Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Vama’

Food truck festival este cel mai mare targ cu mancare unde se aduna oamenii muncii din Bucuresti si imprejurimi. Are loc la Romexpo si binenteles ca este doar partial gratis. In sensul in care poti intra fara sa platesti bilet pana in ora 14, iar dupa aceasta ora costa 17 lei pe zi de vizitare sau 35 abonamentul, care este mai convenabil daca vreti sa il vizitati de mai multe ori. La acest cost simbolic, trebuie sa mai luati in calcul si macar costul a doi – trei burgeri (pe zi de cap de om) ca doar nu ati venit degeaba la eveniment. Seara canta si ceva formatii, printre protagonistii scenei fiind Vama, Byron, EMIL, Cuantune si Suie Paparude in cele patru zile de festival. Partea buna este ca mancarea este de calitate, avand aceasta informatie de la un expozant, dureaza patru zile, pentru cei care nu isi permit din diferite motive o evadare la munte sau la mare fiind un loc care ofera multe posibilitati de petrecere a timpului, existand si locuri de joaca pentru copii si totodata existand posibilitatea sa iti aduci si animalul de acasa cu tine, banuiesc eu ca animal insemnand caine sau pisica eventual un papagal, mai putin sarpe sau dihor, desi am auzit ca sunt unele persoane care cresc asa ceva in apartament sau la curte.

Cu speranta ca nu mai ploua sau, vorba prietenei mele, daca mai ploua sa va mai spele din pacate, va astept sa gustam ceva carnuri, fie ele pe frigaruie, in chifla sau in orez, dupa gustul si pofta fiecaruia, iar seara sa ne delectam cu niste muzica, sa ne bucuram de sarbatoarea de Rusalii chiar daca nu am fost in stare sa ajungem la mare sa ne facem praf pe nisipul din Vama Veche. Pofta buna si auditie placuta!

P.S. Pentru cei care chiar isi doresc o legatura cu Vama, cred ca o sa cante E.M.I.L. piesa de mai jos, care este filmata in Vama si poate va trece pofta.

Reclame

Read Full Post »

Adolescenta

Am fost la un eveniment dnb in weekend. Multi tineri, cei mai multi pana in 22 de ani. Am spus 22 de ani cu indulgenta. Au constatat ca nu s-a schimbat nimic in ultimii 20 de ani. Pe vremea mea erau rockerii, punkerii si depeșarii. Plus aia care nu intelegeau nimic din muzica si se uitau la noi ca la niste paria ai societatii. Tinerii vor fi mereu la fel, mereu altfel decat se asteapta poporul. Am ceva nopti pierdute cu adolescentii din ziua de azi. Nu sunt nici mai buni nici mai rai decat eram noi acum 20 de ani. Nici mai betivi, nici mai drogati, nici mai inteligenti, nici mai prosti. Daca ai rabdare sa ii asculti, si i-am ascultat pe cativa cu Vali, iti dai seama ca pensia ta este in pericol. Am spus a ta pentru ca eu nu prea am contribuit la fondul de pensii. Dintre toti copiii care si-au baut creierii, am retinut unul in mod deosebit. Intre doua tigari fumate la posta si doua guri de vodca cu suc de portocale, intrebat fiind ce facultate isi doreste sa urmeze, a raspuns foarte sigur de el: Cred ca o sa fac actorie, desi mi-ar placea sa fac webdesign!

Nu am prins legatura dintre ele dar continuarea m-a lamurit: Mai trebuie doar sa iau bac-ul pentru ca nu am reusit in vara!

In rest, sa stiti ca la Untold a fost foarte misto, moshpitul a fost moshpit, misto si pe Electric si cica si Vama e blana.

V-am pupat si ma apuc de azi sa pun bani deoparte pentru batranete! In actorul asta webdesigner nu prea am incredere. Nici in prietena lui nu prea am, cand ma pregateam eu sa plec dormea linistita pe o canapea. Nu stiu pe unde era el, cred ca se apucase de meditatii!

