La o bere

M-am întâlnit ieri la o bere cu …….. ,……….,………….,………….,…………. și cu ………….  ……………… nu a venit deși l-am sunat dar nu a răspuns. Am câștigat și pariul cu ……………… căruia i-am spus că nu o să răspundă la mail decât maxim doi băieții și două fete și exact așa a și fost. Dar asta e mai puțin important.

Există o melodie în care un băiat spune că vezi un om bun mai rar decât vezi dinozauri. Aseară m-am cam convins că are mare dreptate cetățeanul respectiv. Nu îmi place să fac politică în general și nu o să o fac nici pe blog. Nu mă interesează să pornesc discuții despre niște lucruri despre care știu destul de puțin dar îmi este de ajuns. Nu voi porni niciodată o polemică despre acest subiect pentru că am o singură convingere: Suntem prea porniți să pe ce se întâmplă în țara asta dar nimeni nu face niciodată nimic indiferent cât de tare se strânge cureaua. Vlad ne spunea aseară o povestioară care o știa de la un nene mai în vârstă și care suna cam așa: Cică atunci când comuniștii au împușcat ultimul legionar acesta ar fi spus că poporul ăsta e un popor de hoți, curve și lași. Cum acest om se presupune că a fost executat atunci înseamnă că cel care a dus mai departe mesajul putea fi doar unul dintre asasini lui. Cum nu e nimic de laudă în afirmația respectivă, pe listă ar trebui să mai adăugăm și faptul că suntem un popor de proști, pentru că un om inteligent nu ar fi făcut publică această declarație. Ce este însă cu adevărat grav este următorul lucru: AFIRMAȚIA este corectă. Și am mai putea adăuga încă câteva epitete cu care acest popor se identifică. Dar nu o să o fac eu. O face poporul singur. Ii explicam lui Vlad ieri, același lucru: ultima fărâmă de curaj a dispărut la Universitate Acum 20 de ani. Între timp ne-am revenit. Am redevenit români. Apoi am încercat până la un moment dat să îi explic că indiferent cine conduce în țara asta, MEREU, se vor întâmpla aceleași lucruri. Pentru că așa e poporul. Tot poporul. Și așa o să moară acest popor. Și oameni buni nu o să vedem prea curând! Poate când o să vedem din nou dinozauri.

În altă ordine de idei, aș vrea să vă mai spun o povestioară fără să intru în toate detaliile tehnice. Codruța se pensionează. Corectez. Codruța e pensionată. Cu forța. De către un sistem în care nu s-a regăsit niciodată, și contra căruia a luptat mereu. Și au învins-o! Cum de altfel era și normal. Nu ai cum să lupți împotriva sistemului și să învingi. Nu poți. Nu în țara asta. În țara asta trebuie să te bucuri dacă te lasă să muncești. Și mai trebuie să iei spagă, să pupi o grămadă de posterioare de inculți și să înghiți. Exact precum curvele, cum bine zicea respectivul cetățean. Suntem un popor deosebit. Asta e foarte adevărat. Numai că nu suntem un popor de oameni deosebiți prin calitățile noastre ci prin defectele noastre.

Mai vreau să lămuresc un lucru și pe urmă plec să văd dacă mai persistă obiceiul acela străvechi în Vama Veche. Nu există pe lumea asta Cilică, nimic mai frumos decât să faci ceea ce îți place. Orice faci ca să fie făcut, doar pentru că îți aduce bani nu e cum trebuie. Fiecare dintre noi ne dorim să facem în viața ceea ce ne place. E greu uneori chiar imposibil e foarte adevărat. Dar atunci când se poate? De ce să nu facem? Eu m-am săturat să fac ceva pentru că așa trebuie. Codruța nu a făcut niciodată. Dacă mai găsim încă 5 milioane de „sătui” scoatem țara din starea asta. Nu ne îmbogățim, dar ne curățam. Sufletește!

