Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Revenge’

Întâmplarea pe care o veți afla în continuare poate părea banală pentru cei mai mulți dintre voi. Am fost cu fratele meu la plimbare prin oraș. Pentru mine nu e deoarece, eu cu fratele meu nu am mai fost împreună prin oraș de vreo 10 ani cred. Când m-a sunat acum câteva ore, m-am și speriat. Mă așteptam numai la rele. Dar surpriză mare, cică are și el vreo două ore și ar vrea să le piardă prin centru. Hai fratele meu că merg cu tine, nu te las să te plictisești, i-am adus la cunoștiință și în cinci minute eram deja în mașină.

 – Ioane, eu vreau să mergem la Cocor. Că cică mare frumusețe ce e.

 – Mergem fratele meu și la Salzburg, că mare frumusețe e și pe acolo.

 – Hai să începem cu Cocor și dacă câștig la loto te duc la Salzburg.

Așa că mi-am luat și la reverede de la Austria și am plecat spre Cocor. Cum nu mai folosesc nici mașina și nici televizorul de vreo trei luni, când am ajuns la Unirea, era să fac infarct. Duminică la șase jumătate seara cred că erau 1000 de mașini între Unirii si Romană.

– Băi uscatule, au ieftinit ăstia combustibilul?

– Nu Ioane.

 – Ce zi e azi?

 – Duminică Ioane.

 – Au dat vreo lege în care te obligă să mergi cu mașina duminica seara?

– Nu Ioane.

– Ce fac ăștia toți în oraș?

 – Pagubă Ioane.

 Până aici mă lămurise. Am făcut noi de trei ori stânga și am urcat și două etaje la parcare și uite că am ajuns și în Cocor. Frumosssssssssssss la Cocor nu e. Nu a fost şi spre ghinionul ţopârlanului de Bucureşti, nici nu va fi vreodată. Aşa că după o tură foarte rapidă prin cele cinci etaje din care am reţinut cam când îţi poţi recupera banii pe care ţi datorează o societatea căreia i-ai cerut insolvența, am traversat strada către Centru Vechi zis și Istoric. De ce îi zice Centru Vechi și Istoric am să mă mai documentez și am să vă povestesc altă dată. Și mergem noi ce mergem pe straduțele aflate în reparație de ceva timp, cu mine pe post de ghid.

– Uite aici e Elephantul, uite aici mi-am rupt blugii, acolo Fire, aia e de stundenți, aia de microbiști, aia e cu bomboane, acolo are bere la metru, acolo la litru, aici e cu fete vesele, dincolo cu băieți veseli, aici e cafeaua bună, aici mă iubește ospătărița și tot așa până când l-am adus la zi cu informațiile despre minunatul nostru loc de distracție. După prezentarea mea care a cam ținut vreo 20-30 de minute, fratimiu afișând o figură pe care se citea surpriza, mă întreabă uimit:

– Auzi mă, tu te-ai îmbătat în toate astea?

 – Nu Alex. Nu am reușit la gay și la pastilați. În rest cam peste tot. Dar noi nu bem nimic?

 – Găsim și noi pe undeva un vin fiert?

 – Cum să nu, la Niste Domni si Fii.

 – Hai.

 Și mergem la niște Domni. Intram noi în frumoasa locație unde era o aglomerație de nedescris. De fapt nu era aglomerație era chiar gol. O fatuca la bar și un băiat care strângea pahare.

 – Bună seara, îndrăznesc să încerc un dialog. Nu primesc răspuns deoarece domnișoara nu m-a auzit.

– BUNA SEARA, revin pe același nivel cu muzica care răsuna în local.

 – BUNA SEARA.

– E INCHIS?

– NU.

 – AVETI VIN FIERT?

 – NU.

 – SUNTETI SURDA?

 – NU.

 – PROBLEME LA MANSARDA AVETI?

 – NU E NIMENI LA MANSARDA.

 – DE CE URLĂ MUZICA CÂND NU E NIMENI IN BAR?

 – ??????

 Și am plecat. După rușinoasa înfrângere pe care am suferito în fața casnicului frate, am continuat excursia spre Banca Națională, unde zărisem noi un chioculeț unde se vindea vin fiert la pahar. Pe drum am mai achiziționat și doi covrigi de La Pâinică, care au fost și buni și mai aveau și alte chestii interesante pe care vi le recomand cu plăcere,un pic cam scumpii dar merge. Aici altă distracție. Un nene îl întreba pe unul din vânzători dacă carnați nemțești „e” din Germania sau e de Pleșcoi. Vânzătorul ca să nu rămănă mai prejos i-a răspuns că „e” din Austria dar dinspre granița cu Germania. Și îi vine rândul și lui Alex.

 – Vă rog frumos, două pahare cu vin și un calorifer.

 – Imediat, răspunde vânzătoarea. Pune femeia paharele cu vin încasează contravaloarea, și apoi revine cu întrebarea:

– Ce spuneați că mai doriți?

 – Un calorifer insistă uscatul.

Femeia rămâne surprinsă de cerere, parcă neânțelegând unde pusese caloriferele care erau de vânzare. Se uita la Alex, se uita la mine, și nu mai știa ce să răspundă.

 – Calorifer ziceți, se prinde într-un final. S-au terminat.

 În spatele nostru toată lumea avea niște fețe de ziceai că se schimbaseră iar banii și ei nu aflaseră. Ne bufnește râsul pe toți trei și mă pun iară pe plimbare cu al meu frate. Mai râdem noi și mai glumim, până ajungem la locul unde cumnată mea era la întânire cu fetele. Hotărât să beau ceva mișto, îi spun barmanului:

– Ai și tu ceva răcoritor, dar să nu aibă 0 grade?

 – Imediat vă fac ceva deosebit.

 – Deosebit de scump?

 – Nu, deosebit de bun.

 După vreo 10 minute de așteptare, apare omul meu cu un cocktail. Ceva cu verde și cu foarte multă gheață. Iau o gură și îmi îngheață creierul.

 – Prietene, îl abordez, câte grade are sucul ăsta „răcoritor”?

 – Vreo 30-32 cred.

 – Poate – 4 vrei să spui. De ce atâta gheață în zeama asta? A venit vara?

Și cu durerea de cap aferentă s-a terminat și seara mea în oraș cu fratele meu. Până data viitoare, când a promis că merge cu mine și cu Tranquillo să îi arăt cum e pe la Goblin, Revenge, Expirat și restul de cluburi prin care se boschetărește vineri și sâmbătă seara în Centru Vechi și Istoric al Capitalei.

Reclame

Read Full Post »