Read Full Post »

Oprisan

Asa zice cheful, ca aduc cu Oprisan. Asa am mai castigat o porecla pentru mine desi eu cautam pentru echipa. Inca nu am gasit dar vroiam sa va spun ca aseara am avut antrenament in nocturna si la sfarsit am avut si test. Ca sa stim exact cum stam. Am avut ceva emotii la un moment dat cand aproape ca ramasesem fara apa minerala la sticla de sticla, asa cum a decis capitanul sa se consume la antrenamentele nocturne.
Antrenamentul s-a terminat totusi in conditii foarte bune. Capitanul a insistat ca in inchiderea programului sa gustam si o shaorma, prima si ultima pe anul asta, si uite asa am ajuns si la vama.
La Vama era lume. Era lume putina, dar toata lumea manca la ora tarzie din noapte la care noi am descins in sat. In ciuda tuturor eforturilor depuse de toata echipa nu am reusit sa vedem nimic mai de Doamne-ajuta, desi mi s-a promis solemn ca anul asta mi se gaseste o partenera pe masura. Nu am inteles inca ce inseamna asta si nu stiu dupa ce sa ma uit.
Am plecat din vama ghiftuiti si adormiti. Partea frumoasa a venit de dimineata, cand incercam sa dorm. Canta colegul meu chef pe toate vocile si tonalitile din nas. Dar nu oricum. Arii frumoase, cumva celebre. Cica sforai si eu dar mai putin. Dar el rupe. Arii intregi. Imi venea de dimineata sa il arunc din patul lui si sa il si rostogolesc nitel! Si ma uitam la el ce fain canta si cum ma pregateam eu pentru birou si parca si mai tare imi venea sa il arunc din pat.
Acum fug pentru vreau sa ajung sa adorm inainte de colegul meu. Macar sa apuc sa sforai eu primul! O saptamana minunata sa aveti!

Read Full Post »

Vorbeam aseara cu o prietena despre ziua mea care se apropie, aviz celor care nu stiu cand este ziua mea, si ma intreba daca sacrific un porcusor la protap sau 3 daca tot e ziua mea pe 3 (acum stiti si cand sa imi trimiteti cadourile 🙂 ). I-am zis ca nu prea am starea necesara, ca imi lipseste ceva (de fapt cineva), ca sunt stresat si tot felul de prosti. Mi-a raspuns ca (si nu este prima persoana care imi spune asta) de asta nu imi merge mie bine, ca sunt prapastios si ca nu vreau sa ma mai distrez. Cica sa fac ceva ce nu am mai facut pana acum si pe urma lucrurile se vor schimba. Si pe urma m-a lasat sa vorbesc ca televizorul singur :).

M-am apucat sa caut ceva ce nu am mai facut pana acum si asa am dat peste petrecerea colorata. Vad ca se promoveaza destul de mult acest concept, chiar de dimineata am vazut ceva la televizor legat de o petrecere care urmeaza sa se desfasoare in piata constitutie zilele astea. Ma gandesc sa particip la petrecerea asta care urmeaza sa se desfasoare la Mamaia, chiar daca Mamaia nu este genul meu de statiune dar pentru ca trebuie sa fac ceva ce nu am mai facut niciodata, cred ca o sa ma duc sa ma murdaresc nitel, cateva ore, o sa si consumam niste paharele, si o sa murdaresc niste oameni fara ca cineva sa imi dea cu ceva in cap, ceea ce nu se poate intampla in mod normal. Imi si imaginez cum ar fi sa stai pe plaja, in fata la Stuf in Vama, sa vina un vamaiot usor, dar usor ametit din diferite motive si sa inceapa sa arunce cu prafuri colorate in tine. Sigur face baie in mare. Pe cand la Mamaia, alta este distractia. Poate vine si Mazare ca de mult imi doresc sa il murdaresc. Asa ca pe 12 iunie, sunt la Mamaia,la Life in Color, cadou de ziua mea si ca sa imi schimb starea de spirit. Daca nici asa nu imi iese, nu ma mai sarbatoresc niciodata cu altceva decat cu cafea si apa plata langa o sticla de vodka si un trabuc, singurel la masa, in curte, cu gainile.