Ne vedem pe plajă la Vamă! Mă duc să îl caut pe Mișu care mi-a transmis că astă seară inchidem sezonul. Cică până în septembrie nu mai sunt alte sărbători și e păcat să pierdem ocazia. În plus mâine e ziua Oncicăi și ar fi păcat să pierdem ocazia.

La mulți ani Oana! Să crești mare și sănătoasă și să ai putere! Și să îți trăiască familia!!! Te iubim!

Read Full Post »

Amintiri

Am primit majoritatea pozelor de la petrecerea de 15 ani. Reușite poze. Din ele reiese clar că Vladone a fost la petrecere deși el susținea că nu e așa, că majoritatea dintre noi ne-am schimbat un pic aspectul fizic (în general în bine), că Tatea doar a îmbătrânit și că Leului i-a căzut coama. În rest toată lumea veselă. Cu pozele mele e însă o adevărată poveste. Parcă ar fi povestea vieții mele. Toată viața mea am fost înconjurat (spre dezamăgirea părinților mei) în majoritate de două lucruri: băutură și femei. Nu știu cum a prins FAI momentele dar i-a ieșit incredibil. Am vreo câteva în care lipsesc și băutura și femeile dar se vede efectul. La mine se vede efectul, la Tatea defectul. Am glumit Tatea! La tine nu se vede nimic! Mă da ce poze mă. Nu mă pot sătura să mă uit la ele. Uite Janesu are una alb negru de cred că o să o pun în ramă. Are fața aia din liceu când i-a cerut lui Cilică 20 de minute să îl ajute și pe el la teză la mate și la sfirțit Cilică s-a întors și l-a întrebat ce vrea. S-a întors și Janesu la mine și avea aceeași față. Am zis atunci și zic și acum aceelași lucru. Nu te-a auzit Janese! Apoi obsesia lui Tatea cu spatele a trecut la Dolphi care se află în toate pozele în planul din spate. Ca să nu bag pe cineva în găleată, dar nici să nu uit pe cineva, vă spun că toți băieții(auzi Geofre) au admirat decolteele. Nu chiar toți dar zic și eu din solidaritate că toți. Negu a semanat și va semăna în permanență cu un profesor de matematică. Drept, serios, costum, subiecte interesante, Kant, Pitagora, Newton, Jim Beam, Jack, Heineken și alți intelectuali din ăstia. Cred că pe el l-am admirat întotdeauna de fapt în secret. Cum i-a făcut el față lui Tatea, că spatele îl facea Dolphi. Pe urmă Magop. Ce fată. Amintirile mele au la baza 2 lucruri. De fapt patru. Dar două mi-au rămas mereu în minte. Întotdeauna începea propoziția cu Deci și mereu zâmbea. Celelalte două motive vi le las vouă să le descoperiți. Iar am ajuns la pozele mele. Aduci a sculptor, mi-a zis Vladone zilele trecute. Nu știu dacă e adevărat pentru că eu nu am văzut un sculptor în viața mea, iar dalta am folosit-o doar ca să deschid sticlele de bere. Pe urmă Geofre. Ce băiat. Și toți de altfel. Vă mulțumesc că faceți parte din amintirile mele și mi-ar plăcea să faceți parte și din viitorul meu. Așadar mulțumesc următorilor în ordine absolut aleatoare: Codruța, Geofre, Lidia, Cristina (soprana), Radu, But, Tatea, Bilă, Părintele Vintilă, Cilică, Adina, Janes, Mircea, Adina Lipi, Dolphi, Melcu, Vladone, Țecone, Fai, Zimbru (să îl botezi cum vrei tu și să ne chemi să îl poreclim noi), Vorvo, Magop, Anca, Leul, Negu, Mureșu, Cristina (mult dorita???), Rodica și cam atât. Pe Nuță și Biță nu i-am uitat dar nu știu dacă nu m-au uitat ei pe mine. Vă pup și sper să vă revăd cât mai des.

