Duminica de octombrie

Se facea ca stateam pe fotoliu si scriam ceva. Abia ma apucasem de scris. Era prin aprilie. Se apropia Pastele. La noi in familie, de obicei, parintii mei veneau cu cozonac, cu oua, cu ce se mai mananca de obicei. De cand Coana Mare nu mai putea sa gateasca, oualele le facea mama. Si cum stateam eu in fotoliu si Coana Mare in pat si se uita la ceva la televizor, odata o apuca pe Coana Mare cheful de vorba.

– Auzi Ioane, nu te duci tu la piata? Parca as framanta niste cozonaci. Iei niste nuca, niste cacao, rahat turcesc, faina si doua beri. Si oua sa iei si vopsea. Macar vreo 40 de oua sa iei. Si niste nuca. Si doua beri.

– Pai ce sa facem noi Coana Mare cu doua beri?

– Pai una o bem si cu una imi fac si eu parul.

– Pai nu poti sa iti faci parul cu un pahar si sa bem restul?

– Ba da. Dar sa nu uiti de oua si de vopsea. Macar 40 de oua?

– Pai ce sa facem cu 40 de oua? Noi suntem doi.

– O sa vina ma-ta pe la noi si sa avem si noi cozonaci si oua pe masa.

– Pai 40 mamaie? Noi mancam cate un ou.

– Lasa sa fie acolo. Ca nu se stie niciodata.  Dar sa iei si doua beri.

– Iau Coana Mare.

– Ia vino mai aproape sa iti zic ceva.

– Pai cine sa ne auda Coana Mare? Doar noi doi suntem in casa.

– Vezi ca in sifonier, sub prosoape, am niste bani. Ia o suta de mii de acolo si sa iei oua, vopsea, bere si niste nuca. dar sa nu uiti de bere.

– Bine Coana Mare.

M-am ridicat din fotoliu si am plecat la bucatarie sa imi fac niste ceai. A durat vreo 10 minute. Cand am revenit in camera, s-a pornit din nou:

– Ioane, ai luat oua?

– Da Coana Mare.

– Dar bere?

– Am luat si bere.

– Vopsea?

– Si vopsea.

– Mai stau nitel in pat si ne apucam de vopsit.

– Da Coana Mare.

Si cam asa inca o ora pana a adormit. De Paste a adus mama 10 oua, cozonac, pasca si ce se mai mananca de obicei. Si doua beri. Pe una a baut-o tata si pe a doua am aruncat-o dupa doi ani. Azi ar fi fost ziua ei. Ar fi implinit 92 de ani. M-ar fi intrebat sigur de bere. Sa fie sigura ca are cu ce sa isi aranjeze parul! Cred ca m-ar fi intrebat si de niste nuca pentru ca vine maine-poimaine Craciunul si sa avem si noi ceva de pus pe masa!

Read Full Post »

Fantomas

Desi am vazut mai multe filme cu celebrul actor francez nu am inteles niciodata cine era de fapt Fantomas. Pe de alta parte nu cred in fantome. Dar am vorbit cu mama saptamana trecuta si, desi nici ea nu crede in fantome, cand a fost sa plateasca intretinerea la fostul meu apartament, in care momentan nu locuieste nimeni, mai multi vecini i-au adus la cunostiinta ca cineva viziteaza (ca sa nu spun locuieste si sa ma repet) apartamentul zilnic. Cum mama nu a avut timp sa verifice m-a rugat pe mine sa fac acest lucru. Asa ca vrand-nevrand m-am supus si am facut o vizita in fostul meu cartier. Zis si facut.