Mai vrea cineva sa se murdareasca cu mine? 🙂

Read Full Post »

La Vama ploua. De fapt burniteaza. Burniteaza asa de des si de marunt, incat ai zice ca ploua. Sa zicem totusi ca ploua. Pe strada nu este nimeni. In afara de doi caini, chiar nu este nimeni. Nu este nici Chuky,  desi el aici locuieste. Cobor pe Magheru printre picaturile de ploaie care imi inteapa fata. Sunt reci. Trec de Pirati, de Antik, de Canapele, de Shot, de Bibi, de Frontiera si de fosta Garsoniera. Vantul bate destul de tare. Ma gandesc la amaritii aia din New York, peste care vine vijelia. Oare ei simt acelasi lucru ca si mine? Stiu ei cat de mari sunt valurile la Vama Veche? Imaginea imi aduce aminte de un film cu Keanu Reeves, in care era el agent infiltrat si se dadea si cu placa pe valuri si s-a indragostit de el gagica aia frumusica si apare si ala de la RHCP in film, si banditii aveau masti cu presedintii americani, iar la sfarsit ala pe care la urmarit tot filmul Keanu,  moare lovit de un val, aproape cum la doborat valul pe Bob asta vara, doar ca Bob nu facea surf si Bob nu avea nici plete.

Ploaia marunta ma trezeste din visare. Nu prea mai este marunta si eu nu port caciula. Asa mi-a recomandat doctorul. Norocul meu ca am vesta. Brusc un fulger brazdeaza cerul. Apoi, normal, vine si tunetul. Simt nevoia sa beau ceva. Nu am la mine decat apa. E buna si apa daca nu ai altceva mai bun la indemana. Tuna din nou si ploaia se inteteste. Ma incapatanez sa raman pe plaja. Eu cu sticla mea de apa si cu valurile. Tot la New York imi zboara gandul. Oare o sa ajung vreodata acolo, ma intreb. Am vorbit cu Geo aseara sa incercam o colaborare reciproc avantajoasa pentru statul roman si cei care folosesc banii din taxe si sper ca o sa reusesc sa strang destui bani cat sa vizitez New York-ul sau ce o mai ramane din el dupa vijelia asta.

Vantul bate din ce in ce mai tare. Valurile parca sunt din ce in ce mai mari si parca prind tot mai mult curaj. Pe plaja nu mai e nimeni. Cica de vineri se incalzeste. O sa fie  douazeci si ceva de grade. Cald ar spune unii, foarte cald pentru perioada asta a anului ar spune Florin Busuioc. Pana vineri continua sa ploua. In fata la Goblin s-a format o baltoaca. Este din ce in ce mai frig. Ma incapatanez sa infrunt ploaia. O iau usor pe strada inspre biserica. Trec pe langa vila lui Gigel Juganaru. Gigel este unul dintre cei care a castigat la Bingo, acum multi, multi ani un premiu mare. Si nu sa ales praful de bani ba chiar a reusit sa ii inmulteasca. Deci nu e valabila vorba aia batraneasca ca banul nemuncit dispare repede, decat in cazul meu. Urc incet pe strada. E pustiu. Pe una din strazi se vede o masina. Ploua mai tare. Fac dreapta pe prima strada si ma grabesc catre masina. Ajung la masina chiar inainte sa mai tune odata. Mai tare ca pana acum. Oare la New York tuna?

O iau incet spre casa. Il claxonez pe Chuky care a aparut la geam si imi face cu mana. Ploua din ce in ce mai tare. Ce bine imi pare. Cu ploaia asta incep sa creasca orzul si graul si rapita. Daca o tine tot asa, si ninge si la timp, iarasi o sa fie un bun in agricultura. La intrarea in Mangalia ma opreste un politist. Cred ca a ragait in vreo sedinta daca cineva la trimis pe ploaia asta sa stea in strada. Ma intreaba de acte si de unde vin. Dupa ce le verifica ma pune sa suflu in fiola. Nici un om sanatos nu merge acum la Vama veche, imi argumenteaza el. Suflu in fiola si este dezamagit. Nu se intampla nimic. Droguri ati consumat, ma chestioneaza el. Ma mananca un pic pielea si ii spun ca am consumat. Ii sclipesc ochii. Apoi adaug. Acum vreo 10 ani am fost la Amsterdam. Am incercat si eu ca toata lumea, o acadea, o prajitura, un general. Dar de atunci nu m-am mai atins de ele. Nu stiti ca este ilegal in Romania sa consumi droguri?

Se prinde ca fac misto si imi da actele. Continui drumul spre casa. La radio se anunta ploi. Brusc ma gandesc la Paula Seling. Ce o mai face Paula Seling?