 P.S. Dacă veniți cu Tatea nu îi mai dați să bea și luați cheile de la mașină!

Read Full Post »

Mureșu

Mă trezesc din două în două ore și verific mailul, așteptând un mesaj care nu mai vine. Sună ciudat, dar mă bucur că nu vine. Nu aștept vreo veste anume. Aștept pur și simplu un mesaj. Și totuși mă bucur că nu vine. Nu vă chinuiți să întelegeți chiar toți situația. Probabil că doar două persoane vor înțelege, deoarece cele două persoane cunosc situația. Dar în schimb mă bucur că găsesc alte mesaje.

Vorbeam cu Vladone zilele trecute, și îmi spunea că unele discuții private ar trebui să rămână private. Are dreptate în general și am să încerc să țin cont de sfatul lui. Dar ce urmează să vă povestesc nu cred că va supăra pe nimeni, iar dacă se va întâmpla am să îi rog pe cei în cauză să treacă repede peste moment deoarece scuzele mele nu le vor primi.

Colegul meu Mureșu, nu a fost la petrecere. Din motive pe care le-am înțeles atunci, trebuie să recunosc. Interesant mi se pare că mă gândesc la el ca și cum ar fi și acum colegul meu deși nu l-am mai văzut de 15 ani. Și nu simt asta față de toți cei care mi-au fost colegi de-a lungul timpului iar slavă lui Dumnezeu, eu am tot avut colegi . Mureșu, de-a lungul încercărilor noastre de a ne întâlni (folosiind cel mai practic mod de comunicare – internetul), a avut o atitudine foarte hotărâtă, adică ne-a trimis un mail sau două parcă din care reieșea că din anumite motive obiective nu poate fi prezent. Nu se află în țară, nu poate să vină prea curând, ș.a.m.d. Cam asta a fost tot. Pe urmă s-a așternut o liniște deplină. Sincer să fiu, mi s-a părut că îl cam doare în bască deși nu cred că ar purta vreodată. Cred că cel mai tare, ne-a deranjat, pe mine și pe Vladone, lipsa de implicare în efortul colectiv pe care l-au făcut unii dintre noi până la reunire și unii chiar și după. Asta era concluzia mea și despre Mureșu. A venit Geofre din America și Magopu de la Suceava (care e mai departe ca America). Putea să se straduiască și el mă gândeam eu. Dar așa sunt eu mai răutăcios.

 Acum când vă scriu aceste rânduri, recunosc că mi-am schimbat părerea. Puștiu chiar nu a avut cum să ajungă și probabil chiar i-a părut rău. O dovedesc mailurile pe care le trimite destul de des acum. Numai în această seara a trimis cel puțin 3 care dovedesc că îi pare rău. Acum îmi pare rău și mie că m-am gândit cam aspru la el. Dar Mureșu tot Mureșu rămâne. A privit el la pozele pe care le avem până în acest moment de la petrecere și a încercat să pună și numele lângă ea. Mare greșeală, Mureșe! Păi nu știi tu, că mai taci decât să rănești pe cineva.

Prima victimă, Mureșe: Dolphi!!! Cum dreacu să semene el cu Nuță, când Nuță nu a semănat nici cu el însuși vreodată? Și Dolphi e unic. Are și statuie la Vamă!

Nr 2 Ionescu. Ionescu??? Nu a locuit în clasa asta nici un Ionescu. Hai să zicem că trecem și peste asta.

Nr 3. Cilică??? Păi îți trebuie precizări despre Cilică care arată identic ca acum 15 ani??? Identic! Să îți fie rușine de-a dreptul.

Nr 4. Romanul din poza 11 va exista probabil dar personajul principal va fi Adina. Asta când Melcu o să își recunoască sentimentele și nu o să o mai de-a de garduri că de fapt pe Cristinica o avea el în înimă. Mă mir când aflu că mai toți o aveau pe Cristinica care cred că am asociat-o mereu cu o bună gospodină mai degrabă decât cu o femeie. Asta a fost cam urâtă dar m-am jurat să spun numai adevărul. Și știu că nu doar eu gândeam așa.