Am ajuns in cartier pe seara. Liniste si pace in fata blocului cu exceptia unui agent de paza care nu stiu de unde a aparut dar e mereu bine-venit. Au schimbat interfonul la bloc si acum se intra doar pe baza de cartela.Asta e la plusuri.  Au schimbat si administratorul. Tot la plusuri. Liftul a ramas la fel dar au scos caloriferul de pe hol. Habar nu am unde se incadreaza astea. Am reusit sa intru in casa unde binenteles ca nu mergea lumina. Pentru ca asa am lasat-o. Am luat camera cu camera, dulap cu dulap, baie cu baie, sifonier cu sifonier. bucataria cu balconul. Nimic. Frigiderul la fel. Gol, golut. Nimeni si nimic. Nu tu lucruri straine, Nu tu firmituri pe masa. Nu tu haine aruncate aiurea. Curat ca lacrima. Era asa de curat ca imi vine sa ma mut inapoi. Nu a mai fost asa curat din ’93 cand ne punea mama sa facem curat sambata. Eu stergeam praful pe sus si Alex facea pe jos sau invers in functie de cum facusem cu o saptamana inainte. Era luna. Cum proverbul spune ca daca doi sau mai multi oameni iti spun ca esti beat trebuie sa te culci, am adaptat un pic proverbul si am concluzionat ca daca cineva locuieste acolo inseamna ca nu mananca, nu bea, nu fumeaza si nu doarme deci e fantoma. Dintre toti cei care au locuit acolo, singura persoana care putea sa ramana in casa dupa ce s-a dus la loc frumos cu verdeata, este Coana Mare. Lucru care nu ne deranjeaza deloc si cu care ne putem obisnui. Am sa vorbesc cu administratorul si daca nu ma inteleg cu el o sa ii spun sa treaca o persoana la intretinere, dar sa tina cont ca e pensionar si nici venit nu mai primeste de la stat asa ca trebuie sa ne faca reducere la caldura pe care oricum nu o folosim. Abia astept sa fim singurii din bloc care sa avem intretinerea cu minus si sa ii vad atunci cum au ajuns ei la concluzia ca la noi in casa locuieste cineva.

Din coltul blocului va urez o iarna placuta si la mai multe fantome! Eu ma multumesc cu a mea! E cea mai cool fantoma!

Read Full Post »

Testament

Beau un pahar de vin din mostenirea de la Coana Mare

Ma uit si astept dar nu vine nimic folositor din zare.

Mai aprind candela odata, pentru ca așa făcea bunica,

Sperând că așa îmi acoperă și sufletul și frica;

Tot ce mi-am dorit a fost să îi amân clipa,

Și când se va-ntâmpla, eu să nu vad nimica,

Dar pentru că în viață, nicicând nu se întâmplă-ntocmai

Am fost acolo atunci când s-a întâmplat, fără să pot să spun un vai

Dar am simțit că acolo trebuia să fiu,

Să o conduc spre Liniște, într-un târziu,

Deși nici mort, nici viu, nici cum mai vrea Domnul să se întâmple,

N-aș vrea la nimeni să se mai repete.

Am plâns, m-am schilodit, și-o s-o fac tot mereu,

Nu vreau să mă ajute nimeni când mi-o fi mie greu,

Este durerea mea, și ea va fi mai mereu,

Eu nu mă plăng cu ea, nu ea vă reprezintă, și poate nici chiar eu,

Însă oricât veți fi de sinceri voi cu voi,

Nu veți găsi durere ca a mea, oricât a-ți căuta în voi.

Nu vreau să vă dau lecții, nu vreau nimic oricum,

Vreau doar să înțelegeți, că sufletul mi-e scrum,

Precum o pasăre măiastră ce-i blestemată să renască,

Dar e mereu lovită de-un blestem, și nici n-apucă o clipă să trăiască,

Sunt binecuvântat să pot să-mi amintesc,

De Coana Mare, ca de-un dar ceresc,

Și când constat că viața e chiar de la Domnul un gratuit cadou,

Eu doar constat ca pentru mine e doar un „minunat” cavou.

Read Full Post »

Tristețe

E adevărat că a trecut puțin de când m-ai părăsit,

Dar e deja atât de mult și parcă durerea e fară de sfărșit.

Stau pe fotoliu și privesc în gol spre canapea,

La locul gol lăsat de Ea.

Îmi curg lacrimi mari  pe obraji și îmi este atât de ciudă

Că viața e uneori atât de urâtă și crudă.

Nu știu ce regret mai mult acum

Că poate ar fi trebuit să fiu mai bun

Sau poate ar fi trebuit să o-nțeleg mai mult

Și cu mai multă atenție s-o ascult?

Acum îmi pare totul ciudat ba chiar anost,

Nu mai găsesc la unele lucruri nici un rost,

Nu vreau să mai traiesc starea asta vreodată,

Și să rămân cu imaginea aceea minunată,

Cu tine pe marginea patului așteptând gânditoare,

Și repetându-mi cu mult calm aceeași întrebare,

Care te obseda în fiecare zi de ora șase până la ora două:

Ioane, nu îmi mai aduci drojdie și niște vopsea de ouă?