P.S. Filmul cu Keanu Reeves se cheama Point Break si este cel mai bun film al lui Patrick Swayze dupa Ghost si Dirty Dancing (pe care nici macar nu l-am vazut). Zic eu.

 

Read Full Post »

Adio Vamă!

Am fost la Vamă. Ieri 18 septembrie. Vroiam să o mai văd odată pe anul ăsta. Îmi era dor de ea. Mi-am luat de acasă sticla de vin, paharul împrumutat de la Garsonieră, pătura și inima în dinți. Aș fi vrut să sărbătoresc finalul verii pe care îl anunță toate buletinele meteo și să îmi mai alung din gânduri. Zis și făcut.

Ajung în Vamă cam pe la 11 noaptea. Prietena mi-a scris că mă iubește, deci acum chiar că sunt toate bune. Cum ajung la destinația cu pricina, încep să mă mir de numărul mare de cetățenii care populează strada. Îmi spun în gând că s-ar putea să am noroc și să fii dat peste Spirală și poate pică și cevă ”yoga”. Când colo dezamăgire maximă: era nuntă. Cobor ușor pe Magheru, că poate văd mireasa și am și eu noroc și ce să vezi: îmi iese în cale. Curat ghinion. Așa mireasă urâtă nu am mai văzut de la formarea poporului român. Că dăcă Traian purta coif, înseamnă că Decebal era mireasa și mireasa asta era mai urâtă decât un dac bărbos. Era clar că seara nu se va desfășura sub cele mai bune auspicii dar am continuat cu încredere călătoria. Trec de Garsonieră și de Goblin și ajung la Expirat. Parchez mașina frumos, îmi iau pătura, sticla, paharul și mă așez pe nisip. Din principiu, nu beau înainte de 12 noaptea ca să nu mai zică mama că beau câte două zile. Privesc cerul. E așa senin că pot să văd majoritatea constelațiilor cunoscute. După 10 secunde în care am identificat Carul mic și Luceafărul (că eu doar pe alea le mai recunosc), încep să mă gândesc la Eminescu. La ce s-o fi gândit el când a scris La steaua? În nici un caz la ce mă gândesc eu când aud de Steaua! Apoi îmi aduc aminte că atunci când eram mic, îmi povestea Tata, că la Vamă, atunci când era el mic, a eșuat o navă grecească și așa a văzut și el prima oară portocale. Dăcă stau să mă gândesc când am văzut eu primă oară portocale mă ia amețeala. Vara asta nu eșuat în localitate decât maneliștii și sindicaliștii, vorba tatălui meu.

–         Mă Ioane, am trecut prin Vamă în drum spre Bulgaria, și când am deschis geamul a început să miroasă a sindicaliștii de Eforie. Au început ăștia să facă și programe pentru sindicaliștii în Vamă? Unde îi cazați? În corturi? Sau direct pe plajă? Că tu de fiecare dată când vii de la Vamă ai hainele pline de nisip dar nu te bronzezi niciodată!

Avea dreptate Tata. Și cu sindicaliștii și cu bronzul. Bine că a mai trecut timpul. E 12 fără 10. Pregătesc sticla și tirbușonul. Acum îmi aduc aminte lă azi e ziua lui Cilică. L-aș suna dar e cam tărziu și are copii mici. Încă un motiv să sărbătoresc eu deși el nu ma chemat să mă cinstească. Nici eu nu l-am sunat dar măcar eu am o scuză. Sunt cu capu’. El nu e cu capul, el e cu Ade. Ade e soția lui ca să nu înțelegeți greșit. Tocmai a trecut de ora 12 și desfac sticla. Îmi pun în pahar, pun dopul la sticlă și când să beau, vărs vinul pe mine.

–         Se face special, de la Nașu pentru Finu!

 Așa se aude dintr-o mașină care se aproprie și care îmi doresc din suflet să fie mașina poliției. Nu că polițiști ar fi manelari, că nu sunt. Nu sunt toți. Doar majoritatea.

–         Și zi tu  Adriane!!!