Nr 5. Adina nu e decolorată, e minunată.

Nr 6. Cu Cilică nu o scoți la capăt nici cu 10 mediatorii și procese până la Haga, așa că Negu a dat din cap și după câteva pahare de suc pe care le-a băut Cilică, că Negu nu a rezistat, a primit și teoria big-bangului și dedicația și integrala și o bucată de tort din cele pe care Tatea nu a apucat să le contamineze.

Nr 7. Numele meu de cod nu este nici Gamun, nici Gamanul. E Gămanu. Clar? J Și ai uitat să spui că arăt cel mai bine dintre băieți. În rest să știi că nu ai pierdut mare lucru, doar caterincă, discuții frumoase, niște bere, vin, whisky, apă și suc. Astea 2 le comandasem pentru tine. Gin nu am avut deoarece l-a uitat Cilică acasă dar nu a fost o problemă asta. Și fetele. Am uitat.Toate fetele te așteptau. Mai mult decât pe Vladone, care nu e încă în poze dar să știi că a fost și el la petrecere și a fost foarte activ deși pozele nu o arată încă. În rest, când te vei întoarce dă un semn. Nu un semn de carte, ci un telefon. Lui Cilică nu, că el răspunde la fel de des la telefon cum răspunde Nuțu la mailuri adică deloc. Am glumit. Sună la Fai. Eu nu am semnal aici unde mă aflu dar pentru tine vin oricând la București. Cred că și la Paris dacă mă înviți nu am să te refuz dar stai să termin cu recoltatul și pe urmă discutăm. Pe curând Mureșe!

P.S. Mi-a ieșit Vladone?

 P.S.2 E ora 5 și nu am primit încă mesajul pe care îl aștept și mă bucur că nu vine. Știe ea oare cât mă bucur? J

P.S. 3 Dacă îmi zici și tu ceva de greșelile de gramatică te strâng de gât și te fac cadou lui Tatea!!!

Read Full Post »

CODRUȚA

Am intrat la liceu în ’91. Atunci am cunoscut-o și pe CODRUȚA. Când eu am cunoscut-o era dirigă la Palicaru. Preda filozofia. Noi avem o dirigintă o fată de vreo douăzeci și ceva de ani care își făcea cruce de câte ori venea la clasă și se ruga să scape. Am dărâmat-o în clasa a noua cu Pară. Am terminat-o nervos. La un moment dat rămăsese gravidă și  mă gândeam și Pară că dacă ne punem la mintea ei o facem să avorteze spontan. O proastă. Îmi aduc aminte că pe lângă ce pe lângă ce pățea cu noi o mai terorizau și alții care o simțiseră că era moale. Odată, când l-a prins pe Zale(ăsta era în clasă cu Palicaru) la școală(că ăsta venea și rar), l-a scos la tablă și l-a pus să scrie etenă. Nu știu dacă vă mai amintiți cum era pe la chimie, dar ideea e că trebuia să deseneze niște linii și să pună niște C-uri și ce mai trebuia pe acolo. Zale, după ce a făcut vreo 12 minute din ultima bancă până la tablă, a întrebat-o de 5 ori dacă e șigură că vrea să scrie etenă. Asta era foarte bățoasă și îi repeta având un zâmbet tâmp că sigur vrea etenă. Și atunci Zale a scris etenă. Cum vedeți și cum vă văd. Vă dați seama că toată lumea era pe jos. Profa s-a ridicat și plină de dracii a ieșit din clasă. Asta după ce i-a pus 3. Și Zale o întreba de ce i-a pus 3. Trebuia să scriu cu litere mari, întreba el. Dar asta e oricum mai mult decât merita ființa asta  să vă povestesc despre ea. Să revenim la CODRUȚA.