Read Full Post »

O bucățică de copilărie

Prin forța împrejurărilor, de câteva zile locuiesc din nou cu Mama. De fapt, ea locuiește cu mine. Astfel, mi-am modificat puțin programul zilnic în funcție de noile necesități. De dimineață, mă trezesc, fac repede un duș, cobor să iau pâine două ziare și eventual ce mai este necesar, mă întorc acasă, o pregătim pe Coana Mare pentru o nouă zi și luăm micul dejun împreună. Pregătim apoi lista cu ce este de făcut în ziua respectivă și continuăm programul în funcție de asta. Azi nu prea puteam să facem prea multe așa că după ce am terminat cu dimineața ne-am uitat împreună la o emisiune, unde știam că trebuie să apară o prietenă. Prietena mea ținea în brațe o fetiță, care nu putea să se bucure de ce mă bucur eu acum și de ce m-am bucurat o copilărie întreagă. Fetița cea mică, împreună cu surorile ei, nu pot să crească alături de părinți. Acea fetiță, alături de mulți alți copii, își găsesc bucuriile copilăriei în tot ce se poate, fără să știe când, dar sperând, că într-o zi vor putea să se bucure de prezența părinților. Nu știu de ce dar cred că acest lucru se va întâmpla pentru fetița noastră mai repede decât își închipuie.

Am destul de multe amintiri din copilărie. Îmi amintesc că sâmbătă dimineața, cât timp Mama era la meditații, Tata la cumpărături și Coana Mare cine știe pe unde prin vecini, împreună cu fratele meu trebuia să ștergem praful și să băgăm aspiratorul în toată casă. Unul pe sus, unul pe jos. Ca să fie echitabil, la fiecare săptămână schimbam rolurile. Apoi așteptam cuminți să vină unul dintre ei și după ce ne verificau lecțiile, fie să mergem în parc fie să ieșim la joacă în fața blocului cu alți copii.

A trecut mult timp de când nu mi-am petrecut o zi alături de Mama mea. Azi am gătit împreună cum nu am făcut niciodată până acum. Am făcut paste(eu),  supă cu găluști, orez cu legume, pui la cuptor, chiftele, cartofi natur și ostropel(Mama). După cât am gătit, ai zice că suntem vreo 15 persoane în casă. De fapt îl mai așteptăm doar pe Tata și pe fratele meu și ne așezăm la masă cu toții. O să fie exact cum era în fiecare duminică când puneam masa în bucătărie pentru toată familia și deși nu îmi placea ciorba, trebuia să o mănânc. Azi mai lipsește doar desertul dar acum o să mă duc până la complex unde s-a deschis o mică cofetarie și am să iau și câteva prăjituri.

Mi-ar plăcea ca acei Oameni de care vă spuneam eu ieri, să poată să realizeze tot ce și-au dorit și în tabăra de vară pe care și-au propus-o, să aibă și ei parte măcar o singură dată, dacă nu mai des, de o masă de duminică cum aveam eu când eram mic.

P.S. De asta uitasem dar mi-a amintit Mama. Coana Mare și-a amintit și ea de copilărie și astăzi ne-a cântat ceva din folclor: 

Hai Ileană la poiană,

Să-ți arăt o buruiană,

Buruiana dracului,

Dragostea bărbatului!

Read Full Post »

Sorry

De trei zile aștept să se întâmple inevitabilul. Cum te simți când știi că urmează să se întâmple un lucru și să nu poți să faci nimic ca să îl eviți? Te simți neajutorat sau neputincios? Te simți mic sau nefolositor? Mai te simți în vreun fel? Mai poți să simți ceva? Eu unul nu știu nici dacă simt, nici dacă nu simt. E o stare atât de ciudată pe care știu că ați mai trăit-o și unii dintre voi. Nu cred că mai simt nimic. Mi se pare cea mai umilitoare stare din viața unui om. Să nu fii în stare să simți ceva. Aș prefera să pot da la schimb toate momentele în care m-am bucurat de-a lungul vieții pentru a simți ceva zilele astea. Nu mai am chef să mănânc, să beau, să ies, să citesc. Nu mai am chef de nimic. Mă mai gândesc și la o prietenă care trece și ea printr-o situație destul de dificilă și cam asta e tot ce mai contează zilele astea. Mă rog la Dumnezeu să mă ajute să simt mai repede ceva, orice, pentru că nu știu cât o să mai pot să trăiesc în starea asta. Îmi este ciudă și totuși îi mulțumesc Domnului pentru tot ce îmi dă în viață. O prietenă dragă mie, care știe prin ce trec zilele astea, mi-a dat mai devreme un link, o reclamă la o mașină germană, pe care o să îl atașez mai jos. Aș renunța la toate lucrurile frumoase pe care mi le mai pregătește viața, ca să pot spune atunci când va fi cazul: SORRY!