Și trece mașina de mine, și se mai aude una și încă una. Și trec toate de mine și se tot duc. Le urez și eu să se ducă după Colea și după Gică și îmi pun din nou vin în pahar. Și nu s-au dus. Ba mai mult s-au întors. Și s-au oprit la 30 de metrii de mine. Trei mașini de sindicaliștii în devenire plus Adrian și Salam. Și am vărsat vinul din nou. Neamurile lor toate, cinci generații înainte și cinci generații după, le-am vizitat verbal. Cum vinul era de calitate, am renunțat să îl mai vărs pe haine, i-am pus dopul și am concluzionat că fie viața cât de grea, manelele au contaminat și Vama. Și mi-am luat adio!

P.S. Chiar a fost ziua ta, și nu am apucat să te sun. La mulți ani și să îți trăiască famelea!!! 🙂

Read Full Post »

Pilafffff

Știți de ce îmi place la vamă? Pentru că nu trebuie uniformă. Pentru că orice ai face nu interesează pe nimeni. Sau nu deranjează. Și pentru că (vorba unei prietene) mereu mă întâlnesc cu oameni de care mie dor și care îmi plac. Aseară de exemplu mi-am făcut câțiva prieteni noi. Nu mă întrebați câți pentru că nu prea mai știu foarte bine tot ce s-a întâmplat aseară.

Seara a început destul de promițător. M-am întâlnit cu Visu și cu restul găștii la Expirat și am savurat niște vin și niște unii care se jucau cu focul. Am avut niște discuții care mi-au clarificat niște nelămuriri și apoi m-am întâlnit cu Mișu. Asta e letal de fiecare dată când ne vedem la Vamă. Ne-am luat în brațe, ne-am pupat, ne-am povestit câte una câte alta și așa usor a început calvarul. Orice vizită la bar însemna 4 tequilla. Ca gloanțele erau după vinul ăla. Primul rând  de tequilla mi-a afectat parțial vederea. Al doilea rând vorbirea, iar al treilea m-a dezafectat complet. Un băiat care mă văzuse și cu o seară înainte, în care am băut numai apă, m-a felicitat. A zis că sunt băiat serios. Cică nu poți să ai încredere în cineva care nu bea. Eu nu cred că e adevărat. De fiecare dată când am avut încredere în Mișu am ajuns undeva dar niciodată nu îmi mai amintesc cum. Și de fiecare dată nu înțeleg de ce mai am banii în buzunar când e destul de scump drumul de la pornire până la stadiu de pilaf. Ieri am reușit să îmi termin bateriile cu banii de pe 55 de kg de rapiță(calculați voi). Și ca niciodată am reușit cumva să ajung și la mașină.Nu mai știu cum dar am ajuns. Mai departe nu prea știu. Doar că de data asta nu am mai plecat nicăieri cu mașina. Și era un soare când m-am trezit așa frumos. Numai bun de mers acasă, de băut o cafea și de culcat la loc. Acum m-a trezit Lord să îmi spună că vine furtuna și trebuie să închid puii și să strâng rufele de pe sârmă și ce o mai trebui să fac că nu reușesc încă să îmi coordonez toți nervii.

Promit ca de azi înainte, să mă antrenez mai tare la sprint, pentru ca de fiecare dată când mă voi mai întâlni cu Mișu să pot să fug tare de tot de el.

Și mai uitasem ceva. M-a sunat Bobby să vorbim și mi-a zis și un banc. Cred că e destul de vechi dar mi s-a părut funny.

Cică canibalii aleargă niște femei prin junglă care până la urmă reușesc să se urce în copac. Nu vă spun toată povestirea pentru că durează două zile, important e că după ce așteaptă ei ceva timp cade prima din copac o pun la grătar și o mănâncă, apoi a doua și tot așa până la ultima. Morala cică era că dacă ai răbdare de canibal orice femeie pică. Nu are legatură cu nimic din ce v-am povestit aseară doar cu faptul că o să îmi fac un grătar de vită acum în bucătărie pentru că afară deja plouă. Și a mai zis Bobby că probabil canibalii erau proști pentru că indiferent cum gătești femeia tot acră e la gust și mai bună decât friptura de porc nu e decât friptura de porc și niște șpriț alb și rece. Cum Bobby e mai mare, trebuie să îl ascult și așa că am pus și niște vin la rece.

Vă urez să aveți o săptămână frumoasă, fără ploi sau alte dastea, drum bun călătorilor și multe succesuri (cred)!

P.S. Dacă succesuri se scrie cu mai mulți de s îmi cer scuze. E de la gloanțe!

Read Full Post »

Older Posts »