Avea profa asta ceva ce nu avea nimeni în liceu. Toată lumea zicea că e nebună. Fetele erau terorizate când auzeau de ea. Nu îi plăceau fetele machiate. Adevărul e că nu cred că are vreun rost să te machiezi la 15 ani. Și mai erau câteva lucruri care nu îi plăceau CODRUȚEI. Nu îi plăceau parșivii și perverșii și nu vroia să facă compromisuri. Și nu lua șpagă. Asta era cel mai nasol pentru majoritatea. Dacă vroiai să treci la ea mai bine învățai o lecție ca papagalul și îi spuneai că o știi pe aia și din aia să te asculte. Și aveai șanse să treci. Decât să te gândești să îi dai șpagă mai bine îți tăiai o mână. În primul an în care a sosit la Spiru nu a băgat 17 elevii dintr-o clasă în bac. I-a lăsat corijenții. Meritau. Nu a reușit să îi schimbe nimeni decizia. Reclamații la inspectorat, presiunii mari, fel și fel de metode. Nicio șansă. Femeie era pe treaba ei. Și uite cum a fugit prima noastră dirigintă și în anul doi a venit CODRUȚA dirigintă.

Le-am zis din prima zi la colegii că am pus-o cu CODRUȚA. Și așa și părea să fie. Vreo 2 săptămânii ne-a lăsat de capul nostru și pe urmă a început. Era catalogul plin de 8 și 9. Plin ochii. Numai că 8 era 3 și 9 era 4. Și fetele toate nemachiate. Și câțiva băieții tremurau. Eu cu bagabonții (Pară, Vladone, Janes și Cilică) ne mai încurajam. Știam noi că într-un final o scoatem la capăt. Și ne descurcam mereu cumva. La un moment dat am și reușit. Adevărul e că eram și mișto pe vremea aia. Toții, nu numai noi. Dar noi eram miezu. Și se vedea asta. Când era vorba de orice noi eram primii. Noi am luat primii 8(3), noi am luat și primul zece (10). Chiar eram mișto rău de tot. Pe mine cel puțin mă iubeau toții profesorii. Mai puțin umflata aia de fizică care nu mă suporta că și pe ea o terorizam dar învățam și nu avea ce să îmi facă. Dar CODRUȚA era altceva. CODRUȚA a fost prima persoană care m-a citit cu adevărat în afară de mama și de tata. Și prima care m-a susținut în afară de ai mei. Și pe mine și pe Sida. A văzut ea ceva ce nu văzuse nimeni. Avea ceva CODRUȚA ce nu avea nimenea. Când te lua într-o serie îți venea să te duci și să te închizi singur în grotă. Te dărâma cînd meritai. Dar și când te umfla. Zbura Cilică pe holuri după ce a luat zece la CODRUȚA de știa tot liceul. Adevărul e că un zece la CODRUȚA era mai rar decât eclipsa. Asta pentru că nu meritai. Nu pentru că nu ar fi dat. Că nouă ne-am mai dat. Că meritam. În trei ani de dirigenție am învățat cât nu am învățat în 15 ani de facultați. Ce OM. OM mare Nataliță! Om Chicule! OM ca voi. Și nu făcea un compromis. Și nu lua șpagă.

