce meci! Ce meci a fost in tribune! Coregrafii, scandari, Mitica la puscarie din tot sufletul si stadionul, copii, batranii, fete, mame, lacrimi, injuraturi, aplauze. Nu mai merg pe National Arena niciodata. A fost foarte frumos cu exceptia finalului. Unii au atacat, unii au inscris, unii au plans, unii s-au bucurat. De peste mari si tari Popica se bucura. Dragos e trist. E trist vreo 5 minute pana isi aminteste ca o sa fie inca odata tatic, si ca Mos Craciun exista. Il mituiesc cu promisiunea unei ciorbe de gaina si imi trece si mie. Rapidul are farmecul lui. Razvan Lucescu nu are farmec. Raman cu bucuria unei finale. Eu am mai pierdut una la peluza asta cu Progresul. Tot cu Dinamo. Nu mai merg pe National Arena.

Nici de data asta Coana Mare ar fi nimerit-o. Imi e dor de Coana Mare.

Read Full Post »

 Ultima zi înainte să mă întorc la birou. Am câteva variante de a îmi petrece ziua dar îmi este lene și decid să mă relaxez cât mai mult. Așa că merg cu Mutu la cafea la Alexa și după ce îmi freacă ridichea vreo două ore cu nebuniile lui încep să regret că nu am rămas acasă. Fug de Mutu și în drum spre casă mă opresc la Bobby care a intrat în febra meciului de diseară. Bate și Rapidulețul nostru diseară, ma chestionează el. Să lămurim un lucru: echipa mea favorită nu este Rapidul. Echipa mea favorită se zbate, din cauză unor oameni de căcăt, prin liga a patra, dar pentru că cea mai frumoasă atmosferă pe un stadion pe care am simțit-o vreodata există doar în Giulești, îl însotesc pe Bobby la meciuri de câte ori pot. Astăzi porumbeii lui Bobby întâlnesc oile lui Gigi și tot ce e mai important pentru un rapidist este să triumfe în fața Stelei. Și cu amintirea meciului de azi se trăiește șase luni, deci vă dați seama cât este important. Timpul trece destul de usor când sunt cu Bobby și se face și timpul să plecăm la meci. Bobby îl mai întreabă odată pe junior cum este Steaua și primește răspunsul așteptat. Mai primește și o îmbrățișare care face cât tot aurul din lume și plecăm spre stadion. Pe drum spre stadion primim tot felul de telefoane răutăcioase de la prieteni noștrii steliștii care ne roagă să stăm acasă pentru că nu are rost să ne stricam seara aiurea. Dupa primele trei telefoane ne hotarâm să nu închidem telefoanele și să nu ne mai lasăm deranjați. Parcăm mașina și ne îndreptăm spre stadion. La intrare ne întilnim cu Bebe. O fi asta seara noastră frații mei, ne întreabă el. Bebe, e seara revenirii noastre, îl incurajează Bobby. Se simte tensiunea meciului până și în fața stadionului. Intrăm în stadion și începem să ne căutăm locuri. Locurile pe care stăm de obicei sunt ocupate, dar oricum acolo nu mai vroiam să stăm. Ne găsim două locuri deasupra băncii de rezerve a oaspețiilor și așteptăm începerea meciului. Mai sunt 30 de minute până începe meciul dar publicul cântă deja. Stadionul e un vulcan. Zilele trecute a plecat dintre noi domnul Sandu Neagu. Un fotbalist de excepție și un rapidist de legendă. Rapidiștii își respectă idolii și asta se simte. Minute în șir publicul îi strigă numele și acum sunt convins că seara va fi una reușită. Publicul cântă incredibil și meciul începe. Nu trece mult și Ioniță înscrie pentru prima oară după mult timp. Bobby îl iartă pentru toate ratările din viața lui. Steaua egalează după căteva minute dar Ionită înscrie din nou și e clar că nimic nu poate să o oprească pe Rapid astă seară. Echipa joacă fantastic marchează gol după gol pentru Nea Sandu și până la pauză diferența pe tabelă se mărește destul de mult. Niciodată nu am văzut Rapidul să joace așa. Lângă mine, Bobby , constată că unul din jucătorii adverșii arată de parcă a băut cu noi aseară. Eu îi confirm că la cum arată, ăla nu e în stare să respingă nici măcar apelurile la telefon darmite o minge. Arbitrul fluieră sfârșitul primei reprize și ne uităm spre tabelă. Arată un scor incredibil 4-1. Au fost cele mai emoționante 45 de minute pe care le-am trăit vreodată pe un stadion. Mai bine nu m-am simțit pe un stadion decât atunci când Progresul a câștigat în Ghencea cu 3-2. A trecut așa mult timp de atunci încât aproape că uitasem cum e să te bucuri pentru un meci de fotbal. Publicul căntă în continuare și în pauza meciului. Bobby îmi zice că repriza asta a fost pe Nea Sandu și încep să cred și eu asta. Repriza a doua trece la fel de frumos și meciul se termină în aplauzele publicului. Bobby strigă la nea Vali (Argaseală) și îi spune că e așa supărat de ce s-a întâmplat în seara asta că nici nu îl mai bagă în seamă. Îl iau în brațe pe Bebe și îmi dau seama că e palid la față. Îmi confirmă că nu se simte bine din cauza emoțiilor pe care le-a trăit în timpul meciului. Mă roagă să le trimit tuturor suporterilor steliști mesaje cu scuzele de rigoare că au fost umiliți în această seară. Ioaneeeee, cu patru smsuri ai terminat treaba, că atâția au mai rămas după meciul ăsta, îmi mai spune el. Plecăm spre casă și telefoanele nu mai sună acum. Dar nici nu mai contează. A fost un meci pentru istorie și pentru Sandu Neagu. Sunt așa de bucuros încât nici nu am să dorm la noapte ca să nu îmi treacă veselia. Mâine mă întorc la birou și aș vrea să fiu vesel toată săptămâna. Să aveți o săptămână minunată!

Read Full Post »

Older Posts »