Să aveți o săptămână frumoasă și Dumnezeu să vă aibă în pază!

http://www.youtube.com/watch?v=YV6Z9oy-Wio

Read Full Post »

Binecuvântarea

Azi am vorbit cu Coana Mare. Am uitat să vă spun că de câteva zile e plecată de acasă într-o mică excursie. E puțin plecată să își facă niște upgreduri. Într-o săptămână e din nou acasă și abia aștept să o mai aud cum sforăie din nou. Altceva vroiam să vă spun însă: printre discuțiile pe care le-am avut azi s-a strecurat și următoarea:

CM: Bă Ioane, tu nu te mai însori odată?

Eu: Cu cine Coană Mare? Nu ai zis zilele trecute că prietena mea e leneșă și un pic cam curvă și nu mă lași să fac casă cu ea?

Coana Mare râde dar revine în forță: Acuma maică dacă e leneșă mai trebuie să o altoiești din când în când. Dar ce te faci că e și curvă?

Eu: Păi știu eu Coană Mare dacă asta e o soluție? Tu ce zici?

CM: Nepoate, eu zic să o iei așa cum e. Că cine știe dacă mai găsești vreuna și eu mor și nu apuc să te văd însurat.

Eu: Păi, să vorbesc cu ea și dacă tu vrei, eu săptămâna viitoare fac nunta.

CM: Acum ce faci, te grabești să te legi la cap? Stai ușurel că poate îți găsesc vreuna pe aici.

Eu: Nu mamaie, dar mă gândeam că să mă însor înaintea lui fratimiu.

CM: Auoleu maică, că de ăla am uitat, nici ăla nu e însurat. Măta știe de treaba asta?

Eu: De care treabă Coană Mare?

CM: Că nu s-a însurat baiatul.

Eu: Nu știu Coană Mare.

CM: Auzi,lasă-l pe fratitu. Tu nu te mai însori odată?

Eu: Cu curva aia. Niciodată.

CM: Adevărul e că e cam curvă dar o mai altoiești tu și își revine.

Eu: Bine Coană Mare. Săptămâna viitoare facem nuntă.

CM: Să fii cuminte și să nu mai faci petreceri acasă. Că pe urmă mă ceartă vecinii.

Eu: Și tu să fii cuminte. Ne vedem la nuntă.

Acum eu din această discuție am reținut următoarele: olecuță de bătaie cică face bine la femeile curve și leneșe și până săptămâna viitoare trebuie să îmi găsesc mireasă. Cum la partea cu bătaia știu că repetiția e mama învățăturii (nu văd nici eu legătura), plec acum să îmi caut o curvă leneșă. Puteți să mă ajutați cu câteva indicații?

Read Full Post »

Otravă

–         Cine e?

–         Moș Crăciun.

–         Ce mi-ai adus?

–         Otravă.

–         Păsteaz-o tu.

–         Mă gândeam s-o fac cu varză.

–         Ai luat varză?

–         Nu dar o să iau dacă vrei să îți fac cu varză.

–         Nu vreau cu varză.

–         Dar cu ce vrei?

–         Cu nimica.

–         Auzi, dar ai luat pensia? Că mă duc să îți iau varză.

–         Nu vreau varză.

–         Dar ce vrei?

–         Ce ziceai că ai adus?

–         Două eclere. Vrei?

Read Full Post »

Discuție de seară cu Coana Mare

Am plecat de la birou și m-am întîlnit cu Bobby. După 2 cafele și o oră de caterincă am plecat spre casă. Are Bobby un talent să îmi încarce bateriile ce nu am mai văzut. Acasă mă astepta Coana Mare aflată în formă maximă. Ca de obicei dialogul nostru începe de la uşă.

Coana Mare: Cine e?

Eu: Moş Crăciun. Ţi-am adus prăjitură.

CM: Lasă prăjitura şi vino să îţi spun ceva. Hai că e important.

Îi aşez prăjitura pe farfurie şi o mănâncă încet. Mai pot să aştept puţin până să aflu ce e important. Termină şi acum urmează discuţia noastră.

CM: Nu te duci şi tu pe jos? Nu avem nimic de mâncare în casă. Dute şi tu să iei nişte ouă. Facem şi noi ceva de mâncare că nu mai e nimic în casa asta!!

Eu: Îţi fac imediat o omletă Coană Mare. Dau să mă ridic dar mă opreşte.

CM: Mă nepoate mă, lasă omleta că mi-a trecut şi foamea. Tu ştii mă ce ne asteaptă pe noi? Nepoate, vin vremurii grele. Tare păcătoşii mai suntem noi.

Încep să îmi fac griji că s-a ramolit de tot dar bunica continuă în forţă : Şi femeile astea, tare e curve. Numai păcate sunt pe lume acum. Mie milă de copii ăştia.