Am terminat liceul în 1995. Eu l-am terminat pe el. Pe mine m-a terminat aia de fizică. Dar Dumnezeu e mare și nu doarme. Niciodată. Dar asta e altă poveste. După bac am plecat la mare. Bagabonții plus Tatea plus fratimiu plus CODRUȚA și cu Gustav(soțul). Ce vorbești mă! Cât am râs la mare de prostul de Tatea nu am râs în 4 ani de liceu. Bă da ce prost mă. Că mi-am adus aminte. Mi-a dat tâmpitul un șervet fleașcă peste ochii aseară la petrecere de nu am văzut 20 de minute. Mi-au dat și lacrimile. Apoi mi-a lins și tortul pe care scria Adina și pe care vroiam să îl îm part cu Adina asearp că doar era ziua ei și cred că dacă nu erau ospătarii acolo îl sodomiza și pe Dolfi. Tot un tâmpit a rămas. Hai că revin la mare. A adormit prostul pe plajă la mare,la stegulețe, chircit și i-am pus o sticlă de bere goală în gură și cine trecea pe lângă el râdea până vomita. Și își mai mula și buzele pe sticlă în somn. Era o panaramă ce nu puteți să vă închipuiți. Nu a vorbit cu noi 2 zile după ce s-a trezit. Altă dată a mâncat zeci de înghețate până a terminat banii dar nouă nu ne-a dat nici măcar să gustăm și când să plecăm spre Mangalia a rămas ca prostul la Neptun. Și noi râdeam din microbuz de el și boul se uita la noi că nu îi venea să creadă că l-am lăsat acolo. Când am ajuns acasă ne-a luat CODRUȚA direct în șuturi dar nici că ne-am întors după el. Apoi au început necazurile Codruței. 

În 96 s-a stins Gustav. Fratimiu mergea în fiecare dimineața cu CODRUȚA la școală și apoi o aducea până acasă. Zi de zi timp de un an de zile. Ăsta e unul din lucrurile pentru care încă îl mai apreciez pe Alex. Apoi s-au tot întâmplat. I-au plecat și părinții și tot ce îi mai rămăsese era școala. Deși eram destul de apropiați, datorită vieții ne-am depărtat. Mai căutam din când în când pe Google câte ceva legat de CODRUȚA când mi se făceam dor. Omul ăsta facea carte și asta era cel mai important lucru. Și nu cum fac majoritatea dintre profesorii de azi. Carte. Cred că a format mii de copii. Care au vrut să învețe. Nu poți să ceri de unde nu e. Dar și acolo făcea ceva. Un brânci ceva tot îți dădea.

Acum zdrențele vor să o scoată din învățământ. Cred că vor să o termine. Eu cred că dacă CODRUȚA nu predă(educă) o lună, înnebunește. Înnebunește de-a dreptul și de-adevăratelea. Aseară când ne-am văzut la petrecere eram mai emoționat decât toată lumea. Am băut repede 2 beri înainte să mă duc acolo ca să îmi fac curaj și aprope mă îmbătasem de emoție. Când ne-am văzut, ne-am luat în brațe, ne-am pupat, și am întrebat-o pe CODRUȚA care era numai un zâmbet, ce face, mi-a zis: Prost, nu vezi? Scriu acum și plâng. Nu știu dacă merită cineva să trăiască asta. Cred că nu există suferință mai mare decât să te împiedice cineva să faci ce âți place cu adevărat. Și CODRUȚEI îi place la școală. Mult de tot. Cel mai mult îi place la școală. Cred că dacă s-ar putea ar dormi acolo și ar preda 23 de ore pe zi. Și ăstia vor să ne-o dea afară din școală. Pentru că are gura mare și nu pot să o aibă la mână cu nimic. Am întrebat-o dacă pot să vorbesc cu cineva să fac ceva dar pentru asta trebuie să nu mai dea în ratații aia complexați care până la urmă o să reușească să o scoată la pensie forțat. A zis că nu tace decât atunci când moare. Și iară mi-au dat lacrimile.

Cred că dacă mă apuc să vă povestesc tot ce știu despre CODRUȚA stric 3 laptopuri și tot nu termin. Și nici nu mai pot să vă mai scriu mai mult că iară mă apucă plânsul. Am deschis sticla de JB, mi-am pus un pahar și nici măcar nu mai vreau să mă ating de el. Mă doare sufletul la fel de mult cum m-a durut luna trecută. Și plâng. Și plâng la fel. Vă las acum. Mă duc să mă odihnesc că mă doare rău inima. Rău de tot.

Read Full Post »