Eu: Ce ai păţit  Coana Mare?

CM: Vine cutremurul Ioane. Praful se alege de noi. Mie milă de copii ăştia.

Sună telefonul şi plec la bucătărie să îi pregătesc ceva de mâncare. În timp ce gătesc ceva ascult convorbirea telefonică. Aşa aflu că Jeni face o ciorbă nemaipomenită, că Coana Mare o să se mute la ţară şi că prietena mea e o bagaboantă şi Coana Mare nu mă lasă să fac casă cu ea. Râd ca prostu în bucătărie. Îi dau să mănânce şi Coana Mare prinde puterii nebănuite.

CM: Auzi mă ce zic ăştia. Vine cutremur mare. Nu mai scăpam de data asta. Mie milă de copii ăştia. Ei nu au nicio vină. Numai curvele astea e vinovate. Mâine să cumperi nişte varză că nu am mâncat de mult. Şi vine şi cutremurul ăsta.

Mă decid să îl calc cu maşina pe Mărută şi pe umflata aia care bate câmpii despre cutremur şi îi schimb postul. Pe Euronews. Şi plec să îi mai cumpăr ceva de desert.

CM: Unde te duci?

Eu: La balamuc.

CM: Să vin şi eu cu tine?

Eu: Rămâi acasă Coana Mare că poate vine cutremurul ăla şi îl ratezi.

CM: Mai bine vin cu tine.

Eu: Dar dacă rămân acasă şi vine cutremurul şi ne prinde pe amândoi în casă, e bine?

CM: Dacă suntem amândoi e bine.

Eu: Păi nu ziceai  că ţie milă de copii?

CM: Păi de copii mie milă.

Realizez că nu am să câştig nimic din discuţia asta decât eventual nişte fire albe şi plec la pizzerie. Mă aşteaptă Mutu de vreo oră şi poate au ajuns şi fetele pe care le aşteaptă de vreo lună.  Pe mâine!

Read Full Post »

O nouă dimineață

Mă cam doare capul după iesirea de ieri seară.Am fost la petrecere la Duda și la Bilă dar despre asta o să vă relatez mai târziu. Acum am să vă povestesc despre o nouă dimineață alături de Coana Mare. Binențeles că deși am ajuns la 4 dimineața acasă, usor obosit, la 8 eram în picioare. A avut grijă Coana Mare să nu lenevesc prea mult.

Coana Mare: Dormi?

Eu sforăi în continuare.

Coana Mare: Dormi?

Parcă încep să aud câte ceva.

Coana Mare: Dormi?

Eu : Nu Mamaie. Ai nevoie de ceva?

Coana Mare: Vroiam să stiu dacă dormi.

Eu : Nu dorm Coană Mare. Eu nu dorm niciodată. Eu gândesc.

Coana Mare: Nu vrei să te gândești să imi faci un ceai?

Eu : Uite acum Coana Mare.

ȘI mă apuc să îi fac un ceai.

Coana Mare: Ce zi e azi?

Eu : Duminică. ȘI Dumnezeu s-a odihnit duminica. Tu de ce nu te odihnești?

Coana Mare mă lasă vreo 5 minute să îi pregatesc și ceva de mâncare și revine în forță.

Coana Mare: Eu m-aș duce la slujbă. E cald afară?

Eu : E cald Coana Mare. Să chem un taxi?

Coana Mare: Nu mămăiță că mă duc pe jos că e aproape biserica.

Deja sunt în genunchi.

Coana Mare: Dar nu îmi faci și mie un ceai?

Eu: Uite acum e gata și ceaiul și îți aduc și să manânci ceva.

Coana Mare: Nu mai dau astia la televizor muzică populară deloc. Ce frumoasă e muzica populară.

Mă conformez cererii și încep să prestez brâu pe șase și să îi fredonez cele 2 melodii cunoscute: Coană Mare, Coană Mare, iar ai plecat la plimbare și Unde te duci betivule, tot la cârciumă mamaie! Ce mai râde Coana Mare. Și varsă și ceaiul. Îi mai pun un ceai șI continuăm recitalul. Ionel, Ionelule, iar ești beat băiatule!

Coana Mare: Poți să te duci la Dansez pentru tine, că ești talentat.

Eu : Nu pot Coană Mare ca îl urăsc pe Bănică.

Continuăm cu Bubulina, gospodina și alte hituri mai noi sau mai vechi până sună telefonul și mă salvează. Plec la biserică cu Bobby. Hai că va povestesc mai încolo restul.

Read Full Post »